Recenzie ”P.S. Te iubesc” by Cecelia Ahern + Film

Synopsis:
Holly nu poate trăi fără soţul ei Gerry, până în ziua în care este nevoită. Ei erau genul de cuplu tânăr care îşi terminau frazele unul celuilalt. Când Gerry cedează în faţa unei boli terminale şi moare, Holly acum la vârsta de 30 de ani îşi pierde pofta de viaţă, incapabilă să îşi revină. Însă, cu ajutorul unor scrisori lăsate de soţul său înainte să moară şi a insistenţelor familiei sa excentrice şi a prietenilor, ea învaţă să râdă, să îşi învingă temerile şi să descopere o lume care nu ştia că există. 

Un roman încântător cu recurs între generaţii ce apare odată la foarte mult timp, P.S. Te iubesc este o captivantă scrisoare de dragoste pentru lume!

Părerea mea:
Una dintre cele mai frumoase povești despre dragoste pe care le-am citit. Subiectul este dulce-acrișor și ne prezintă o dragoste care depășește orice bariere, inclusiv cel existențial. Gerry, soțul lui Holly, îi lasă înainte să moară 10 scrisori pentru fiecare lună următoare a anului respectiv pentru a o ajută să se obișnuiască cu această pierdere și să meargă mai departe. 

Astfel, pe parcursul cărții o urmărim pe Holly în momentele dificile prin care trece de la moartea soțului său. În scrisorile lui, Gerry îi oferă sfaturi pas cu pas, deoarece el o cunoaște cel mai bine și știe cum să o ajute să iasă din depresie. Mi-a plăcut schimbul  extrem de amuzant de replici și istoria lor împreună. Felul în care se completează unul pe altul m-a emoționat enorm de mult.

Am fost încercată de numeroase sentimente, nu știam când să râd și când să plâng, pentru că totul se împletește foarte frumos. E de la sine înțeles că l-am adorat pe Gerry, este un bărbat deosebit de la care avem foarte multe de învățat, lucru pe care îl pot spune și despre Holly. Chiar dacă povestea începe într-un moment de suferință, vom observa cum viața lui Holly se transformă și va deveni o persoană mai puternică în urma acestuia.  

Mi-a plăcut mult stilul autoarei, reușește să descrie foarte bine stările prin care trec personajele și am simțit durerea protagonistei noastre ca și cum ar fi fost a mea. Un alt lucru interesant de urmărit este relația dintre Holly și mama sa, care într-o oarecare măsură o înțelege și încearcă să îi fie alături, deși au păreri diferite despre viață. Alături îi sunt și prietenii, care nu o lasă să fie singură în casa care îi amintește la fiecare pas de Gerry.

Per total este o carte frumoasă, care ne oferă lecții despre pierderea persoanei iubite, depășirea problemelor și importanța familiei și a prietenilor, de aceea v-o recomand cu drag.

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut?

Nota mea:

Great book! You need to read it.

Despre Cecelia Ahern:
Cecelia Ahern a scris romanul său de debut, PS. Te iubesc când avea 21 de ani. Acesta a fost publicat în 2004, fiind bestsellerul nr. 1 în Irlanda pentru 19 săptămâni şi vândut în peste 40 de ţări. Cartea a fost adaptată în Statele Unite în regia lui Richard LaGravenese şi avându-i ca protagonişti pe Hilary Swank şi Gerard Butler în anul 2007.

A doua cartea a sa, Love, Rosie a câştigat premiul german CORINE în 2005. Ea a contribuit cu povestiri scurte pentru cărţi de caritate şi a fost de asemenea co-creator şi producător al comediei Samantha Who? redată de ABC.

Alte lucrări ale sale includ If You Could See Me Now (Prieteni nevăzuţi), A Place Called Here (Dispăruţi fără urmă) Thanks for the Memories (Mulţumesc pentru amintiri) The Gift (Cadoul), The Book of Tomorrow (Cartea Viitorului).

