Ce ati dori sa imi transmiteti?

duminică, 17 iulie 2011

Partea a 16 - a

   Brittany se trezi buimaca dupa ce avusese cel mai groaznic vis de pana atunci. Incerca sa se ridice, dar simtea o durere in tot corpul ce o impiedica. A vrut sa strige pe cineva, dar nici glasul nu-i dadea ascultare. Unde se afla? Totusi, a reusit in cele din urma sa-si deschida ochii si sa priveasca in jur. Era in masina, iar aceasta iesise de pe sosea si zacea zdrobita de un copac la marginea drumului. Pana la urma nu fusese doar un vis...ci realitate. 
    - Au, a fost primul ei sunet care i-a iesit pe gura, in momentul in care isi misca picioarele pentru a iesi din masina. O dureau ingrozitor. 
   Ultimul lucru de care fusese constienta era bucuria ca scapasera toate patru iarasi cu bine din mainile lui Blake, desi intreaga lui fiinta ii dadea dureri atat de mari. Fetele...Unde erau acum? 
    - RACHELLE! striga tare, cu speranta ca o va auzi cineva si ii va raspunde la chemare. Caroline! Lisa! 
   Amintirea lui Caroline ii improspata memoria: se afla din nou in masina. Ea o lovise cu un obiect tare si pierduse controlul volanului. Dar de ce? Lisa si Rachelle dormeau, asadar aceea a fost singura ei sansa. Nu erau de aceeasi parte? De ce sa-i faca asta? Intrebari la care nu avea raspuns. Cauta in spate si o gasi si pe Rachelle lesinata, grav lovita la cap, si nici urma de Lisa. Cam atat durase fericirea lor. La ce bun sa fii inger daca nu iti puteai ajuta prietena? 
    - Rachelle, trezeste-te. Rachelle! Incepu sa o miste usor, uitandu-se daca avea ceva rupt, in afara capului, de unde ii curgea sange. Rupse o bucata din tricoul pe care il purta si o bandaja pentru a opri sangele. In doua minute, fata deschise ochii, privind mirata in jurul ei. 
    - Brittany? Unde sunt fetele? intreba imediat, realizand pierderea. 
    - Nu stiu. Nu mai erau in masina.
    - Blake?
    - Ma tem ca nu. Caroline.
    - Poftim? Nu cred, spuse, uitandu-se la mine cu neincredere. 
    - M-a lovit cand conduceam. Am vazut-o in oglinda. 
    - Dar cu ce motiv?
    - Habar nu am. 
    - Vorbeati de mine? aparu de nicaieri Caroline. 
   Mi se parea foarte bine-dispusa, mai fericita decat o vazusem vreodata.
    - Ce e cu tine? Ai luat-o razna? Ti se pare amuzant? striga Rachelle, inversunata.
    - Chiar este. 
   Apoi mi-am dat seama ce se intamplase.
    - Tu nu esti Caroline. Ne-ai pacalit prea usor, Theresa. Trebuia sa ma fi gandit.
    - Bravo tie, Brit. Desi...cam tarziu. 
    - Unde sunt fetele?
    - Departe. Undeva unde sa nu le puteti cauta. 
    - Oh, nu. Nu acolo. 
    - Sah mat. Mi-ar placea sa mai stau de vorba, dar sunt asteptata. Pe data viitoare. Pa. 
   Avea dreptate..Nu puteam merge in iad dupa ele, pentru ca riscam sa nu mai iesim...Dar cum se spune: cine nu risca, nu castiga.