Partea a 13 - a

   Nu eram încă obişnuită cu noua mea viata. Mă simţeam nedemna de încrederea pe care vedeam in toţi cei din jurul meu în mine, iar eu...eu mă aşteptam ca în orice clipa sa îşi dea seama ca nu am nimic special. Era cam greu ca eu sa greşesc, doar mă cunoşteam mai bine decat oricine altcineva.
    Chiar dacă aveam atata lume alături de mine, mă simţeam mai singura decît niciodată. Am încercat de mai multe ori sa vorbesc cu Rachelle si cu Brittany, dar de fiecare data ele ma priveau zambitoare si pline de speranta ca voi termina razboiul ce tocmai incepuse, iar cea din urma isi dorea sa scape de fantoma fostului iubit, de Blake, mai presus de orice, deoarece inca o mai bantuia. O prindeam uneori visand la momentele trecute, probabil petrecute in prezenta lui...se simtea singura si parasita. Nu cred ca se asteptase sa fie atat de rece cu ea - dar intrecuse orice bariere si ...imi parea rau pentru ea. 
   Zilele treceau rand pe rand, iar noi ne urmam drumul cu doar cateva popasuri ici si colo pe la cate un hotel, pentru a nu ni se da de urma. Nu am stat niciodata mai mult de 2-3 ore intr-un loc si preferam sa conducem noaptea decat sa ramaneam sub acelasi acoperis. Lisa era mereu obosita, deoarece exersa lucrurile pe care le invatase de la ingeri de foarte multe ori pe zi...la fel ca si mine ii era greu sa se poarte normal in situatii critice. Amandoua urmam instructiunile fara a pune prea multe intrebari, pentru a nu ne face griji pentru ce va urma , desi curiozitatea nu ne dadea pace. Presentimentele mele ne erau de ajutor, fiindca ne fereau de urmaritorii nostri. Cu siguranta am fi dat nas in nas cu Blake de doua ori, daca nu am fi plecat mai repede cu cateva minute inainte sa ne ajunga din urma. Stiam ca nu va mai dura mult acest joc si ca mai devreme sau mai tarziu o sa trebuiasca sa ne intalnim din nou....dar era foarte important sa fim pregatite pana atunci. Eram din ce mai aproape sa devin "Raza" cum ma numeau ei...orice ar fi insemnat asta. Aveam multe de invatat intr-o perioada foarte scurta de timp. 

   Eu am ales sa conduc masina de data aceasta. Rachelle se afla langa mine si imi dadea indicatii, iar Brittany si Lisa dormeau de mai bine de doua ore. Soarele, prezent pe cer, ne dezvaluia minunatul persaj care ne inconjura. Era intr-adevar foarte frumos! 
  - In spate, striga deodata Rachelle, trezindu-ma din visare. Vin dupa noi!
  - Ce este? sari si Brittany, ridicandu-se in fund.
  - Sunt ei, i-am spus eu. Ne-au gasit.
  - Brittany stai cu Lisa. Nu vreau sa o vada deocamdata, adauga Rachelle. 
   Intr-o secunda am oprit masina si ne-am apropiat de cei trei ingeri din masina neagra. L-am zarit pe Blake iesind si el din masina, urmat de ceilalti doi.
  - Buna, ne intalnim din nou, draga Caroline. 
  - Nu s-ar fi intamplat daca nu te-ai fi tinut scai de noi, fratioare, rosti printre dinti, Rachelle.        
  - Ce sa fac? Mi se facuse dor de ea. Apoi zambi, facandu-mi cu ochiul. De data asta...Fata vine cu noi.
  - Nu prea cred, spuse Lisa, facandu-si aparitia din spatele lui Brittany. 
  - Tu cine mai esti? 
  - Cel mai urat cosmar al tau. 
            Va urma...