Proba 18 - American Dream

E uşor să visezi. Mie mi se întâmplă foarte des, în special în momentele în care creierul meu doreşte un mic repaus din activitatea sa monotonă. La Statele Unite ale Americii mă gândesc de fiecare dată când zăresc într-un colţ îndepărtat un avion ce străpunge cerul în drumul său spre teritorii minunate, încă neexplorate de mine. Mă imaginez la bordul acelui avion, entuziasmată, având alături o persoană dragă, mai mult pentru a mă putea exterioriza, prin discuții lungi, laborioase, şi pentru a împărtăşi cu ea acest eveniment important al vieții mele. Aş purta cu mine o carte sau două în geanta de călătorie, aşa cum obişnuiesc să fac şi în cele mai mici deplasări, în cazul în care mi se oferă ocazia și timpul să citesc. De data aceasta ar fi o necesitate şi o plăcere să mă documentez în ceea ce privește țara pe care o voi vizita. SUA, așteaptă-mă că vin!

La destinaţie aş privi curioasă tot ceea ce mă înconjoară, chiar din aeroport, apoi aş imobiliza aceste peisaje frumoase în fotografii pe care să le arăt părinţilor mei la întoarcere. Mi-ar fi greu să mă decid asupra oraşului în care voi petrece următoarele trei luni, între plajele însorite ale Californiei, străzile aglomerate ale New York-ului, peisajele rustice ale Arizonei sau locurile atât de cunoscute din Los Angeles. Aș porni pas cu pas în căutarea orașelor în care s-au filmat Gossip Girl, Anatomia lui Grey sau CSI, serialele mele favorite. Lista însă nu s-ar opri aici. Voi unde visați să ajungeți?

Marea de posibilităţi mă inundă ca un tsunami gata să măture totul în calea lui, poate, poate, la final aş rămâne cu răspunsul la întrebarea mea. Mă simt infinită, capabilă să cuprind întreaga lume în braţele mele, să îmi las amprenta în acele locuri pentru totdeauna, să respir aerul parfumat al libertăţii. Nimic nu mai este imposibil într-un astfel de Tărâm al Vacanţelor Speciale. Setea de cunoaștere, de explorare mă conduce în direcția potrivită ca un GPS setat înăuntrul creierului meu, iar eu o urmez fără să mă împotrivesc.

Aș începe în New York, să mă pierd prin mulţimea de oameni care mişună pe străzile nesfârșite încă de dimineață. Sunt atât de mică, nesemnificativă, ca un bob de piper în deșert. Nu îmi uit misiune nici pentru un moment și îmi continui drumul. Manhattan-ul este superb, ca dragostea la prima vedere, cu show-urile sale spectaculoase de pe Broadway, cu Empire State Building, Statuia Libertății, Central Park sau 5th Avenue. Trec și prin Times Square, locul unde aș veni de Anul Nou. Picioarele mele nu sunt deloc obosite, așa că nu mă opresc, iar ochii nu se pot acomoda din cauza rapidităţii cu care privesc în toate părţile. Nu am mai văzut niciodată atâtea magazine într-un singur loc. Sunt atâtea minuni de descoperit! 

Într-o secundă peisajul se schimbă şi clădirile măreţe dispar, în locul lor zăresc munţi uriaşi de stâncă - Marele Canion. Nu pot explica în cuvinte senzația care mă cuprinde, ca și cum aș prinde aripi, gata de zbor. Înălțimea la care mă aflu îmi dă palpitații, dar nu-mi pot feri privirea, fermecată. Pozele nu pot înfățișa ceea ce se desfășoară înaintea mea, amestecul amețitor de culori vii mă înviorează și îmi dă putere în acest moment magic să depășesc teama și curând îmi revin.

Apoi sunt cuprinsă de ceață și ajung în campusul universității Harvard, fiind întâmpinată de studenți și cadre didactice ce traversează grăbiți campusul. Rămân impresionată de clădirile impunătoare și de dotările pe care le oferă celor care studiază acolo, puțin geloasă pe oportunitățile de care se bucură aceștia. Și tot așa, m-aș plimba dintr-un loc în altul în timpul care îmi este oferit. Tot ce am nevoie pentru a cutreiera în lung și-n lat acest Tărâm al Făgăduinței este o hartă, iar atunci porțile îmi sunt deschise. 

Asta nu este tot! În aventura mea nu aş pleca oricum, ci aş folosi programul work and travel pentru a mă bucura de ofertele turistice şi în acelaşi timp pentru a lucra pe o perioadă scurtă într-un oraş preferat. Ce poate fi mai frumos decât atât? Cred că aș fi nerăbdătoare să învăț cât mai multe despre sistemul medical american, care să se potrivească în același timp studiilor mele din prezent de la facultatea de medicină. Ar fi o mare realizare să lucrez alături de doctori renumiți și să fac parte din echipa lor, în timp ce m-aș putea acomoda cu aparatura lor ultra-modernă și tehnicile lor de îngrijire ale bolnavilor. Ar fi un vis devenit realitate!    

                                              Articol înscris în competiția "SuperBlog".