Trecutul dinaintea mea - Partea 10

   Review partea 9


   Am surprins apoi bucuria pe fata lui Nate. Era atat de frumos, iar sufletul lui se potrivea ca o manusa caracterului sau bland. 
  - Ne vedem maine atunci, draga mea. 
   M-a sarutat usor pe obraz si m-a condus pana la usa, apoi a luat-o la fuga spre padure. Parea foarte fericit, iar eu eram impacata. Merita o sansa si cine eram eu sa nu i-o ofer?


  Partea 10
  
   Cand i-am povestit lui Anne motivul vizitei lui Nate si-a pus mainile la gura sa nu tipe. 
  - Conita! Nu puteti face asa ceva. Stapanii vor fi foarte suparati.
  - Promite-mi ca nimeni nu o sa stie, te rog. 
  - O sa se dezlantuie iadul.
  - Era si timpul, am zis razand. Parca era prea liniste pe aici. 


   Am adormit neintoarsa toata noaptea, mai bine ca niciodata. Cand m-am trezit pregatirile erau in toi si toti roiau ca niste furnici in jurul meu, urandu-mi care mai de care "La multi ani" si daruindu-mi mici atentii: felicitari, bomboane, parfumuri, iar de la scumpul de Peter un buchet din cele mai frumoase flori pe care le-am vazut vreodata, alaturi de cateva randuri scrise marunt pe o foaie de pergament. Dintr-un colt imi zambea oaches un iepure cu urechile ciulite. Acelasi care aparea in toate scrisorile de la el. Langa se afla de fiecare data un mare "Te iubesc" care insa acum lipsea. Am devenit dintr-o data melancolica...
   Abia am fost in stare sa mananc cate ceva de nerabdatoare ce eram. Parul mi l-a aranjat Anne in bucle mari ce imi cadeau pe umeri, dar si machiajul. La final, am folosit trusa proprie pentru cateva retusuri, care zacea ascunsa in ghiozdan. Ce bine ca ma hotarasem sa o iau cu mine de acasa in acea zi!
   Mai erau inca doua ore pana la venirea invitatilor, asa ca am hotarat sa ies afara sa citesc putin in locul preferat. 

   M-am asezat cu grija rochia pe care o alesesem pentru aceasta dupa-amiaza pentru a nu o murdari si stand singura, ascultand ciripitul pasarilor si susurul raului ce trecea la mica departare de casa, am pierdut notiunea timpului pentru cateva minute bune. Soarele imi zambea vesel, intregind parca bucuria pe care o simtea in aceasta zi. L-am zarit pe Peter din departare, periind unul dintre cai, insa am preferat sa nu ma mai gandesc la el, mai ales dupa discutia de mai devreme. 

   Alaturi de minunatul buchet de trandafiri, prietenul meu imi ceru permisiunea sa iasa la intalnire cu iubita lui Carla pe motiv ca era aniversarea lor de un an (de ziua mea!), iar eu  nu aveam nevoie sa ma duca nicaieri cu trasura. Adevarat, dar era ceva ce mi-as fi dorit ca el sa faca: sa fie partenerul meu, asa cum se intampla in prezentul in care traisem pana de curand. Chiar daca ii promisesem lui Nate, pe Peter il iubeam si lipsa lui imi provoca o durere imensa. Totusi, gandul ca nu l-as mai vedea niciodata m-a facut sa-mi reprim aceste sentimente si sa las lucrurile sa decurca in voia sortii. Speram sa ma intorc in lumea mea, iar ea sa ma astepte exact asa cum am lasat-o... Dar oare se va intampla vreodata? 

   Cartea aleasa ma ajuta sa ma destind si sa ma bucur de caldura celei mai frumoase zile - 22 mai, ziua mea. Nu voi lasa nimic sa imi umbreasca aceasta fericire!