Ecranizarea:
Personajele au fost destul de bine alese, deși nu mi-a plăcut extrem de mult de Holly. Din punctul meu de vedere Gerard Butler a fost minunat ca Gerry. Mi-ar fi plăcut să fie prezent pentru o mai lungă perioadă de timp pentru că scenele dintre el și Hilary au fost superbe. Trebuie să menționez că multe aspecte din carte au fost schimbate, dar per total mi s-a părut un film bun, foarte emoționant și îl recomand.

Recenzie "Girl Online" de Zoe Sugg

Synopsis (Goodreads): 
I had no idea GirlOnline would take off the way it has - I can't believe I now have 5432 followers, thanks so much! - and the thought of opening up to you all about this is terrifying, but here goes...

Penny has a secret.

Under the alias GirlOnline, she blogs about school dramas, boys, her mad, whirlwind family - and the panic attacks she's suffered from lately. When things go from bad to worse, her family whisks her away to New York, where she meets the gorgeous, guitar-strumming Noah. Suddenly Penny is falling in love - and capturing every moment of it on her blog.

But Noah has a secret too. One that threatens to ruin Penny's cover - and her closest friendship - forever. 

Părerea mea:
O urmăresc pe Zoe de ceva timp și a fost o surpriză pentru mine când am aflat că a scris o carte. Chiar dacă nu aveam foarte mari așteptări în ceea ce privește calitatea acestui roman am decis să îl citesc imediat ce am avut ocazia. Tot în acea perioadă existau diverse discuții despre faptul că Zoe nu ar fi adevăratul autor al cărții și că doar ideea îi aparține. Nu pot să spun care este adevărul, nu acesta este scopul meu aici, dar o să îmi exprim părerea cât se poate de obiectiv, fără a mă lega în niciun fel de autor (cum fac de obicei de altfel).

Avem una bucată fată simplă pe nume Penny, cu foarte puțină încredere în sine, ce nutrește o pasiune pentru unul din colegii ei. Într-o zi, aceasta se decide să își creeze un blog unde va scrie tot ceea ce se întâmplă în viața ei, inclusiv atacurile de panică de care suferă. Încetul cu încetul, sinceritatea ei atrage cititori care se regăsesc în rândurile ei și devine cunoscută pe internet. Trebuie să menționez că nimeni nu-i cunoaște identitatea, de aceea scrie fără reținere, cu excepția prietenului ei cel mai bun, singurul care are habar de activitatea ei blogosferică. Nimic nou sub soare până acum.

În plus, familia ei se ocupă cu organizarea nunților și odată cu oferta unei nunți în New York apare la orizont oportunitatea perfectă de a-l întâlni pe Prince Charming în chipul unui artist arătos care o cucerește imediat. Dar lucrurile nu sunt niciodată atât de simple pe cât ne-am dori. Prințul are niște secrete și Penny ajunge în mijlocul unui scandal, exact lucru de care se temea cel mai tare. 

Stilul în care este scrisă carte este mediocru, pe alocuri apar reflectări pe diverse teme care mi s-au părut de umplutură și nu chiar necesare. Mi-a plăcut însă ideea unui blog, mai puțin faptul că trebuie să se ascundă în spatele unei măști. La început fata este destul de naivă, prostuță chiar, dar evoluează pe parcurs (ceea ce este bine). Relația cu prietenul cel mai bun a fost tipică, nu m-a impresionat prea mult, dar nici nu mi-a displăcut. Să nu vorbesc de părinții ei care erau cei mai înțelegători din lume și îi dădeau voie să facă absolut orice (inclusiv să fugă în lume cu un tip mai mare ca ea).

Romanul are destule pagini (352), dar nu se întâmplă foarte multe, subiectul este simplu și tras de păr cât se poate. Cum spuneam, sunt introduse foarte multe chestii de umplutură, aspect ce a afectat nota pe care i-am dat-o. Din păcate, nu pot spune că o recomand. Puteți citi alte cărți mult mai bune în schimb. :)           

Rating:

Ok book, but it left me wanting more.

