Proba 12 - Vizită de Ziua Recunoștinței

Încă o zi obișnuită la birou. Trecuse puțin după ora 17 și soarele își trimitea razele exact asupra încăperii în care lucram eu, fapt ce mă destindea chiar și după o zi foarte obositoare. Gândul că voi petrece mâine Ziua Recunoștinței alături de sora mea îmi dădea o stare și mai bună de spirit, dar nu de fericire completă, deoarece părinții noștri nu au găsit o modalitate să ajungă anul acesta în Los Angeles, ei locuind la peste 2000 de km distanță. Dar se putea și mai rău. 

După ce am completat ultimele hârtii pe care le-am primit de la șeful meu și am făcut ordin în urma mea, l-am căutat pentru a-i spune la revedere înainte de a pleca spre casă. Telefonul aflat în buzunarul minuscul al sacoului meu alb asortat m-a anunțat că am primit un mesaj. Ținând dosarele pentru șeful meu într-o singură mână, am deschis mesajul și pe loc ziua mea a devenit un coșmar.

 „M-am certat cu Richard mai devreme și mă obligă să vin și mâine la servici sau mă concediază. Nu întreba. Îmi pare tare rău, Kate. Te pup.”  

Supărată peste măsură și în același timp curioasă să aflu cu ce îl supărase Rose pe șeful ei, mi-am continuat drumul spre biroul șefului meu, domnul Caius Luxury, renumitul designer de bijuterii al cărui secretară eram. Acesta se afla concentrat asupra mesei sale de lucru și privea cu lupa o minunăție sclipitoare, probabil o nouă creație.   

  - Kate, draga mea, ai terminat așa repede? Vai, ce a trecut timpul!

  - Da, domnule. Vă mai pot fi de folos cu ceva înainte să plec?

  - De părerea ta sinceră. Vino aici. Lucrez la o pereche specială de bijuterii cu cristale pentru soția mea de mai bine de două luni și doresc să fie gata până diseară când i-o voi dărui. Îți place? Iar acestea sunt pentru fetele mele și pentru mama mea. 

În mâna lui era cea mai strălucitoare pereche de cercei pe care o văzusem vreodată, atent modelată și când i-am ridicat am observat că erau și foarte ușori. Cadourile pentru ceilalți erau la fel de frumoase și foarte diferite ca model. După caracterul fiecăreia dintre ele credeam eu. 

  - Cerceii sunt superbi, este imposibil ca soția dumneavoastră să nu îi adore, i-am spus eu fără să mă gândesc prea mult. Orice femeie visează să primească un asemenea dar. 

Îmi dărui un zâmbet recunoscător, fericit parcă de aprobarea mea. 

  - Ce faci mâine până la urmă? Cinezi cu sora ta? m-a întrebat el, așezând cu atenție giuvaerele în cutii de diverse mărimi, forme și culori.

  - Adevărul e că s-a amânat pe altă dată pentru că nu poate veni. Doar ce am aflat. Cred că voi rămâne acasă până la urmă. Prietena mea Camy este plecată la părinți.  

  - În niciun caz nu o să stai singură, domnișorică. Te invit să petreci alături de familia mea. Or să se bucure tare mult fetele mele să te cunoască.

  - Dar este o sărbătoare de familie, domnule L. Nu pot veni.

  - Ba sigur că poți, insist.

  - Vă mulțumesc pentru invitație. La ce oră să fiu acolo?

  - Asta e atitudinea! Pe la orele 16 o să sevim masa, deci poți veni puțin mai devreme.   

  - În regulă. La revedere atunci și pe mâine.

  - La revedere, Kate.       

Am ajuns în fața casei familiei Luxury a doua zi exact cum stabilisem, îmbrăcată într-o rochie neagră până deasupra genunchilor asortată la o pereche de pantofi cu toc și platformă. După ce mi s-a deschis ușa, am pășit emoționată pe urmele doamnei Luxury până în living unde așteptau deja ceilalți invitați. 

