Autor în devenire: Răzvan Timar și cartea sa „Atins de întuneric” & 8 Martie

Bună seara, dragii mei. Vreau să încep prin a ura tuturor femeilor un sincer La Mulți Ani și în special mamei mele pe care o iubesc mult, mult, chiar dacă mai avem divergențele noastre. Mami, știi prea bine că tu ai dreptate de fiecare dată... eu sunt doar puțin încăpățânată. Promit să fiu mai înțelegătoare pe viitor. Te iubesc. 

Însă nu acesta este subiectul acestei postări. Acum o bucată bună de vreme (luni) am fost abordată de Răzvan Timar cu propunerea de a vă vorbi despre cartea sa ce poartă numele de „Atins de întuneric”, pe care încearcă în prezent să o publice. De la el am primit primele două capitole și mi-au plăcut mult. Sper să am ocazia să citesc întreaga poveste într-o bună zi și îi urez mult succes în continuare. 

Aveți mai jos descrierea cărții, iar sus în partea din dreapta găsiți primele două capitole despre care vă vorbeam. Dacă v-a plăcut și vouă ce ați citit, aștept părerile voastre.  


Synopsis:
„ Numele meu este Dominic. Până nu demult , am fost și eu un adolescent normal. Mergeam la școală în fiecare zi, aveam o prietenă de care m-am despărțit și ieșeam aproape zilnic în oraș. Totul s-a schimbat într-o seară... Credeam că va fi încă una din acele nopți pierdute în club. Nici nu mă gândeam cât de mult mă înșelam. Când m-am trezit a doua zi, nu mai aveam nicio amintire legată de noaptea precedentă. La școală am aflat de la prietenul meu cel mai bun, Andrei, că una dintre colegele noastre a dispărut. Amalia era fosta mea și am petrecut cu ea în club. Frânturi din amintiri au apărut atunci în fața ochilor mei. Am văzut-o pe Amalia plecând cu un tip misterios, înalt, palid la față și cu ochi negri. Șirul de amintiri bizare a continuat cu imaginea unui câine negru care mă urmărea și m-a atacat. Apoi, după ce am fost la un concert de-al vărului meu împreună cu Ema, fata pe care o plăceam, am făcut o descoperire macabră... Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Restul amintirilor mi s-au arătat sub forma unui vis. Am văzut o femeie cu pielea albă care m-a mușcat de gât și m-a lăsat să mor. Trei fete m-au ajutat atunci. Toate indiciile arătau către Ema, iar ea era plecată din oraș. Atât eu, cât și Andrei aproape că am fost omorâți de un câine negru aidoma celui pe care l-am văzut când am plecat din club. Am uitat să pomenesc lucrurile ciudate care se întâmplau cu mine: auzul și mirosul erau la un cu totul alt nivel față de obicei, iar temperaturile negative nu reprezentau nicio problemă. După ce am pus câinele pe fugă, am căutat-o pe Ema. Iar căutările noastre ne-au dus spre un sat uitat de lume, unde urma să aflăm adevărul despre lumea în care trăiam. Fantomele, vrăjitoarele, magia... Toate aceste lucruri erau cât se poate de reale. Și eu mă schimbam. Deveneam un cetățean cu acte în regulă a lumii supranaturale. Cel mai înfiorător lucru nu era transformarea prin care treceam, ci dușmanii noi pe care mi i-am făcut. Eram prins într-o cursă contra cronometru în care premiul cel mare îl reprezenta chiar viața mea. Dacă am scris aceste rânduri nu înseamnă neapărat că sunt în viață... ”

Părerea mea:   
A fost foarte ușor pentru mine să pătrund în acest univers amețitor al lui Dominic și am avut imediat impresia că mă aflu atât de aproape de el că l-aș putea atinge dacă mi-aș dori. Este un adolescent interesant, dar mai sensibil decât de obicei, dovadă fiind relația sa cu prietenele sale și respectul față de ele. Dispariția Amaliei aduce poveștii mister și te face să devii curios să afli ce s-a întâmplat cu ea, cu toate că mi s-a părut copilăresc modul în care Dominic a scăpat-o din ochi și a lăsat-o să plece cu acel tip. Totuși, am nevoie să citesc mult mai mult pentru a știi cu siguranță ce s-a întâmplat acolo. 
Mi-a plăcut prietenia lui Dominic cu Andrei și m-am amuzat de ajutorul pe care i-l oferă acestuia la teste, amintindu-mi de pățaniile din liceu. 
Stilul de scris este potrivit tinerilor, ușor de înțeles și foarte realist, iar bariera dintre cititor și personaje este atât de fin conturată, încât interacțiunea cu acestea pare posibilă. 
Aș citi cu siguranță mai departe!    

Iar la final, Răzvan are pentru voi câteva cuvinte:
Pentru potențialii cititori am un mesaj: îi rog să-mi dea o șansă, chiar dacă sunt debutant iar cartea mea nu e #1 în topul New York Times :) - asta am văzut pe fiecare carte fantasy citită sau apărută în ultima vreme, să îmi spună părerile lor printr-un mail (razvan_timar@yahoo.com) și îi îndemn să citească în continuare orice le face plăcere, pentru că nimic nu se compară cu lumea în care evadezi odată cu deschiderea unei cărți :)

Așadar, ce spuneți? Ați citi această poveste fantasy?

                  Diana