Ce ati dori sa imi transmiteti?

luni, 10 octombrie 2011

Fighting with the angels - Partea a 25 - a

   Ca si noi oamenii, ingerii aveau un superior carora le dadeau socoteala pentru fiecare miscare facuta. Credeti-ma, nu e placut. Din cate am inteles de la Rachelle cel care imi ucisese parintii era "seful" lui Blake, fapt pentru care trebuia sa ne intalnim inca o data cu el. Norocul lui.
   Eu si Lisa am ramas in centrul orasului, in parc, asteptand sa se intoarca fetele cu o veste. Soarele ardea cu putere si cu pofta de viata, dar noi eram epuizate. Imi era dor de patul meu, de viata mea, de banalitatea zilelor. Nu mai vroiam sa ma ascund! 
   Lucrurile scapasera de sub control, deoarece demonii interactionau cu lumea mai des decat de obicei. Auzisem la stiri de numeroase accidente rutiere, incendii si crime si eram sigura ca nu era o coincidenta. Cu toate acestea, natura nu parea sa observe aceste nedreptati, ci continua sa ne uimeasca prin caldura si frumusetea sa. Cerul era de un albastru incantator, iar norii isi dadeau impresia unor roiuri de ingeri ce zburau. Acum ca stiam ca era posibil, acest fapt imi invada gandurile din ce in ce mai des, pana si in vise. 
   Mark cumpara cateva sandvisuri, desi eram satula de ele pana peste cap. Ma bucuram ca erau din nou impreuna pentru ca Lisa era mult mai vesela si bine dispusa. 
  - Ma duc sa ma uit de niste tricouri la magazinul de pe colt. Vrei sa vii cu mine? m-a intrebat prietena mea. 
  - Te astept aici. Ma doare stomacul destul de tare. Sper sa nu te superi.
  - Nu e nicio problema. Nu stau mult. 
   M-am sprijinit de spatarul bancii si am inchis ochii, masandu-mi burta incet pentru a domoli durerea. 
  - Lasa-ma pe mine sa te ajut, am auzit o voce sexy soptindu-mi la ureche. 
  - Blake. 
  - Nu m-ai uitat. Zambi apoi smechereste spre mine, apucandu-ma de mana. 
  - Termina cu prostiile, te rog. Am nevoie de ajutorul tau. Ai vorbit cu sora ta?
  - Da, de asta sunt aici. Imi pare rau de parintii tai.
   L-am privit cu neincredere, dar mi-am dat seama ca era sincer. Dar oare era asta de ajuns? 

       - Va urma -