Ce ati dori sa imi transmiteti?

miercuri, 14 septembrie 2011

A new life - partea a 8 - a

28 noiembrie

   Ziua a trecut fulgerator de repede si m-am trezit asteptandu-l pe Derek in parcarea din curtea scolii. Nu dupa mult timp a aparut si am plecat cu masina. La o distanta de numai cativa kilometri se gasea o padure de conifere, locul perfect de care aveam nevoie.  Nu am vorbit tot drumul. Derek conducea cu atentie si doar imi zambea din cand in cand. Niciunul nu mai avea rabdare. Regret totusi ca nu puteam spune nimanui, nici macar lui Belle. Chiar si cand am plecat grabita din clasa dupa ultima ora si m-a intrebat unde ma duc a trebuit sa inventez ceva. Nu i-am ascuns pana acum nimic si deja nu imi place deloc. 
   - Am ajuns, m-a anuntat Derek. Sa ne grabim putin daca vrei sa ajungi acasa inainte de ora sase.
   - Foarte bine!
   Nu am mers mult pentru ca ne-am oprit de indata ce  am zarit in jurul nostru numai copaci, privind in sufletul padurii.
   - Incearca tu sa chemi padurea. Nu conteaza ca este pentru prima data Jess, nu este greu. 
   - Daca nu o sa reusesc?
   - Nu ai nimic de pierdut. Sunt sigur ca o sa iti iasa. 
   - Am emotii. Nu stiu ce sa fac.
   - E ca si cum ai striga o persoana pe care iti doresti foarte mult sa o chemi langa tine. Haide, incearca!
   - Raven??
   - Mai tare, din  nou.
   - RAVEN!!! 
   Eram din nou in padurea acea superba de un verde orbitor. Pasari se auzeau cantand, insa nu am recunoscut niciuna. Vantul adia usor printre ramurile copacilor si aducea o mireasma dulceaga, probabil de la florile din padure.  
   - Wow. Ce frumos se aude! De unde vin sunetele?
   - De peste tot. Padurea este in comuniune cu fiecare vietate pe care o gazduieste. O sa vezi mai multe pe parcursul plimbarii noastre. Acum puneti din nou o dorinta.
   - Vreau sa ....
   In secunda urmatoare a aparut in fata noastra o bancuta si pe o masa un cos plin cu fructe.
   - Asa e mai bine. Data trecuta nu mi-a trecut prin minte, am zis eu razand. 
   Am avut o dupa-amiaza exceptionala si am facut tot ce ne-a trecut prin minte (nu te gandi la prostii, draga mea). Totul se intampla foarte usor si firesc. Derek era foarte fericit ca se afla langa mine, la fel si eu. Insa timpul a trecut foarte repede si a trebuit sa plecam altfel nu ajungeam inainte sa se intoarca mama de la servici. Iata ca venea si weekend-ul si inca nu il chemasem pe Derek la masa. Am avut de gand la un moment dat, dar am uitat numai cand i-am zarit zambetul fermecator. Singura solutie era sa il sun si sa il intreb daca poate veni, daca nu ramanea pe alta data, iar eu eram obligata sa o suport pe mama si pe noul ei iubit. Bineinteles mai era si sora mea, dar oricum nu era mare diferenta. Ei nu-i pasa nimic, ii era indiferent. Pasul 1: sa-l sunam pe Derek.  
   - Alo? Derek?
   - Buna, Jessica. S-a intamplat ceva?
   - Nu, doar vroiam sa te intreb daca esti liber maine seara la cina. Vine mama cu noul ei prieten si a intrebat daca poti veni si tu. Se gandeste probabil ca o voi lasa mai moale cu criticile. Se insala amarnic insa.
   - Nu mai fi copil. Analizeaza bine situatia si daca si dupa aceea ai aceeasi parere poti continua cu atitudinea ta revoltatoare. Poate mama ta are posibilitatea sa fie fericita. Nu te bucuri pentru ea?
   - M-as bucura daca ar avea capacitatea sa aleaga pe cineva care sa merite. Ultimii barbati din viata ei s-au dovedit de-a dreptul jalnici. 
   - Totusi asta nu-ti da dreptul sa o critici.
Raven
   - Esti de partea ei, nu-mi vine sa cred! Ma bucur insa. Asta imi spune ca nu te straduiesti sa-mi dai dreptate atunci cand nu am. Multumesc.
   - Chiar nu ma asteptam sa imi vorbesti asa. Tu ma probai sa vezi cum reactionez? Esti cam vicleana.
   - Nu mereu, doar cu cine consider eu ca merita. Deci vii pana la urma?
   - Da, dar nu mi-ai spus cand. Weekend-ul asta este lung.
   - Maine la ora 20.00.
   - Foarte bine. Ramane stabilit.
   - Excelent. Mai vorbim. 

          - Va urma -