Plăcerea mea, filmul -The Girl in the Book (2015)

De Crăciun m-am gândit să mă pun în pat să mă uit la un film și pentru că mi s-a părut interesant titlul (books, right?) și trailerul am zis să îi dau o șansă. Nu m-am așteptat însă să îmi dea atâtea chestii de gândit. 

Este povestea unei fetițe pe nume Alice care visează să devină scriitoare. Nu este nimic neobișnuit în acest lucru, ea fiind fiica unei familii care ia contactul constant cu scriitorii (părinții ei sunt agenți literari). Într-o zi, aceasta îl întâlnește pe Milan Daneker, un bărbat tot scriitor, care îi devine mentor, încurajând-o să scrie și să nu își ascundă talentul. Totuși, la un moment dat, legătura dintre ei capătă conotații negative, deoarece Milan profită de încrederea fetei și se folosește de ea pentru a scrie un bestseller, utilizând informațiile pe care acestea i le povestește din viața ei. Dar el distruge mai mult decât încrederea ei în sine și în cei din jur. 

La câțiva ani după aceste evenimente, Alice lucrează pentru o editură care se va ocupa de retipărirea cărții respective ce poartă numele de „Waking Eyes” și astfel este obligată să îl revadă. Din cauza traumei din copilărie, aceasta nu este capabilă să mențină o relație normală cu bărbații din viața ei și, în plus, a renunțat complet la visul său de a scrie.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care au jucat Emily VanCamp (Alice din prezent) și Ana Mulroy-Ten (tânara Alice), deoarece au reușit să înfățișeze cât de traumatizant este să devii victima unui pedofil iar părinții tăi să nu te creadă și să pretindă că totul este în ordine. Tatăl ei este dezgustător și unul dintre cei mai groaznici părinți pe care i-am văzut. Chiar nu înțeleg de ce mai a păstrat legătura cu el după ce a crescut...   

            

La început nu știam ce rol o să aibă Milan în viața ei, nu mă așteptam să fie tipul prădătorului, al pedofilului, ci mai degrabă mă gândeam că se va inspira din viața ei pentru a scrie o carte și acesta este motivul pentru care Alice se simte ciudat în prezența lui. Inițial m-am bucurat când el s-a arătat interesat de pasiunea ei și a încercat să o ajute, văzând cum se comportă cu ea părinții ei, fără a mă gândi însă încotro s-ar putea îndrepta acest fapt. Au fost câteva scene destul de tulburătoare pentru un copil din punctul meu de vedere. Cred că merită să fie demascat și pedepsit pentru ceea ce face.

Nu o să vă spun cum evoluează mai departe acțiunea, nici ce o să se întâmple cu Alice, însă a fost o experiență din care putem învăța multe. Mai jos îl puteți vedea pe Emmett (David Call), tipul extrem de dulce cu care ajunge să se întâlnească. I love him! :D

Mai presus decât orice, acest film mi-a dat impulsul să scriu. Ceva real...sau nu. Ceva profund...sau nu. Ceva memorabil. Ceva care să te țină în suspans și să te facă să îți pui întrebări despre propria viață, să rămâi pierdut la final în propriile amintiri. Așadar m-a inspirat și următorul pas este să fac exact acest lucru: o să scriu din nou. :D 

Dacă vi se pare interesant ce v-am povestit până acum sau dacă vă plac poveștile cu și despre scriitori vă recomand să-l vedeți.

Dacă l-ați văzut deja, cum vi s-a părut?

Plăcerea mea - filmul - Scent of a Woman (Parfum de femeie) - dramă coreeană

Bună dragilor! Pentru că astăzi am un chef teribil să povestesc o să vă prezint un serial coreean foarte drăguț pe care l-am urmărit acum ceva timp. El se numește în traducere Parfum de femeie (Scent of a Woman) și probabil v-ați gândit și voi ca și mine că este vorba despre filmul cu același nume cu Al Pacino. Are într-adevăr ceva tente muzicale din respectivul film, dar povestea este diferită. Din punctul meu de vedere este perfect pentru o zi de vară, deoarece este plin de peisaje frumoase, de aventuri însorite și personaje memorabile. În plus, ne oferă o experiență din care putem trage multe învățături. 

Eu l-am urmărit împreună cu mama și mi s-a părut o activitate excelentă pentru mother-daughter bonding time. Vi-l recomand cu drag și sper să vă placă la fel de mult cum ne-a plăcut nouă. :D  

O avem ca personaj principal pe Lee Yeon-Jae (Kim Sun-A) care lucrează ca asistentă pentru o agenție de turism (Line Tour). Chiar dacă muncește mult și este foarte bună în ceea ce face, ea nu este apreciată de șeful ei și este dese ori maltratată, dar rezistă pentru o perioadă lungă de timp pentru că își iubește slujba și are nevoie de bani. 

