Partea a 14 - a

   Nu o mai auzisem niciodata pe Lisa vorbind astfel. Parea stapana pe situatie si foarte naturala, de parca toata viata ar fi avut aceasta parte a caracterului, aceasta atitudine
    - Cum te numesti, frumoaso? o intreba razand Blake. Ne putem intelege. Caroline vine cu mine, iar noi doi o sa mergem impreuna la o intalnire. Fac eu cinste! 
    - Chiar atat de superficiala ma crezi? i-a raspuns aspru Lisa. 
    - Eu doar am incercat. 
   Apoi uitandu-se in ochii mei, deveni serios:
    - Haide...sau doresti ca toti la care tii sa cunoasca furia mea? Vino de buna voie. Renunta sa mai lupti impotriva mea.
    - Nu a ta, Blake. Impotriva raului. Nu o sa te urmez niciodata. Esti atat de mandru...Imi provoci sila. 
    - Sa nu-mi zici ca nu te-am avertizat. Baieti? Sa incepem. 
   Atunci Lisa a inceput sa rosteasca niste cuvinte parca dintr-o alta limba. Descantece. Blake se albise la fata - cred ca intelesese ca Lisa era un pericol pentru ei, nu doar o gluma de care sa se amuze.
   Am pipait buzunarul de la blugi in cautarea pietrei pe care mi-o daruise Elena si am gasit-o intr-un final. Nu o aratasem nimanui pana atunci. Nu mai era alba, ci neagra. 
    - De unde o ai? ma intreba Brittany. Rachelle! Caroline are Piatra Noptii.  
    - Exact la timp. 
   Nori negrii acopereau acum cerul si simteam cum vantul se intensifica. Venea furtuna. Asa dintr-o data. Ba nu! Era Lisa. Intr-o secunda, picurii de ploaie au umplut atmosfera si nu am mai fost in stare sa deslusesc nimic. Parul imi zbura in toate partile, intunecadu-mi mai tare vederea. Cand am deschis ochii, Blake tocmai ma apuca de mana si ma tragea la el in brate...Era atat de cald, nici nu observasem pana acum cat de frig mi se facuse. Fetele esuasera.
   Intre timp...
    - Ce bine ca am scapat, ofta multumita Rachelle. Bravo, Lisa. Ai facut o treaba buna. Felicitari. 
    - Multumesc. Credeam ca nu se mai termina.  
    - Te simti bine, Caroline? 
    - Ati putea spune si asa. 
   Era foarte intuneric astfel ca fetele nu au putut sa vada cum spatele incovoiat al fetei se indrepta usor, ascunzand aripile ce le avusese cu un moment in urma.  
                     Va urma...