Ce ati dori sa imi transmiteti?

sâmbătă, 16 iulie 2011

Partea a 15 - a

 Nu-mi puteam aduce aminte ce se intamplase cu mine in ultimele zile, cu toate ca simteam ca ceva nu este in ordine. Cu cateva minute in urma, un baiat foarte dragut si amabil pe nume Blake se oferise sa-mi povesteasca cum imi petrecusem timpul in compania lui si a sotiei lui, Cheryl. Totul se rezuma la cazatura pe care o avusesem alunecand pe scarile din hotelul in care inca ne aflam si la pierderea cunostiintei mele. Parea plauzibil, dar lipsea ceva. Intr-adevar, stiam ca plecasem de acasa cu un motiv si ca nu ma intorsesem, dar...
   Cioc, cioc.
    - Intra, am rostit.
    - Buna dimineata, scumpa Caroline. Mi-a spus Blake ca te-ai trezit. Te simti mai bine? Cum ai dormit asta-noapte? 
    - Din pacate nu-mi amintesc. 
    - Oh, imi cer scuze, am uitat. Ma numesc Cheryl, iar barbatul cu care ai vorbit mai devreme este sotul meu.
    - Imi pare bine de cunostinta. Regret ca trebuie sa facem asta din nou. 
    - Nu este nicio problema, draga. Sa cer sa ti se aduca micul-dejun?
    - Te rog. Imi este foarte foame. Zici ca nu am mai mancat de cateva zile.
    - Ai dormit foarte mult dupa cazatura. Este normal. Vin imediat inapoi. 
    - Sigur. Multumesc. 
    - Cu cea mai mare placere. 
   Ce cuplu minunat! Mi-as dori ca intr-o buna zi sa gasesc si eu un astfel de barbat care sa aibe grija de mine. Ciudat totusi ca nu-mi aminteam nimic din toate astea. Blake imi era familiar, dar ea....nu prea. 
   M-am ridicat si m-am privit in oglinda de pe usa unicului dulap ce se afla in incapere, dandu-mi seama ca aratam foarte slabita. Aveam nevoie de mai multa odihna. Nici hainele nu erau ale mele, dar am gasit geaca pe care se pare o purtasem agatata in cuierul de langa usa. Masina... Unde lasasem masina? Am inceput sa caut prin toate buzunarele ei si nu le-am putut gasi. O voi intreba pe Cheryl cand se intoarce. 
   Mi-am rotit ochii prin camera. Era modest amenajata, dar era pe gustul meu. Detestam sa fie prea aglomerata de lucruri pe care sa nu le folosesti. Patul in care dormisem avea lenjeria de un roz pal, facute dintr-un material catifelat, foarte placut la atingere. Tablourile atarnate pe pereti, doua la numar insufleteau atmosfera si le dadea un aer romantic, euforic. As fi putut sta mult timp aici...
   Cheryl intarzia. Oare nu era gata mancarea? M-am hotarat sa ies sa o caut, dar cand am apasat pe clanta mi-am dat seama ca usa era inchisa cu cheia. Asta schimba totul, iar eu nu mai eram musafir, eram prizoniera. 
          Va urma...