Într-una din zile, ea este implicată într-un accident rutier și este dusă la spital, iar aici îl revede pe Chae Eun-Suk (Uhm Ki-Joon), un coleg din generală devenit medic, ce îi dă o veste teribilă. Ea realizează că și-a trăit inutil jumătate din viață și că este timpul să profite la maxim de fiecare moment, începând cu niște schimbări radicale cum ar fi demisionarea din slujba sa. 

Când apare în peisaj Kang Ji-Wook (Lee Dong-Wook), fiul președintelui companiei, toate planurile ei se dau peste cap și va învăța să își urmeze inima, deși există o mare posibilitate ca în urma acestei decizii să ajungă amândoi cu inimile frânte. Care credeți că este calea cea bună? 

Bineînțeles că trebuie să avem parte și de puțină competiție pentru protagonista noastră, iar Im Se-Kyung (Seo Hyo-Rim) își ia rolul foarte în serios. Deși relația ei cu Kang Ji-Wook este planificată de părinții celor doi în cele mai mici detalii și pare să-i nemulțumească pe amândoi, ea ajunge să țină la el și nu este dispusă să se dea bătută așa ușor. 

Poate pare o poveste clișeică, dar este mai mult decât o poveste de dragoste tipică, are muzică bună, locuri frumoase de vizitat poate într-un viitor apropiat, relații profunde, situații dramatice, personaje de care este imposibil să nu te atașezi și chiar o doză de comedie. Cel mai mult mi-au plăcut scenele de dans din serial, precum și chimia dintre personaje, dar și problemele fundamentale cu care acestea se confruntă. Relația dintre Lee Yeon-Jae și mama ei nu este tipică, dar te poți identifica în divergențele dintre ele, în situațiile comice sau dramatice prin care trec. Este un serial care are multe de oferit. 

Dacă aveți ocazia să-l vedeți eu vă sfătuiesc să o faceți pentru că merită! 

PUPICI! 

                                              DIANA

Plăcerea mea, filmul: Bitten

Bitten este o adaptare a cărţilor lui Kelley Armstrong pe care am început de ceva timp să o urmăresc. Din seria respectivă ce poartă numele de „Women of the Otherworld” am citit doar primul volum „Bitten” și mi-a plăcut mult.

Elena Michaels (Laura Vandervoort) a lăsat totul în urmă când s-a stabilit în Toronto, inclusiv familia sa adoptivă, dar din nefericire nu pentru mult timp. Odată cu apariţia unor probleme, ea este nevoită să se întoarcă și să îl revadă pe fostul său prieten Clay, care este sursa propriilor sale probleme. Ea trebuie să aleagă între o viață normală alături de noul său iubit și destinul ei de vârcolac de care nu poate scăpa. 

Elemente de menţionat: Personajele sunt interesante şi bine portretizate, încât mi-a fost uşor să urmăresc povestea şi să o îndrăgesc. Expunerea frecventă a nudităţii însă nu mi s-a părut necesară şi mi-a amintit puţin de True Blood, dar nu m-a deranjat foarte tare. Am fost surprinsă să văd că triunghiul amoros este bine dezvoltat şi că nu pot alege doar una dintre posibilităţi, deoarece ambii bărbaţi au calităţi deosebite care mă atrag din anumite puncte de vedere. În plus, familia adoptivă a Elenei, cu legile ei antice şi imposibil de încălcat, este extrem de puternică şi pregătită mereu să înfrunte orice ameninţare.      


Abia aştept următorul sezon, deoarece acest prim sezon m-a lăsat cu sufletul la gură. Trebuie neapărat să văd ce se întâmplă! Pentru o bună bucată de vreme am avut impresia că a fost anulat, dar mă bucur că m-am înşelat. În ultimul timp foarte multe seriale au fost anulate şi ajung să nu mai am chef să urmăresc niciunul, deoarece detest să mă implic emoţional şi să fiu dezamăgită. Vi-l recomand aşadar cu drag şi sunt tare curioasă care este părerea voastră.         

  
   Voi aţi auzit de Bitten până acum? 

                                      Diana

Plăcerea mea - filmul - Emily Owens M.D.

