Proba 6. Cunoașterea vieții, la nivel terapeutic

Adevărata frumusețe izvorăște din sublim și simplitate. Voltaire

Când aud vorbindu-se despre frumusețea interioară nu mă gândesc numai la personalitatea unei persoane, la ceea ce transmite ea atunci când se află înconjurat de oameni, ci și la starea ei mentală și la sănătatea, care este un factor decisiv al modului în care se reflectă în frumusețea exterioară. Suntem conștienți că lucrurile iau o întorsătură diferită și calitatea vieții se schimbă atunci când vine vorba de boală. La apariția bolii cu toții ne închidem în noi, suntem reticenți, pierduți, frumusețea noastră se ascunde, iar asta o putem remarca foarte ușor la o privire mai atentă, ca cea a unui doctor căruia nimic nu îi scapă. 

Despre asta vreau să vă vorbesc și eu, despre o întâmplare nu foarte plăcută a vieții mele, dar deosebit de animată. Contrar părerilor, nu mi-a plăcut întotdeauna atmosfera de spital, înconjurată fiind de zarvă, medici încruntați de îngrijorare, asistente uneori prea ocupate pentru a-mi oferi o vorbă bună, într-un pat alb, într-o lume la fel de albă a suferințelor și a deznădejdii. Am fost internată cu ceva timp în urmă într-un spital din București, cu o zi înaintea operației pentru care venisem. În acele momente nu mă gândeam la mine, ci încercam să fiu cât mai optimistă pentru mama care părea gata-gata să plângă când știa ce mă așteaptă, dar este imposibil să uit de golul mare din stomac care m-a împiedicat să mănânc în acea zi. Am înăbușit tot neastâmpărul și emoțiile mele prin lectură, am reușit să îmi păstrez calmul și nu am lăsat situația să mă afecteze. Am fost mai presus de condiția mea fizică, mai mult ca un vizitator, decât asemeni unui pacient. 

Orice eveniment din existența noastră ne marchează într-o anumită măsură, de aceea și cea mai mică împlinire ne dă satisfacții infinite. Un exemplu bun ar putea fi o fostă profesoară de franceză cu care am împărțit atunci salonul și care era cea mai fericită când avea făcută manichiura de parcă abia ar fi venit de la Centrul Shakti sau când părul ei îl aranja ca la coafor înaintea vizitei de dimineață a domnului doctor. Pentru câteva momente uita de necazuri și radia întreaga încăpere. Nu știu care ar fi fost experiența mea acolo fără dânsa, dar compania ei a fost ca un pansament.  

Ce se întâmplă însă când viața cuiva atârnă de un fir de ață? Încearcă în asemenea momente de cumpănă să găsești frumusețea într-un pat de spital, când acea persoană se află într-o prăpastie a gândurilor și grijilor și a devenit o fantasmă a ceea ce a fost odată. Atunci citești boala, neputința pe chipul ei, deoarece frumusețea interioară își găsește corespundent în cea exterioară. Cum se spune: dacă te simți bine, arăți bine.
Există însă miracole, și mă refer la cei pe care îi vezi în stadii avansate de boală și despre care ai impresia că au descoperit esența vieții, că știu lucruri la care tu nici măcar nu visezi și nu înțelegi cum pot fi optimiști. Aceștia au avut revelația restabilirii echilibrului între suflet și trup și au înțeles cât este de importantă este pozitivitatea.

Dacă aș putea alege modul în care să dobândesc acest echilibru acela ar fi masajul ayurvedic pentru cap și corp (ayurveda este un termen indian ce se traduce prin „cunoașterea vieții”) la Centrul Shakti, datorită beneficiilor care se transpun întregului organism, într-un sistem holistic. Acesta eliberează stresul, ajută detoxifierea, crește mobilitatea și flexibilitatea și stimulează vindecarea. Într-o lume în care suntem solicitați la maxim și tensiunea atinge cote fulminante, o astfel de terapie este ca o oază în deșert, o bucată de rai în care înflorim, întinerim și pentru o perioadă scurtă de timp cunoaștem sublimul. Exact ceea ce avem nevoie!  

Mai multe informații despre acest tip de masaj puteți afla vizionând următorul CLIP.

 Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.