Ce ati dori sa imi transmiteti?

vineri, 9 septembrie 2011

A new life - partea a 6 - a


     27 noiembrie


  Am ajuns acasa cu o mica durere de cap. Abia asteptam sa ma intind in pat si sa inchid putin ochii. In tot timpul in care am fost pe munte am dormit doar cateva ore si deja nu mai suportam frigul de afara. Sora-mea inca nu ajunsese de la scoala, asa ca mi-am despachetat eu hainele pe care nu apucasem sa le port si le-am aranjat in dulap, iar pe celelalte le-am aruncat in masina de spalat. Se putea observa cu usurinta ca lipsisem de acasa: pe biroul din camera mea erau imprastiate teancuri de carti, patul era nefacut de cateva zile si fereastra nu fusese inca deschisa. Stiam ca mama venise de la servici de dimineata si dormea acum fiindca fusese schimb de noapte, deci nici nu vazuse toata dezordinea creata de Deena. 
   Acum puteam intelege de ce era mai tot timpul suparata si dezamagita de noi: Deena lasa mereu casa vraiste in urma ei, iar eu eram plecata tot timpul la Belle sau la scoala desi nu inainte sa-mi curat camera. Un lucru in plus era ca nu prea o ascultam. Nu era vina noastra ca era obosita in fiecare zi dupa ce venea de la servici, ea lucrand ca medic la spitalul din centru. O ajut atunci cand pot, dar uneori parca rolurile se schimba: cine o ajuta pe Deena la teme? Eu. Cine face curatenie la sfarsit de saptamana? Tot eu. Cine face de mancare cand mama e plecata? Eu!!! Asa ca prefer sa plec la Belle atunci cand prind si eu o zi cand mama nu lucreaza.   
   M-am trantit in pat, lasand cele cateva raze care strabateau cu greu norii sa ma incalzeasca, nu la fel de tare totusi cum o faceau intr-o zi de vara sau de primavara. Asta este ultimul gand care mi-a strabatut capul inainte de a adormi. Nu stiu cate ore au trecut, dar am fost trezita de zgomotul alarmant de afara. Se auzeau glasuri furioase, oameni gata sa se ia la bataie...Dar oare de ce? Ce se intamplase? Mi-am aflat imediat raspunsul:        
  Derek se furisase prin spatele casei sa ajunga la mine si a ajuns din greseala la mama in camera care abia venise si se schimba. Bineinteles ca iesise un circ care chemase vecinii de alaturi. 
   - Mai galagiosi nu puteti fi? Cineva mai doarme pe aici...Ce s-a intamplat? Mama? Derek? 
   - Ma bucur ca ai coborat, Jess...Nimeni nu ma crede.
   - Cu ce ar trebui sa te creada? Ce cauti aici la ora asta?
   Afara se lasese deja intunericul, deci dupa ceasul meu era in jur de ora sase.
   - Vroiam sa vorbesc cu tine...rosti el.
   - Oamenii normali bat la usa, nu intra neinvitati! s-a rastit mama aratand cu degetul spre usa. A intrat in camera mea cand ma schimbam, Jessie. 
   - Oh, Doamne! De ce nu ai sunat cel putin inainte?
   - Am incercat, dar ai telefonul inchis. Nu stiam nici macar ca ai ajuns bine acasa. 
   - Da, poate ma manca lupul pana acasa...Am telefonul inchis de ceva vreme si am uitat sa-l incarc. Scuze. Dar totusi usa era disponibila. 
   - Nu stiam ce sa-i raspund mamei tale daca ma intreba cine sunt si de ce te caut...
   - Foarte bine, a zambit mama. E atat de greu de explicat? Atunci chiar vreau sa stiu... Cine esti?
   - Mama, nu merita atata atentie. Este un coleg nou de la scoala. 
   - Si ce era de ascuns din asta? Adolescentii astia, adauga mama bufnind.
        - va urma -