Despre Zoe Sugg:

Zoe Elizabeth Sugg is an English fashion and beauty guru and internet personality. She is best known by her fans and viewers on YouTube as Zoella. She has a secondary channel, MoreZoella, which is primarily for her vlogs. She has collaborated with a myriad of other Youtubers as well as appeared in numerous magazines and won a Teen Choice Award.

Recenzie „Mincinoșii” de E. Lockhart (cu spoilere!)

Descriere: 

O familie frumoasă și distinsă.

O insulă privată.

O fată vulnerabila și îndrăgostită.

Un băiat curajos, plin de pasiune.

Un grup de patru prieteni, Mincinoșii, a căror prietenie se dovedește a fi distructivă.

O revoltă. Un accident. Un secret.

Minciună după minciună.

Dragoste adevărată.

Adevărul.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair.

N-avem niciun criminal.

N-avem niciun dependent.

N-avem niciun ratat.

Familia Sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți și frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.

Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare.

Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.

Nimeni n-are nevoie de nimeni.

Nimeni nu greșește vreodată.

Trăim, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coasta din Massachusetts.

Poate că asta este tot ce trebuie să știți.“

Citește Mincinoșii. Și dacă te întreabă cineva cum se sfârșește, minte, pur și simplu!

Părerea mea:

Înainte să vorbesc despre acțiunea acestei cărți și să-mi exprim părerea trebuie să menționez că m-a ajutat foarte mult faptul că nu m-am documentat despre ea înainte. Nu am citit nici măcar descrierea. Știam doar că booktuberii pe care îi urmăresc din America o lăudau, așa că am fost curioasă să descopăr dacă merită atenția care i se oferă. Apoi am ales împreună cu cei patru prieteni ai mei din Cartepidemia să o citim pentru luna februarie și nu m-am putut opri să nu o citesc imediat ce am luat decizia în acest sens. 

Așadar avem în prim plan o familie foarte bogată pe nume Sinclair ce deține o insulă privată, un loc cu care se mândresc și unde aleg să își petreacă fiecare vară. Ni se oferă un portret robot, impresionant, care te face să crezi că este perfectă din toate punctele de vedere, dar de fapt există numeroase probleme cu care se confruntă și pe care le ignoră. Personajul nostru principal este Cadence, o tânără de 18 ani care în prezent suferă de amnezie și încearcă să își dea seama ce s-a întâmplat în vara cu numărul 15 și de ce s-au răcit relațiile între ea și Mincinoși, grupul pe care îl forma împreună cu verii săi Mirren, Johnny și băiatul de care era îndrăgostită, Gat. În urma respectivelor evenimente de care nu își amintește s-a ales cu niște migrene teribile care o fac să simtă că pierde controlul și alege să se izoleze de cei din jur. Asta până când consideră că trebuie să afle adevărul și se întoarce pe insulă.

Povestea începe cu un trigger emoțional pentru ea, dar și pentru întreaga familie care nu se descurcă să treacă peste dezamăgiri, preferând să le ignore, și anume momentul în care tatăl ei le părăseşte pe ea și pe mama ei cu singura explicație că nu mai poate trăi în mediul fals creat de familie. Apoi ne povestește despre verile petrecute pe insulă alături de prietenii ei și de aici lucrurile prind culoare.
    