  - Mă bucur tare mult că ai venit, Kate, îmi zise dânsa, luându-mă de mână. Caius nu a coborât încă, este în atelierul lui. Vino să îți fac cunoștință cu fetele mele.

Nu a fost greu să le observ pe cele trei fiice despre care doamna vorbea cu atâta mândrie. Frumusețea și eleganța lor era de asemenea cunoscută în rândul oamenilor de vază.

Prima care mi-a atras atenția a fost cea mai mare, ce purta o rochie roșie care ar fi scos orice persoana de sex feminin în evidență, indiferent de trăsăturile sale. La ea rochia doar completa acest minunat tablou. Nu cred că avea mai mult de 23 de ani. Ochii săi albaștri semănau cu două nestemate. În ciuda acestor lucruri îți dădea impresia de răceală și chiar răutate. Poate era doar părerea mea.  

   - Ea este Saphire, am aflat eu în curând, fata mea cea mare. Draga mea ea e Kate, secretara tatălui vostru. Saph lucrează ca designer pentru o casă de modă.

  - Încântată, i-am spus eu strângându-i mâna, chiar dacă expresia feței ei nu era deloc prietenoasă. Așteptam în orice moment să mă împroște cu venin.   

La puțină distanță de ea se afla și mezina, o zână cu bucle blonde ce îi acopereau umerii în valuri nesfârșite. Avea de asemenea ochii albaștri și o privire pătrunzătoare, fermecătoare. Spre deosebire de sora ei zâmbetul ei te invita să îi vorbești și chiar să o îndrăgești imediat.  

   - Aceasta este Melody, studenta familiei. E în anul III la Facultatea de Film și Arte Teatrale. Vrea să devină actriță și cântăreață.

   - Bună, eu sunt Kate, am continuat, răspunzându-i la salut.

   - Bună, zise și ea, cu un glas cristalin. Mă bucur să te întâlnesc. Tata mereu vorbește despre tine. Numai de bine, se grăbi să adauge când a văzut că îmi frământ mâinile.

   - Încântată și eu, Melody. Să lucrez pentru tatăl tău este cel mai relaxant și interesant job pe care l-am avut. E o plăcere.

   - Nu mă îndoiesc. E un tată grozav.

Apoi atenția se îndreptă spre bobocul de fată care ne urmărea curioasă fiecare mișcare, defilând ca o adevărată domnișoară în rochița ei albă. 

   - Bună ziua, mi se adresă ea când m-am apropiat mai mult de ea.

   - Spune-mi bună, scumpo. Care este numele tău?

   - Angel.

   - Un nume pe măsură pentru o fetiță frumoasă. Eu sunt Kate.

   - Kate, îți place rochia mea? Saph a făcut-o pentru mine.

   - Îți stă minunat, Angel. Ești ca o prințesă.

Îmi mulțumi, fericită de răspunsul meu și apoi se făcu nevăzută. Cea mică era de o finețe deosebită și putea fi confundată ușor cu o păpușă. La înfățisare era leită mamei ei și era o dulceață de copil. Era de asemenea foarte matură pentru o piticanie de 5 anișori. 

Am trecut apoi pe la fiecare membru al familiei Luxury și după ce am terminat de vorbit am sesizat că mâncarea era gata. Oricât am insistat nu m-au lăsat să îi ajut să pregătească masa, așa că a fost o plăcere să aflu mai multe despre această familie specială. Tradiția lor de a  confecționa bijuterii era cea mai mare mândrie și o pasiune pe care o împărtășeau cu toții, motivul princioal pentru care lucrările lui erau atât de căutate. Pur și simplu te îndrăgosteai la prima privire. Era un fenomen magic. Așa am ajuns și eu angajata domnului Luxury, luând contact cu operele sale artistice. Pe lângă acest lucru, era un om extraordinar de bun și cinstit, ceea ce-l transorma în șeful perfect.

