Partea a 12 - a

   Pasisem in viata de adult cu cateva luni in urma si speram sa pot face, in sfarsit, ceea ce imi doream cu adevarat, insa Dumnezeu avea cu totul alte planuri pentru mine. Facultatea nu o puteam continua decat dupa ce se va termina toata incurcatura asta, dar nu o sa se intample prea curand. 
   Brittany a oprit la un motel pentru a ne odihni, deoarece nu dormisem prea bine ultima zi si a cumparat cate ceva de mancare de la supermarchetul de vis-a-vis. Mult mai tarziu, dupa ce m-am trezit, mi-am reintalnit prietenele ce stateau de vorba in camera alaturata servindu-se cu pofta din niste platouri pline cu prajituri.
  - In sfarsit! striga zambitoare Rachelle. Te asteptam de peste o ora.
  - Foarte dulce asteptarea asta a voastra. Sper ca mi-ati oprit si mie cate ceva. 
  - Trebuia? ma intreba Brittany, facandu-i cu ochii celeilalte. 
  - Bineinteles. 
   Abia am apucat sa rostesc aceste cuvinte ca am si fost asaltate de niste oameni pe care nu ii mai vazusem pana acum, alaturi de care am zarit-o si pe Lisa, imbracata din cap pana-n picioare in negru, cu o palarie ciudata pe cap. Parea foarte speriata si privea in gol, pana si-a dat seama ca o striga cineva: eu.
  - Lisa! Esti bine? Lisa!
  - Oh, Caroline. Mi-a fost atat de frica...credeam ca nu o sa te mai vad vreodata! Dar..de ce esti cu Brittany? Credeam ca ai scapat de ea.
  - Este de partea noastra, stai linistita.
  - Si asta care parte este? Binele sau raul?
  - Binele, mi-o lua inainte, Brittany. Imi pare rau pentru ceea ce ti-am facut, Lisa. Aveam ceva framantari... Poate o sa iti povestesc cu alta ocazie.   
  - Sigur. Nu inteleg totusi un lucru...De ce aveti nevoie de mine? Sper sa ajung acasa cat mai repede pentru ca abia am reusit sa imi trimit sotul sa stea la parintii lui pentru cateva zile. 
  - Eu nu stiu...nu am apucat sa intreb. 
  - Prietenia dintre voi doua nu a fost intamplatoare, spuse Rachelle, dimpotriva. Tu o vei ajuta sa-si indeplineasca menirea, draga mea Lisa. Din pacate, rolul nostru este doar de protectie. Bunul nostru Tata a pus in voi tot ceea ce va este de trebuinta: credinta, putere si intelepciune. O sa va descurcati, am incredere.
  - De ce esti imbracata asa? am intrebat, curioasa.
  - Pentru a nu fi recunoscuta. Nimeni nu trebuie sa stie...Ea este elementul nostru cheie. Trebuie sa-l folosim cu grija. Blake nu trebuie sa afle sub nicio forma inainte de urmatoarea confruntare. Pana atunci o sa o invatam si pe Lisa cateva trucuri.  
                  Va urma...

PS. Ma gandeam sa ii pun un titlu povestii...insa nu ma pot hotari. Astept pareri din partea voastra. Va multumesc.