Ce ati dori sa imi transmiteti?

luni, 5 septembrie 2011

A new life - partea a 4 - a

 23 noiembrie 2008


   Cu cateva saptamani in urma, presedintele consiliului elevilor, a propus o mica excursie de cateva zile la cabana care apartinea liceului si care se afla undeva in munte nu foarte departe de oras. M-am gandit sa nu merg, dar prietena mea Belle a insistat foarte mult astfel ca am cedat in cele din urma. Nu am stiut atunci ca avea sa vina si Derek, dar poate ar fi fost un motiv in plus sa raman acasa. Am pus fiecare bani pentru consumatie si dupa ce mi-am luat de acasa bagajul deja facut cu o seara inainte am plecat cu Belle spre parcul unde ne astepta autocarul care avea sa ne duca bagajele, noi urmand sa mergem pe jos.        
   Din clasa de la noi au mai venit cativa, dintre care: Seth, colegul meu de banca, Ben,  baiatul cu care ma intelegeam cel mai bine dintre baieti, Nate, prietenul lui Belle si vecinul meu de vizavi, Chloe, Amber si Dana. Cu totii eram in jur de 20. Desi iarna incepuse teoretic de aproape o luna, nu daduse inca zapada asa ca ne puteam bucura de zilele acestea pe munte inainte sa fim ingropati pentru inca 2 luni intr-o zapada care ingheta sufletele in noi. 
   Drumul a durat in jur de 2 ore si un sfert, timp in care ne-am oprit doar de cateva ori pentru a ne odihni. 

  Ştii ce mi s-a intamplat? Am uitat mîncarea acasă din cauza grabei si a timpului scurt pe care îl aveam la dispozitie. Bineinteles nu a fost o tragedie prea mare pentru ca mama lui Belle ii pusese destulă mîncare pentru a o împărţi si cu mine. Acesta era obiceiul nostru de cand eram mici - tot ceea ce aveam imparteam. 

   Nici nu am ajuns bine la cabana si ne-am despachetat lucrurile, ca m-am trezit cu cineva batand cu putere in usa.   
   - Cine este acolo? am întrebat curioasă. Vin imediat.  
   Nu am primit niciun raspuns. 
   - Oare cine o fi, Belle? 
   - De unde sa ştiu eu? Deschide si o sa vezi. 
   Nu ştiu nici acum dacă Belle stiuse de la început ca avea sa fie si el aici, dar mă bucur ca nu mi-a spus. Nu as mai fi venit si as fi pierdut toata distracţia. 
   - De ce sa deschid eu? Du-te tu!        
   - Doamne, Jessica. Cati ani ai? Nu vezi ca sunt în baie si mă schimb? O sa ies si eu imediat. 
   - Bine, fie. 
   Si am deschis usa. 
   - Tu? Ce cauti aici? Nu ma asteptam... 
   - A trebuit sa vin. Am auzit ca o sa vii...asa ca nu am putut sta departe. Sper ca nu te deranjeaza... 
   - Pai nu stiu ce sa zic... Am de ales? am intrebat eu razand. 
   - Aici ai dreptate. Cu cine stai in camera? 
   - Doar cu Belle deocamdata. Daca nu o sa ne ajunga camerele din cabana presupun ca o sa mai vina cineva, convenabil o fata. Tu cu cine stai? 
   -  Nu stiu. La baieti nu mai am loc... sunt deja destul de multi si acum 5 minute a mai venit un grup mare de fete care a ocupat deja restul camerelor. As putea merge sa le rog sa ma primeasca la ele, dar nu le cunosc si sunt deja cate 3 in camera. 
   - Mi se pare mie sau imi propui sa stai cu noi? 
   - Daca nu este prea mare deranjul, desigur, spune el zambind. Nu as fi facut asta in mod normal, dar nu am alte solutii pentru a ramane...Si nu vreau sa ma intorc acasa! Nu inca. 

   - Intra putin sa vorbesc si cu Belle. Nu depinde doar de mine. 

   - Sigur, cum sa nu. 
   Ce avea sa se intample? Dupa ce facusem orice sa stau departe de el timp de mai bine de o luna si jumatate, acum destinul l-a adus atat de aproape, chiar la mine in camera. Daca la inceput mi se paruse prea mare camera pe care o alesesem din cauza ca avea trei paturi, iar noi eram doar doua, pana la urma i-am multumit lui Dumnezeu ca nu am insistat sa o schimbam. 

   Deja ma asteptam ca Belle sa accepte. Nu doar pentru ca era la fel de sufletista ca si mine sau pentru ca ii era prea greu sa refuze, ci si pentru ca se gandea ca mi-ar face bine sa-l am langa mine. Astfel voi ajunge sa il cunosc mult mai bine si sa ma conving de adevaratele lui intentii. Oricare ar fi concluzia la care voi ajunge era sigura ca nu voi regreta aceste zile. Meritam sa stiu adevarul si asta era singura posibilitate pe care o aveam: sa stau langa el, sa il vad in mediul lui. 

   - Tu erai, Derek? Ai speriat-o de moarte pe Jessica. Ii era frica sa deschida usa, mai ales ca nu ai raspuns. Cum de te-ai gandit sa vii? Din cauza ei, cumva? Adica pentru ea, spune ea razand.
   Obrajii lui Derek au inceput sa prinda o culoare de un rosu aprins...se vedea ca era intimidat. Abia apoi mi-am dat seama ca si eu la randul meu eram putin stingherita de cuvintele ei. 
   - Cam asa ceva. Apoi cu mai multa stapanire de sine adauga : As merge oriunde ca sa o am aproape. 
  Deja era prea mult, asa ca am iesit afara pentru cateva minute. Aveam de gand sa port o foarte lunga si serioasa discutie cu prietena mea cand aveam sa ma intorc, insa nu am apucat din cauza ca "domnul Derek " nu a plecat din camera decat pentru a merge la baie. Norocul ei.