Doamna Luxury și doamna Clare, mama domnului Luxury, erau două firi total diferite, dar reușeau să se înțeleagă într-o limbă comună - arta gătitului, fiind amandouă niște bucătărese excelente. A trecut o perioadă bună de timp de când nu mai mâncasem atât de bine. Pentru Ziua Recunoștinței nu a lipsit desigur curcanul umplut, jambonul, cartofi piure și cartofi dulci, porumb și plăcinta de dovleac, mâncarea specifică sărbătorii, care erau gătite pe gustul meu.

În doamna Clare o vedeam pe propria mea bunică și era un sentiment liniștitor. Pe tot timpul discuției noastre mi-a vorbit la fel ca nepoților săi și m-a îmbrățișat chiar când am vorbit prima dată. Era o femeie minunată. 

Imediat ce am terminat de servit, domnul Luxury a luat cuvântul. 

  - Dragele mele doamne și domnișoare este timpul pentru cadouri. 

Atunci mi-am dat seama că era un obicei să dăruiești câte ceva. Eram bucuroasă că nu uitasem să cumpăr și eu pentru fiecare un cadou simbolic.

   - Pentru tine, scumpa mea Angel, am creat o pereche de cercei în formă de floare, pentru că ești cea mai scumpă și minunată floare din viața noastră. Tu parfumezi tot ceea ce te înconjoară prin inocența și spiritul tău îngeresc.

   - Pentru Saphire, o pereche de cercei special pentru nuntă. Chiar dacă nu sunt de acord și cred că ești prea tânără să te căsătorești, vreau să fii cea mai frumoasă mireasă și să știi că sunt mândră de tine. Chiar dacă pari mereu puternică și stăpână pe tine, tati știe că în interiorul tău ești fetița mea sensibilă și sentimentală.

   - Ție Melody îi dăruiesc o stea, pentru a nu uita niciodată care este visul tău și pentru a  lupta să devii cea mai bună. De asemenea, ea să fie steaua ta norocoasă în momentele grele când o să ai nevoie de ajutor, dar când simți că te depășesc să știi că eu și mama ta îți suntem mereu altături și pregătiți să te salvăm. 

   - Dragă mamă, pentru dumneata am o pereche de cercei care să se potrivească medalionului primit de la tata, să ne ai pe amândoi aproape de inima ta. Te iubesc și îți mulțumesc pentru tot.
   - Și eu te iubesc, scumpule, spuse doamna Clare.

   - Iar pentru tine Kate un lănțioșor cu medalion pentru tot ajutorul ei pe perioada în care a lucrat cu mine și în continuare și bine ai venit în familia noastră. Ești inteligentă și capabilă să supraviețuiești în oceanul rece și plini de prădători al vieții asemeni unui delfin.
   - Vă mulțumesc, domnule. 
   - Plăcerea a fost a mea.  

M-am ridicat de la masă și aducându-mi geanta de pe canapeaua pe care o lăsasem le-am dat fiecăruia darul împachetat frumos în roșu. După ce le-au deschis mi-au mulțumit sărutându-mă și îmbrățișându-mă. (Ce credeți că am ales? Aștept părerile voastre.)

   - Și acum tată este rândul cadoului nostru pentru tine, zâmbi entuziastă Melody. Poartă numele LuxuryGifts.ro și de azi înainte acest site pe care l-am creat special pentru bijuteriile tale este locul perfect ca întreaga lume să descopere talentul tău. The Finest Gift Made with Love. 

------------------
   - Uau. Ai petrecut minunat, sunt geloasă pe tine. Familia Luxury pare de treabă. Se pare că te-ai distrat și fără mine, îmi reproșă Rose după ce i-am povestit întreaga zi petrecută de Ziua Recunoștinței.
   - Mi-ai lipsit, surioară, i-am spus sincer, dar nu pot spune că nu a fost extraordinar. Familia Luxury este o familie adevărată!    

Articol înscris în competiția "SuperBlog".