Proba 9. Teatrul - o formă de manifestare culturală

„Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat.”  Seneca

Într-adevăr, viața este sursa inepuizabilă de inspirație a teatrului și motivul pentru care fiecare dintre noi avem o slăbiciune pentru această manifestare a culturii. Este felul în care suntem capabili să trăim mai multe vieți, iar prin extrospecție să înțelegem mai bine problemele societății în care trăim și de ce nu, să le îndreptăm. 

Îmi amintesc cu drag de prima piesă de teatru la care am asistat, împreună cu profesoara de română, și cum am fost fermecată pe parcursul piesei de spiritul și entuziasmul actorilor, de talentul prin care ne atingeau inimile și ne împărtășeau sentimente prin fiecare gest. A fost o seară magică, pe care nu o voi uita niciodată. Așa începe experiența mea cu lumea teatrului.

Una dintre actrițele care reușesc cu adevărat să mă inspire și să mă facă să văd viața cu alți ochi este Maia Morgenstern, care în prezent este directorul Teatrului Evreiesc de Stat. Întreaga ei carieră este o dovadă a faptului că există oameni minunați care își folosesc talentul pentru a aduce zâmbete pe chipul spectatorilor cu momente comice, dar și să ne smulgă lacrimi prin situații delicate, triste. Pentru mai multe noutăți despre omul din spatele măștilor, vă invit să urmăriți pagina de facebook Maia Morgenstern.    

În ceea ce privește Teatrul Evreiesc de Stat, îmi doresc foarte mult ca în următoarea mea vizită în București să poposesc pe acolo pentru a învăța mai multe despre acest teatru ce serbează 130 de ani în România, deoarece nu știu foarte multe la ora actuală. Până atunci voi urmări pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat pentru a fi la curent cu spectacolele pe care le susțin, în speranța că în curând mă voi afla acolo și mă voi putea bucura de prestația lor. Printre actorii acestui minunat teatru se numără Viorica Bantaş, Iolanda Covaci, Nicolae Botezatu, Geni Brenda, Cristina Cîrcei, Andrei Finţi și mulți alții.

Totuși marea întrebare ce apare pe buzele tuturor când vine vorba despre teatru este dacă, odată cu trecerea anilor și cu dezvoltarea media, ne vom pierde această dragoste. Din punctul meu de vedere acest lucru nu o să se întâmple. De ce? Pentru că nu vom întâlni nicăieri aceeași satisfacție atunci când privești artiștii pe scenă, atât de aproape de parcă i-ai putea atinge. În acele momente te integrezi în acea piesă, ești criminalul cu sânge rece, ești mama care suferă pierderea copilului său, ești tot ceea ce îți dorești să fii pentru acele ore. Apoi revii la viața ta monotonă, dar sufletul îți cântă mult timp după acest spectacol și devii un alt om, mai bogat. Este imposibil să nu te fi simțit altfel. Parte a unei vieți ce ia naștere atât de frumos înaintea ta, care se dăruiește celor care își deschid sufletul și îi dau voie înăuntru. O viață de excepție.  

 

Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.