Incaperea in care stateam, livingul, parea din ce mai mica pe masura ce demonul se apropia. Frica mi-a fost inlocuita de liniste in clipa in care mi-am amintit cine eram - nu fata orfana care isi astepta impacata sfarsitul, ci "The Ray", fata care depasea orice limita si nu se dadea batuta.
- Ai fost atat de preocupat sa ma gasesti ca ai pierdut esentialul...i-am spus cu un glas jucaus, descoperind un zambet mare pe fata.
- Si care ar fi acela?
- Ca rolurile s-au schimbat - nu mai sunt eu prada. Tu esti.
- Chiar crezi prostiile pe care le rostesti?
- Da, din pacate pentru tine. Nu ai reusit sa ma impiedici sa-mi implinesc destinul. Stapanul tau trebuie sa fie foarte suparat, mai ales ca am reusit sa scap din iad. Se pare ca si el este la fel de inutil ca si tine.
- Sa nu indraznesti! spuse Clarence, apropiindu-se din nou. Odata ce vei fi in mainile mele iti va disparea zambetul mizerabil de pe fata.
Asta imi doream - sa-si piarda firea, sa faca greseli din cauza furiei. Viata mea depindea de asta.
Cu o abilitate extraordinara, Clarence a ajuns langa mine si m-a plesnit, facandu-ma sa-mi pierd echilibrul. Elibera bestia din el.
- Sa terminam odata cu joaca! Spune-ti rugaciunile. Nu vei avea timp mai tarziu.
Si mi-am eliberat puterile. Simteam cum vibra corpul sau, incercand sa se opuna. Ochii ii erau deschisi si ma privea aproape speriat - spun aproape pentru ca realiza pentru prima data ca tot ce auzise pana acum despre mine era cat se poate de adevarat. Speram sa mai aflu cateva lucruri inainte, asa ca l-am intrebat, obligandu-l prin puterea mea sa-mi raspunda.
- De ce mi-ai omorat parintii? De ce?
Demonul imi raspunse, dar motivul era propria lui vointa, nicidecum durerea provocata. Era mai puternic decat toti cei pe care ii intalnisem pana acum.
- Nimic personal, Caroline. Stapanului ii stateau in cale datorita aprecierii de care se bucurau din partea rivalului sau, Dumnezeu.
Trucuri, minciuni. Eram sigura ca se va folosi de ele pentru un posibil avantaj. Nu mai eram inocenta si credula.
- Renunta, Clarence. Nu e prea tarziu.
Privirea lui umila se preschimba intr-o grimasa si apoi incepu sa rada diabolic. Mi s-a ridicat parul pe mana la auzul lui.
- Crezi ca o sa ma spovedesc tie? Ca o sa ma pocaiesc? Visezi, fetito! O sa-mi termin treaba si o sa-mi primesc locul bine-meritat. O sa distrug sute, chiar mii de vieti, o sa sufere intreaga omenire, iar tu n-o sa ma poti impiedica!
- Aici te inseli, i-am spus cu regret. Am scos din buzunarul de la piept piatra primita de la Elena cu ceva timp in urma. Puterile mele cresteau cu fiecare secunda.
Cu ultimele forte diavolul s-a eliberat si m-a apucat de gat, strangandu-ma cu toata ura pe care o purta. Cred ca daca sentimentele lui s-ar fi putut materializa as fi fost cenusa de mult. Incaperea era intunecata acum de rautatea lui, asemeni unui nor negru ce acopera soarele pentru a-i stirbi caldura.
- Mori, Caroline! Mori odata pentru totdeauna!
" Tatal nostru care esti in Ceruri sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant...."
Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji, rugandu-ma ca Dumnezeu sa gaseasca o alta cale...dar nu era alta.
- Imi pare rau. Iarta-ma, am rostit privindu-l in ochi.
Atunci a inteles. In spatele lui stateau prietenii mei. Blake mi-a intins o sabie incrustata cu pietre pretioase, foarte grea, cu care a trebuit sa-l lovesc pe Clarence. Sacrificiul final.
Cerul parea mai senin ca niciodata, iar soarele ne zambea, fericit. Un nou inceput de drum pentru fiecare dintre noi, o lume mai buna.
Mi-am petrecut urmatoarele ore indreptand multe din faptele rele ale demonilor, una fiind eliberarea mamei lui Cheryl. Partea buna a fost ca multi dintre ei au trecut de partea noastra, cel mai important fiind Blake.
M-am intors la viata mea linistita si banala de dinainte, multumindu-i lui Dumnezeu pentru grija pe care a avut-o - pana la urma nu oricine trece prin astfel de greutati.
Viitorul era acum promitator alaturi de noii mei prieteni si iubitul meu Blake.
SFARSIT