Acum după ce v-am descris pe scurt acțiunea haideți să vă spun ce impresiile mi-a lăsat. Apreciez foarte mult o carte care mi se descoperă puțin câte puțin, iar aceasta și-a făcut treaba cum trebuie. A fost o lectură rapidă, care m-a prins și care pe alocuri mi s-a părut asemeni unui poem din cauza propozițiilor scurte care se desfășurau cursiv înaintea mea. Faptul că am citit-o în engleză a ajutat și nu a devenit un impediment cum a fost pentru Irina. Un alt lucru care m-a captivat a fost misterul din jurul amneziei, pe care îl pot asemăna cu un voal, cu o ceață densă. Intri în joc și continui pe drumul pe care ai pornit ghidat doar de relatările lui Cadence, dar nici măcar ea nu are răspunsul la toate întrebările. Asta mi-a sporit interesul pentru că nu știi cum să o încadrez și m-am întrebat mereu: „Este oare de încredere?”. Astfel am devenit un mic detectiv pus pe fapte mari. Simțeam că la final voi avea parte de un bang, dar nu știam în ce măsură mă va impresiona. Da, a reușit și din această cauză i-am dat 5 fluturași din 5. 

Lipsuri:

Mi-ar fi plăcut să se axeze mai mult pe definirea personajelor ca individualități, deoarece le-am simțit doar ca niște cunoștințe oarecare de care nu îmi prea pasă. Totuși ca grup au fost cât de cât ok. Mi-au amintit de anii copilăriei, ceea ce a fost plăcut. În ceea ce o privește pe Cadence, ea reușește doar la final să îmi câștige simpatia într-o anume măsură, ceea e păcat din punctul meu de vedere. Ar fi putut fi îmbunătățit acest aspect. De asemenea, autoarea dorește să transmită niște mesaje foarte importante, dar nu cred că ele își ating scopul. Ca să nu mai spun că legătura amoroasă, îndrăgosteala dintre ea și Gat a părut de umplutură, așa că am preferat să nu îi dau prea mare importanță. Pentru mine ar fi putut să fie doar prieteni buni și impactul ar fi fost același.    

Recomand această carte celor care vor o carte intrigantă care va reuși să te captiveze dacă îți place stilul interesant, liric pe care autoarea îl abordează. 

Nota mea:

5 fluturași din 5

Puteți viziona și Live Show-ul Cartepidemiei mai jos: 

Vlog: Colecția de romane (partea I)

                                 Diana

Author Interview: Ioana Vișan, writer of The Impaler Legacy series

1. Hi, Ioana. I’m so glad to have you here again. How have you been since we last talked?
Busy, busy, busy. :) It’s been almost a year since we last talked, so let’s see… I finished The Impaler Legacy series, The Impaler Legacy Omnibus is out, I collaborated to three Romanian anthologies, and now I’m working on a brand new project. Oh, and I received the Encouragement Award from the European Science Fiction Society at Eurocon 2013. Yep, it’s been a good year.

2. Tell us more about the Blog Tour that you are organizing? Are you excited?
I am very excited. It’s my first blog tour so I was a little reluctant to start it as it is a lot of work to put everything together, but everyone has been so nice and supportive that the experience became less stressful than expected. Of course, my tour organizer, Alina Popescu, has been a great help too. So, for a whole week, between April 7 and April 13, we have book promos, excerpts, reviews, interviews, character interviews, guest posts, and a big giveaway, all spread over more than 40 blog. Hopefully, this will start some hype about the book.

3. How was the entire journey of The Impaler Legacy?
It’s been an interesting journey. I’ve been toying with the idea of this story for about two years now, but I only wrote the first novella in the series, The Impaler’s Revenge, in November 2012. Then in the summer of 2013, the entire series was complete. Publishing-wise, the novellas were released in April (The Impaler’s Revenge), August (A Victory that Counts), and December (Order Restored), the first two being accompanied by short stories (Sweet Surrender, Casualties of War) that connected them with the next novella in the series. And now the omnibus edition is out, which includes a brand new short story (The Third Wheel).

4. Do you regret anything in this journey? Is there anything you would have done different? 
Having seen the readers’ reactions over the past year, I think the first novella in the series is not marketable enough. It’s too much of a turn from the current vampire trend, being neither erotica nor YA and dealing mostly with politics. It can put people off if they were expecting something else. Also, I should have published the short stories right away instead of hosting them on my site for half a year where, apparently, readers had difficulties with finding them. But it’s a learning process, and as a whole, it went rather well.

