Ce ati dori sa imi transmiteti?

sâmbătă, 13 august 2011

Recenzie "Disparuti fara urma" - Cecelia Ahern

   Titlu: Disparuti fara urma
   Titlu original: A place called Here (There's no place like Here in U.S.A.)
   Autor: Cecelia Ahern
   Editura: ALLFA
   Numar pagini: 365
   Traducator: Marilena Iovu 
   An aparitie: 2008
   Nota: 9
   Comanda:  AICI.
   
   Vreau sa le multumesc celor de la libraria online Libris pentru cartea oferita!  


   Synopsis:
  Sandy Shortt devine "obsedata" de cautarea obiectelor personale pierdute din ziua in care vecina ei de aceeasi varsta, Jenny-May Butler, este data disparuta la doar 10 ani. Dupa ce lucreaza cativa ani in cadrul politiei, renunta pentru a se dedica total oamenilor disparuti, fapt ce o indeparteaza de familie, dar si de iubitul sau, psihologul Gregory Burton. Pe acesta il cunostea inca din timpul liceului cand, din indrumarea parintilor, incearca sa scape de obiceiul "cautatului".
  Ajunsa la maturitate, la 34 de ani, dupa o multime de cazuri care nu o lasa sa doarma noaptea, este contactata de Jack Ruttle, in speranta ca ea va avea mai mult noroc decat politia sa il gaseasca pe fratele lui Donal ce disparuse in urma cu un an. In drum spre locul de intalnire, in timp ce alearga, Sandy isi da seama ca nu se mai afla in Irlanda si ca nu se mai poate intoarce, indiferent de cate ori incearca. Curand va cunoaste oamenii pe care ii cauta de multi ani, cei care disparusera fara urma. Este foarte incantata de acest lucru si le spune fiecaruia detalii despre viata celor ramasi acasa, pentru a le alina dorul. De asemenea, isi gaseste toate obiectele ratacite, de la sosete, jurnal si ursuletul mult-iubit, domnul Pobbs. 

  Chiar daca toti ceilalti de Aici isi continua linistiti viata, ea nu se poate obisnui cu gandul ca nu se va intoarce acasa si pentru prima data in viata ii este dor de cei apropiati. Isi face prieteni, ceva neobisnuit pentru ea, printre care Helen, sotul ei Joseph, fetita lor Wanda si Bobby, un baiat pe care il cautase timp de 3 ani, cu ajutorul carora o va reintalni pe Jenny-May Butler dupa 24 de ani si pe familia acesteia. 
  Singurul care isi face griji in tot acest timp, in care ea se afla in lumea obiectelor pierdute, este Jack, care va face tot posibilul sa o gaseasca. Dupa nenumarate ture in jurul masinii ei parasite, Jack si ofiterul care il ajuta ii acorda primul ajutor in clipa in care Sandy se intoarce. 

   Parerea mea:         
  Mi s-a parut foarte usor de citit, desi capitolele alterneaza din prezent in trecut si tot asa. Povestea e interesanta, cu toate ca este fantastica (nu am cunoscut astfel de oameni care sa dispara si apoi sa reapara). Pot spune ca nu se aseamana cu nicio alta carte scrisa de Cecelia Ahern, iar nota pe care i-o dau este 9. Mi-a placut mult sfarsitul, deoarece Sandy isi pune ordine in viata si isi gaseste linistea si pacea de care a avea nevoie.   

   Citate:

  • Ma enerva ca adesea lucrurile care imi lipseau nu erau nicaieri, iar cand totusi le gaseam, ma enerva ca, in cazul sosetelor, gaseam mereu doar una. Apoi mi-o imaginam pe Jenny-May Butler pe undeva, aruncand cu pietre, razand si purtand sosetele mele preferate.
  • Poate ca de aceea mi s-a intamplat asta [am disparut]. Poate ca petrecand atatia ani intorcandu-mi viata cu susul in jos si cautand totul, uitasem sa ma caut pe mine insami. Undeva, pe drum, uitasem sa-mi dau seama cine eram si unde ma aflam.
  • Pot doar sa presupun ca un singur lucru este mai frustrant decat sa nu gasesti pe cineva, acela de a nu fi gasit. As vrea sa ma gaseasca cineva, mai mult decat orice pe lume. 
  • In momentele cele mai grele ale vietii exista doua lucruri pe care poti sa le faci: unu - sa clachezi, sa-ti pierzi speranta si sa refuzi sa mergi mai departe, in timp ce stai la pamant batand cu pumnii si dand din picioare
               doi - sa razi.  
  • Cu totii ne mai ratacim, uneori e alegerea noastra, alteori e din cauza unei forte pe care nu le putem controla . Cand aflam ceea ce sufletul nostru are nevoie sa afle, gasim si calea. Uneori, desi vedem calea de iesire, ratacim mai departe si mai adanc, impotriva noastra; teama, mania sau tristetea ne impiedica sa ne intoarcem. Uneori preferam sa ne pierdem si sa ratacim, uneori e mai usor asa. Uneori gasim singuri o cale de iesire.
      Dar, oricare ar fi, intotdeauna, cineva ne va gasi. 
  Despre Cecelia Ahern:
Absolventa a Facultatii de Jurnalism si media, aceasta debuteaza la 21 de ani cu romanul P.S. Te iubesc, care va avea sa-i aduca consacrarea internationala. Romanul a fost ecranizat in anul 2007. Alte romane de succes: Suflete pereche, Prietenul nevazut si Multumesc pentru amintiri.