Ce ati dori sa imi transmiteti?

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Trecutul dinaintea mea... - Partea 6

   Am avut parte de destule momente frumoase pana a trebuit sa merg la culcare (mult mai devreme decat eram obisuita) si speram ca visul sa mai dureze inca putin, sa nu se sfarseasca.
   Cand m-am intins pe giganticul pat regesc si capul mi-a cazut obosit, impovarat de ganduri pe pufoasele perne cu pene de gasca am pierdut contactul cu realitatea.
   M-am trezit iarasi foarte devreme, deoarece era o noua zi de scoala - si spre surprinderea si fericirea mea ma aflam in acelasi loc. Oare eram nebuna si deliram? Sau eram moarta? Niciuna dintre variante nu era valida, cel putin din punctul meu de vedere, asa ca m-am pregatit in liniste, profitand din plin de ajutorul oferit de Anne. Mi-a ales o rochie foarte draguta pentru ziua calduroasa care se presupunea ca va urma si am plecat spre liceu alaturi de Peter. Moralul meu a crescut simtitor in momentul in care l-am zarit si am profitat din plin de timpul petrecut alaturi de el. Am ramas fascinata de felul in care mana cu deosebita atentie minunatii cai si vorbea cu mine. Era foarte relaxant, asemeni primelor zile in care ne-a cunoscut. Chiar daca eu stiam multe lucruri despre el, Peter avea doar o vaga parere despre mine.
   Am aflat cu stupoare ca avea prietena, o servitoare din casa lui Vivianne si ca numele ei era Carla. Dintr-odata universul acesta isi pierdea farmecul. L-am parasit in fata scolii cu sufletul ranit, nestiind ce sa fac pentru a schimba situatia. Ideea ca ar putea iubi pe altcineva in locul meu mi se parea de neadmis. Stiam sigur ca ii eram simpatica, dar de aici pana la dragoste era cale lunga.
   Am parcurs curtea scolii la fel de ingandurata, astfel ca nu l-am zarit decat foarte tarziu pe tanarul ce se apropia de mine cu o viteza uimitoare.
  - Buna, rosti baiatul chipes, cu niste ochi mari, albastri, luandu-ma de mana. Vreau sa vorbesc cu tine inainte sa inceapa ora.

   L-am urmat pana intr-o clasa goala, de parca as fi fost teleghidata, iar aici ma privi atent si foarte serios. Se apropie apoi usor si ma saruta tandru pe buze. Avea un miros placut de parfum, nici prea dulce, nici prea puternic ce imi amintea de ceva - familiar. Baiatul cu ochi albastri si zambet strengaresc imi incalzise inima prin atingerea lui. Ce insemna el pentru mine de fapt? In afara de un strain frumos.
  - S-a intamplat ceva? m-a intrebat el, privindu-ma surprins.
  - Nu, nimic, doar ca...m-am balbait eu.
  - Petrecerea, inteleg. Vroiam sa te intreb daca pot fi partenerul tau, sa te insotesc...daca doresti, desigur. 

   Ma saturasem de teatrul asta. Ma simteam de parca as fi facut schimb de viata cu cineva, despre care nu stiam nimic. In mod surprinzator multe din cunostintele mele erau si ele aici, dar total distincte. Daca era un vis dura al naibii de mult. Nu mai era amuzant sau minunat cum mi se paruse la inceput. Era epuizant de-a dreptul sa joci rolul unei alte persoane, mai ales cand nu cunosteam regulile jocului. 
  - Tu ce parere ai? am insistat, incercand sa aflu de la el relatia noastra exacta. Sarutatul cu un strain intr-o sala de clasa goala nu era tipul meu de divertisment. Daca nu era prietenul meu? Orice reactie m-ar fi dat de gol.
  - Cred ca ai prefera sa mergi cu altcineva, rosti el cat se poate de sincer.

  - Continua.
  - Stiu ca parintii tai nu sunt de acord sa iti petreci timpul cu unul ca mine, din cauza situatiei mele materiale, dar...
   Al doilea baiat fara bani pe lista. Peter si el...oricare i-ar fi fost numele. Cred ca radarul meu pentru baieti era defect. Daca pentru mine nu conta, cu siguranta in epoca in care ma aflam era al naibii de important.
  - Mergem impreuna, bine? i-am raspuns eu hotarata. 

  - Cum ramane cu parintii tai? Sau cu James?
   Acum cine mai era James...Offf!
  - Am uitat de James, asa ca trebuie sa rezolv eu cumva. Vorbim diseara. Te astept la mine la ora 6, bine? 
   Baiatul ma imbratisa rapid si pleca la fel de repede precum venise. 
   Din fericire eram in aceeasi clasa si am aflat ca numele lui era Nathaniel Byrne, iar James...Ei bine, cu el era alta poveste pe care am sa v-o spun curand.               
 - Va urma -