Proba 20 - Călătorie virtuală în sufletul iernii la Vila Alpin

Mi-ai promis o vacanță perfectă când te vei întoarce din misiune și te cunosc prea bine pentru a știi că pot avea încredere în tine să te ții de cuvânt. Totuși mai sunt atâtea zile până la escapada noastră și cuvântul surpriză mă ține într-un continuu suspans, nu mai am răbdare. Îmi e dor să-ți aud glasul și să îți mângâi chipul minunat. Iubitul meu, sufletul meu pereche.  
 „Curiozitatea a omorât pisica”, asta mi-ai spune râzând, dacă te-aș întreba care îți sunt planurile pentru noi doi, așa că nu spun nimic și încerc să mă mulțumesc cu simplul gând că o să ne revedem. Curând.

Ți-am vizitat mama din nou în această săptămână și am văzut în ochii ei cât îi lipsești. Dorul de tine ne unește într-un mod unic și ne întărește. Am petrecut ore întregi vorbind despre copilăria ta și aventurile tale la bunici. Nu-mi vine să cred că despre tine vorbește, tu care pari mereu atât de serios. De asemenea, mi-a povestit că ai vorbit cu ea de plecarea noastră și că îți cunoaște secretul. A fost nevoie de multă stăpânire să nu o implor să îmi dea câteva indicii, dar ea și-a dat seama ce gândesc pentru că a deschis calculatorul și fără să scoată niciun cuvânt mi-a arătat. Cum se spune, o imagine face cât o mie de cuvinte.

Am rămas impresionată de alegerea ta, dragul meu. Deja mă vedeam alături de tine, urcând scările spre clădirea roșie a vilei Alpin, mână în mână, învăluiți de frigul de afară, călcând pe zăpada proaspătă. Mi-am dat seama că și tu mă cunoști la fel de bine după ce mi-am continuat călătoria virtuală pe site. Locul era minunat, de bun gust, dotat cu numeroase facilități care ne vor face șederea mult mai plăcută și mai incitantă. Era un vis împlinit să petrec un sejur cu tine la Straja, în sfârșit singuri după atâtea luni în care ai fost plecat. Când am urmărit turul virtual m-am surprins zâmbind, iar mama ta m-a îmbrățișat entuziasmată. 

 - E atât de frumos! Încă o lună, Laura și o să fie acasă... 
 - Abia aștept, i-am mărturisit, lacrimile alunecându-mi pe obraji.
 - Și eu, scumpo. Și eu. 

Cu fiecare click te simțeam mai aproape de mine. Schiatul a fost mereu pasiunea pe care o împărtășeam amândoi, de care ne bucuram în fiecare iarnă, iar anul acesta Pârtia Lupului, pe care o descoperisem printre atâtea activități, va deveni o nouă amintire de ski, la Straja. Mi-ar fi plăcut să găsesc câteva poze cu aceste pârtii, dar poate că unele lucruri meritau să rămână secret până când vom ajunge acolo. Au urmat apoi bucatele preparate ce erau postate la rubrica Restaurant și mi s-a făcut foame imediat. Voi avea grijă să gustăm cele mai delicioase rețete pe care le gătesc acolo, mi-am promis eu pofticioasă.

 - Merg să pregătesc ceva de mâncare. E imposibil să nu râvnești la ele după ce le vezi. Talentate bucătărese trebuie să aibă.

Am rămas singură în fața calculatorului, pierdută în acest univers, o poartă spre viitorul nostru. Poate vom merge într-o bună zi în cantonament la Straja cu copiii noștri, ca o familie fericită. Între timp tot ce puteam să fac era să visez, butonând în continuare pe internet și așteptând venirea ta, odată cu prima zăpadă.      
   

Articol înscris în competiția "SuperBlog".