O cunosc pe Maria de foarte mulți ani și întotdeauna i-a plăcut să fie în centrul atenției. Pot afirma că era cea mai populară din grupul nostru. Oricare ar fi fost tema discuției, ea avea câte o replică pentru orice (nu neapărat foarte inteligentă, dar haioasă) și lumea o îndrăgea imediat. Nu mai este nevoie să spun că băieții gravitau în jurul ei ca Pământul în jurul Soarelui și nu mă mira faptul că era invitată în oraș aproape în fiecare săptămână. Cred că aș fi invidiat-o dacă nu aș fi fost implicată într-o relație.
Într-o zi, primesc de la ea un mesaj scurt, codat: „Am reușit”, scria ea. Fiindcă o cunoșteam atât de bine am realizat foarte repede că obținuse o întâlnire de la un tip pe care îl plăcea mult pe atunci. Era pentru prima dată când o vedeam atât de dedicată unui băiat. Când ne-am întâlnit după ore m-a pus la curent cu întreaga poveste și sărea dintr-o parte în alta de emoție. Părea un Pepsi agitat, gata-gata să explodeze.
- Stai jos, i-am spus eu, luând-o de mână. Liniștește-te. Mai sunt trei zile până când o să îl vezi. Te-ai decis ce o să porți?
- Nu, încă nu. Ceva deosebit în orice caz...
- Hai să ne gândim la asta între timp. Trebuie să fii fermecătoare...nu că nu ai fi de obicei, am adăugat, observând cum zâmbetul ei dispare.
- Bineînțeles că sunt, zise ea arogantă, dar apoi izbucni în râs. Era o actriță minunată, dar cu o inimă de aur. Doamne, Diana, nu știu ce se întâmplă cu mine. Am fluturi în stomac, ca și cum el ar fi primul băiat care m-a invitat vreodată în oraș.
- Poate că este primul băiat care contează.
- Da, cred că ai dreptate. Chiar îl plac! recunoscu ea, entuziasmată.
După planuri foarte bine organizate și meticulos gândite lucrurile s-au liniștit. Toate au fost bune și frumoase până în ultima zi, când Maria m-a sunat panicată, plângându-se de un coș hidos ce îi apăruse pe vârful nasului.
- E gigant, îl descrise ea, și în jurul lui pielea e foarte iritată și roșie. Am încercat să îl maschez cu fond de ten, dar nu arată deloc bine. Ce mă fac? Mai am cinci ore până când o să sosească Alex. Nu pot merge așa, Diana. Crezi că o să se supere dacă amân întâlnirea?
- Stai calmă și vedem ce putem face. Nu-l suna deocamdată. Mă îmbrac și vin la tine cât pot de repede. Între timp, pregătește o cană de ceai negru și pune-ți niște comprese înmuiate în ceai pe coș ca să mai reducă roșeața. Vorbim când ajung.
Zis și făcut. Într-o jumătate de oră coboram din troleu în fața blocului ei și eram pregătită de intervenție. Am încercat mai bine de trei ore orice remediu pe care l-am găsit pe internet sau propus de mama ei. Fără niciun rezultat însă. Nu mai era roșu, dar umflătura nu dispăruse și îi crea o stare de discomfort, mai mult psihic decât fizic. Chiar și în această situație, în ciuda prejudecăților ei, am sfătuit-o să meargă la întâlnire pentru a nu pierde oportunitatea. Puțin după aceea m-am întors acasă, sperând ca totul să decurgă cât mai bine.
Am așteptat până spre seară un semn de la Maria, dar abia foarte târziu am primit telefonul ei. După o tăcere neobișnuită de câteva secunde în difuzor, în care îi auzeam vag respirația, mi-am dat seama că plângea.
- Ce s-a întâmplat? am întrebat-o eu. S-a purtat urât cu tine? A râs de tine?
- Nu, Diana. Nu m-am dus. L-am sunat că nu pot ajunge și am inventat o scuză penibilă.
- Și ce a zis?
- Părea dezamăgit, cred, dar a spus că înțelege. Apoi a închis pe motiv că are ceva de făcut.
- Doar atât? am întrebat. Eram supărată că Alex renunțase atât de ușor.
- Nu chiar. Ce-ți spune ție „Mai vorbim”?.
- Că veți reprograma întâlnirea? am sperat eu.
- Mi-aș dori eu, însă cred că a fost un fel de la revedere. Sunt atât de ghinionistă! De ce trebuia să mi se întâmple asta tocmai astăzi?
- Lasă, Maria. O să rezolvăm cumva, nu-ți face griji. Nu te da bătută fără să lupți dacă ești sigură că Alex merită efortul. Eu am găsit în schimb soluția pentru problema ta. În drum spre casă m-am oprit la farmacia de lângă mine, ți-am mai spus că lucrează acolo o fostă colegă din generală. Ea mi-a recomandat o gamă de produse de la Farmec pe care le folosește de ceva vreme. Știi, cei care au produsele Doina. Merită încercat.
- Desigur, mi-a spus ea. O trimit pe mama imediat. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Cum se numesc?
- Gerovital Plant Stop Acnee, sunt într-un ambalaj frumos, verde. Sunt cinci produse: crema sebo-reglatoare purificatoare, crema ultra-activă, batonul corector purificator, fluidul antiseptic purificator și gelul spumant antimicrobian. Nu ai cum să nu scapi de acnee cu un asemenea tratament.
- O să le încerc pe toate. Și după ce o să scap de coșul ăsta blestemat o să am grijă să îl recâștig pe Alex - Prin orice mijloace!
- Așa te vreau, sunt mândră de tine.
Ce credeți? S-a ținut de promisiune? Bineînțeles, și sunt împreună și astăzi. Iar în ceea ce privește Gerovital Plant... Ei bine, nu a mai renunțat niciodată la el și nici eu. De atunci nu a mai ratat niciun eveniment important, deoarece era pregătită pentru orice provocare.
Articol înscris în competiția "SuperBlog".
0 fantasies:
Trimiteți un comentariu