M-am oprit in fata tabloului lui Helen. Frumusetea ei depasea orice tipar. Parul ei roscat-auriu ii acoperea umerii aproape in intregime, atat era de bogat. Avea insa un zambet rece, de superioritate si o siretenie ascunsa in privire.
- Buna, draga mea, se auzi o voce cunoscuta din spatele meu. Aici erai. Te-am cautat in camera ta. Masa este gata.
- Cine este ea, mama?
- Este sora mea, Helen, matusa ta. Locuieste in Caterbury. Nu ai mai vazut-o de cand erai mica. O sa vina la petrecere. Ai uitat deja? Ti-am mai spus.
- Ah, da. Emotiile. E foarte frumoasa.
- Seamana mult cu tine, numai ca tu esti si mai frumoasa. Haide, trebuie sa mergem. Steward! Am gasit-o, striga ea.
Tata aparu in cateva secunde langa mama, luand-o de mana dragastos. Se apropie apoi de mine si ma saruta pe frunte.
- Pai...bine.
- Te mai doare capul, intreba si mama ingrijorata.
- Nu, mi-a trecut.
- Masa este servita, striga cineva din bucatarie.
Ne-am asezat toti trei la masa, tata in capatul mesei, iar eu si mama de-o parte de si alta a lui. Incaperea era grandioasa, frumos decorata, masa lunga, de lemn, fiind incadrata in mijloc.
Parintii mei erau aceiasi, doar putin mai sofisticati - dar nu aveam de ce sa ma plang. Mama purta o rochie bradata de culoare visinie, pe talie, lunga, iar tata un costum de aristocrat din secolul XVII sau XVIII si o palarie de culoare neagra. Nu am fost niciodata o iubitoare infocata a istoriei, asa ca nu stiam exact.
Mancarea a fost delicioasa, desi putin nesarata (Stiu ca nu e bun excesul de sare, dar altfel simt ca nu are niciun gust). Semana cu o ciorba pe care numai bunica mea care murise in urma cu 3 ani ar face-o. Am avut dreptate - bucatareasa era nimeni alta decat bunica, dar mult mai tanara decat mi-o aduceam eu aminte. Cand a trecut prin dreptul meu imi zambi calduros si isi pleca capul in semn de salut (Trebuia sa ma obisnuiesc si cu saluturile. Cu greu m-am abtinut sa nu-i spun bine-cunoscutul si mult-folositul "Saru' mana"). Mama i-a dat cateva ordine si apoi s-a intors repede in bucatarie pentru a-si continua treaba.
- Saru' mana pentru masa, am rostit cand am epuizat tot ceea ce mi-a fost pus inainte. A fost delicios.
- Sa-ti fie de bine, au rostit amandoi. Apropo... Sper ca nu ai asteptat prea mult pana au venit Peter si Anne sa te ia. I-am tot spus tatalui tau ca trebuie sa mai cumparam o caleasca. In curand vei fi majora si vei avea nevoie de una personala.
"Asadar caleasca era corespondenta masinei in zilele noastre, am gandit in sinea mea. E bine si asa :))"
- Am asteptat foarte putin, am mintit eu. Multumesc, mama. V-as fi foarte recunoscatoare.
Cu adevarat nici macar nu ma asteptam sa-i vad. Doar era un vis...care tinea mai mult ca de obicei. Incepeam sa-mi fac griji.
M-am ridicat de la masa, asezandu-mi cu atentie frumoasa rochie roz pal cu flori trandafirii. Era o placere sa o port - ma simteam o printesa...si putin rasfatata. :D
Am anuntat ca ma duc in camera mea pentru a ma odihni si ca o iau pe Anne cu mine in caz ca o vor cauta. Puteam sa ma obisnuiesc cu o astfel de viata.
- Sigur, Em. Du-te, mi-a spus mama zambind.
Era timpul pentru o mica inspecie a casei :D.
- Va urma -
1 fantasies:
frumos :d
Trimiteți un comentariu