5. Tell us about the covers of the series and how they came about.
Oh, this is a good question. All of the covers feature the photo of a decorative knife that belongs to my brother. We got it during our vacation in Greece a few years ago. It’s not quite like the yatagans mentioned in the series but close.
The color of the silk used as background was chosen strictly related to what happened in each story. The cover of the first novella is red because that’s where the first blood is drawn then the cover of the first short story is also red because it’s mostly romance and the two of them come as a pair. The situation changes drastically in the second novella when many lives are lost, a fact illustrated by the dark brown on the cover, and things get even worse in the following short story with its metallic gray. There’s a dark green-turquoise on the cover of the third novella, matching the blue on the hilt of the knife and looking like muddled waters. Too much has happened and things can never go back to the way they used to be, but there’s still hope. In the last short story, Liana and the gang take a day off in Marrakesh, so the cover is bright yellow.
For the omnibus edition, I kept the knife and the silk, but the knife is turned upside down and the silk is much lighter, ivory-pink, so it will look good on the print edition. It’s also worth noting that the knife is sheathed on two of the covers, the short stories being mostly fluff and less related to the main storyline. And to answer to those readers who noticed the silk creases on the Sweet Surrender cover kind of resemble to a vagina, well, that was done on purpose as, while not graphic, it does include the only sex scene in the book.

6. What can we expect next from you? Do you have another project in mind? 
I’m close to finishing the first draft of a sci fi novel in the upcoming Broken People series. With a little luck, it will be done by the time the tour is over. It deals with a heist and a special circus crew. The story isn’t hard sci fi but focuses on the characters’ internal drama while still being an action and adventure story, so even people who aren’t big sci fi fans will be able to relate to it. The plan is to have it out before the end of the year.

7. How do you think you’ve evolved creatively since your first story?
Everything I read and write helps me improve my craft. I’ve learned to have a better control over the storyline and the characters, not to lose time with irrelevant stuff and divagate from the plot, and to express myself better. In the same time, I think I managed to preserve my voice, and you’ll recognize it if you compare my old stories with the most recent ones.

8. How long on average does it take you to write a book?
It depends on the length of a book. When I’m working on a project, I write 1,000 words per day except for the weekends. Sometimes I write a little more if I’m in the middle of a scene but never less. However, it takes much more to write a book until it’s finally done. There’s the first draft, then the second, the third, the fourth, the self-editing round, the beta reading part, another draft, and then the final editing. It usually takes longer than I would like, but it has to be done.

9. What book/s are you reading at present?
I’m going through the pile of books I bought at Librex book fair in March, some Italo Calvino, Dino Buzzati, Peter Mayle, Julian Sanchez, the last J. K. Rowling, and several issues of CPSF, so not exactly the usual sci fi and fantasy, but I’ll be back to them soon.

10. And now, a few random questions to know you better. What is the thing you are afraid the most? 
Dying? Losing the ones I love? As a sci fi writer, I contemplated the issue from various perspectives and couldn’t find one that agrees with me so I’d like to avoid that as long as possible. I also don’t like spiders, snakes, and human stupidity.

11. I was wondering, what is your idea of happiness?
Hmm, maybe those close to you being happy too… but that’s hard to achieve, and sometimes, a good book can take you out of the real life and transport you to a place where you can be happy, even if only for a few moments. That’s quite something. I hope someday my books will be able to do that for other people.

12. How do you spend your free time? Do you have something that relaxes you?
I hate the cold, but I’m a big skating fan, so following all of the competition and shows and running a skating site with my friends take a lot of my time. But it’s fun!

13. Thank you for your time and for letting me to be part of your Blog Tour. I can’t wait to read more of your work. Happy writing!
Thanks for participating. See you in the next book!