Ce ati dori sa imi transmiteti?

luni, 5 decembrie 2011

Trecutul dinaintea mea... - Partea 2

   Am apucat clanta, dar era din nou inchisa.
  "- La naiba cu oboseala asta! De acum incolo o sa ma straduiesc sa dorm mai mult," mi-am zis exasperata de noua situatie in care ma aflam.
   M-am controlat prin buzunare, iar telefonul era in acelasi loc in ghiozdan, dar bineinteles ca nu aveam semnal. In fiecare film de groaza pe care l-am vazut sau cosmar pe care l-am avut se gaseau dificultati care te impiedicau sa intelegi ce se intampla. Pana sa fie prea tarziu. Asa ca telefonul nu-mi era de nici un folos.
   Am privit iarasi in jurul meu. Cladirile ce se vedeau in departare de obicei nu mai existau, negasindu-si locul intr-un astfel de cadru...antic sa spunem. Bine macar ca nu era epoca de piatra. Cu siguranta nu m-as fi descurcat acolo. Ideea de a face foc din scanteile unor pietre era pur si simplu inacceptabil si imposibil pentru mine. 

   Mi-am scos din ghiozdan un caiet ce inca mai avea coperta si m-am asezat pe iarba pe el pentru a ma murdari. Nu m-am panicat, deoarece credeam ca este un vis si asteptam sa se termine. Inutil insa.
   Peste vreo jumatate de ora - aproximativ pentru ca ceasul de la telefon nu mai mergea - am auzit tropot de copite si o caleasca eleganta cu doi cai negri a oprit in fata mea. Din ea cobori Belle imbracata cum nu credeam ca o sa o vad vreodata pe cea mai buna prietena a mea - umil, saracacios. Ea care alegea hainele cu deosebita atentie. Aproape ca imi venea sa rad. Era mai ciudat insa felul in care mi se adresa:
  - Conita. Iertare ca am intarziat. Tatal dumitale a fost plecat si abia acum s-a intors. Cu ce esti imbracata? ma intreba dupa ce ma privi mai bine. Unde-ti sunt hainele?
   Nestiind la ce se referea, am incercat sa schimb subiectul.
  - Nici nu m-ai crede daca ti-as spune.
  - Haide, esti asteptata la masa. Nu vrem sa o suparam pe stapana.
   Am urmat-o, intrandu-mi in rol. Nu a fost greu sa fac asta, mai ales ca o cunosteam pe Belle de atatia ani si, mai presus de toate, era mai bine cu ea decat de una singura.
   Dupa un drum de numai 10 minute trasura s-a oprit in fata unui conac superb, foarte mare. Am vrut sa cobor, insa Belle m-a rugat sa il astept pe Peter sa imi deschida usa.
   Mare mi-a fost mirarea cand am vazut cine era Peter - iubitul meu, Eric.  
      P.S. Mai puteti trimite mailuri pentru concurs pana diseara la ora 22. Multa bafta! Singura conditie in plus este sa nu corespunda cu ce am scris eu. Pupici.