A trecut foarte mult timp de când v-am vorbit ultima oară despre filme și este mare păcat, deoarece sunt o devoratoare când vine vorba de filme și seriale și sunt încântată să discut cu voi pe acest subiect. Anual apar foarte multe seriale, unele rezistă foarte puțin, altele mai mult și unele, cu adevărat bune, care continuă ani la rândul (nu mă refer aici la Tânăr și neliniștit :)) ), încât nici eu nu mai știu despre care să scriu mai întâi.

Ieri am terminat primul (și din nefericire unicul) sezon al serialului Emily Owens M.D. și am rămas cu gândul la el. M-am atașat într-un timp foarte scurt de aceste personaje și regret că nu o să am ocazia să văd continuarea și să ”trăiesc” în universul lor. Nu îmi pare însă rău că i-am acordat o șansă, pentru că mi-a plăcut tare mult.  

Emily și Will

Emily Owens este o tânără rezidentă, abia ieșită de pe băncile facultății, ce a rămas profund marcată de mai multe evenimente din liceu care încă o urmăresc. Când descoperă că printre noii colegi se află vechea rivală din liceu Cassandra, viața sigură și minunată pe care o aștepta se evaporă și realizează că trecutul o urmează oriunde s-ar afla. Dintre rezidenții din spitalul pe care l-a ales să lucreze și să se formeze, Emily este apropiată de Will, un fost coleg de facultate, de Tyra, fiica șefului spitalului, și de Micah, un rezident mai mare care îi supraveghează. 

Emily și Tyra

L-am descoperit întâmplător (așa cum se întâmplă de obicei la mine) și am decis să îl urmăresc, deoarece mi s-a părut diferit de restul serialelor cu și despre medici, axându-se mai mult pe temerile pe care le poate avea fiecare dintre noi, atât de materie profesională, cât și emoțională, pe problemele pe care le avem și mai puțin pe idilele amoroase, cum se întâmplă în Anatomia lui Grey de exemplu. Emily Owens M. D. ne arată cât de mult valorează o prietenie sau o rivalitate la locul de muncă și că destrămarea unei relații poate avea mari repercursiuni dacă te încurci cu persoana nepotrivită.  

Emily și Micah

Prezintă de asemenea foarte frumos cazurile pe care le rezolvă sau pe care încearcă să le rezolve, fiindcă la fel ca în viață există situații în care pacientul nu supraviețuiește, indiferent de strădania medicului. Emily este personajul principal, o fată cu picioarele pe pământ, foarte deșteaptă, care uneori se subestimează, trăind cu impresia că se află încă în umbra celor stăpâni pe sine, încrezători și aroganți. Cu timpul, ea se va dovedi printre cei mai buni, descoperindu-și talentul pentru chirurgie și în același timp, descoperindu-se pe sine.

Dacă aveți timp și sunteți în căutarea unui nou serial, vi-l recomand cu multă căldură, apoi aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut. Pentru mai multe informații intrați pe IMDb.

Trailer:

V-am pupăcit. 

         Diana

My favourite actor- Keira Knightley

   Cu siguranță ați auzit de Keira Knightley, fie că este vorba de rolul său din „Pirații din Caraibe” sau din „Atonement”, fie de cel al lui Elizabeth Bennett în ecranizarea romanului „Mândrie și prejudecată” sau oricare altul. Aveți cu siguranță de unde alege. 

   Keira s-a născut pe 26 martie 1985 în Teddington, Londra. Și-a început cariera la vârsta de 6 ani, după ce cu doi ani înainte ceruse un „agent” care să o reprezinte. Primul film în care a jucat poartă numele de „Little girl” în 1993, apoi puțin câte puțin a ajuns ceea ce este astăzi, a doua cea mai bine plătită actriță de la Hollywood și singura din această listă care nu este de origine americană. Cu siguranță merită!   

   Unul dintre lucrurile care îmi plac la ea este inconfundabilul accent britanic pe care nimeni nu îl poate copia în totalitate. Nu mă pot opri să o ascult vorbind. De asemenea, ador stilul ei vestimentar, cred că arată bine în orice, fiind imposibil să nu se facă remarcată, chiar și într-o îmbrăcăminte simplă. Personajele ei clasice, de epocă sunt deosebite și sunt cele mai îndrăgite de mine. Roluri ca Elizabeth Bennett, bine-cunoscutul personaj al lui Jane Austen și Elizabeth Swan din Pirații din Caraibe, dar și multe altele au făcut-o cunoscută și îndrăgită în toată lumea.  

   Este o actriță deosebit de frumoasă și naturală în ceea ce privește machiajul. De talent nici nu e nevoie să mai pomenesc.

Voi ce părere aveți?