Partea a 17 - a

    - M-am saturat de voi, oameni buni! Ati putea incerca sa ma lasati in pace? Cheryl? Blake? Ma aude cineva?

   Bineinteles ca nu, mi-am zis in gand, apoi m-am apropiat de fereastra. Mi-am amintit tot ce avusese loc cu putin timp in urma - cu prietena mea, Lisa, cu Brittany, ingerii si adevarata fata a lui Blake. Ceea ce am vazut pe geam nu voi putea descrie in cuvinte. Ghiceam ce este, insa...Era groaznic. IADUL. Peste tot priviri pline de ura, rautate, viclenie. Nicaieri nu era mai urat decat aici. Sa induri toate astea pentru putere? Nu i-as fi inteles niciodata pe cei care se supuneau lui aghiuta. Tristetea si pesimismul domneau pretutindeni, acesta trebuia sa fie si motivul pentru care ma simteam atat de nervoasa si de revoltata. Eram singura, fara scapare. Oare ce se intamplase cu Lisa, Rachelle si Brittany? Ma cautau? 
   Cheia se auzi, rasucindu-se in broasca. Trebuia sa fi fost cufundata in ganduri de nu o auzisem prima data, cand ma inchisese.
    - Cine esti? am intrebat-o, in dorinta de a afla cu orice pret. 
    - Cheryl, ti-am mai spus.
    - Ce vrei de la mine, Cheryl? Unde este Blake? Vreau sa vorbesc cu el.
    - Ma temeam ca o sa-ti revii. Eu ma aflu aici doar sa ma asigur ca nu-ti lipseste nimic pana se intoarce Blake. Ti-am adus mancarea promisa. 
   Am privit-o neincrezatoare, ezitand sa-mi fac cunoscute sentimentele fata de situatia in care ma aflam. Nu parea o fata rea. Inger, pardon. Sau demon. M-am saturat de basmul asta. 
    - De unde stiu ca nu mi-ai pus nimic inauntru? am zis, aruncand priviri cu subinteles.
    - Nu sti. Va trebui sa ai incredere in mine. 
    - Cam greu. 
    - Tu alegi. Pareai infometata mai devreme.
    - Asta nu schimba cu nimic atitudinea mea. 
    - Eu as manca in locul tau. Intr-o ora o sa te intalnesti cu Stapanul nostru, in a carui casa te afli.
    - Mi-am dat seama unde sunt. Cum suportati locul asta? Apropo: Nu vin nicaieri. 
    - Te crezi in masura sa comanzi? Nu ai dreptul asta. Vei face intocmai cum iti voi spune. Ne-am inteles?
   Puteam sa jur ca se juca cu mintea mea, pentru ca m-am trezit aproband-o si zambind. Nu stiam ca era atat de usor, altfel ar fi facut-o si Blake cand ne-am intalnit. 
    - Nu toti avem aceeasi putere. Fiecare se pricepe la ceva unic...sau aproape unic. Eu pot schimba si citi gandurile, Blake este un fel de Cupidon, apoi mai este Theresa care poate lua orice forma umana doreste si asa mai departe. Este valabil atat pentru demoni, cat si pentru ingeri. E simplu. 
    - Buna, printeso! 
   Usa se deschisese si Blake ma privea sfidator. 
    - Acum inteleg de ce toata lumea se simte atrasa de tine. 
   Imi zambi superficial. Era obisnuit cu asta.
       Va urma...