Proba 4 - Mrejele dependenței

Am deschis ochii și o lumină puternică mă orbește, așa că îi acopăr frustrată cu ambele palme. Sunt acasă, dar am uitat din nou să închid afurisitele de jaluzele! Apoi durerea care mă cuprinde dintr-o dată mă anunță că nu am să scap nepedepsită după petrecerea demențială de aseară. La naiba cu alcoolul! Când dau să mă ridic din pat pentru a merge spre toaletă, gânduri negre mă bântuie. Ce am făcut până la urmă aseară? Patul este răvășit în jurul meu, iar pe unul din scaune stă aruncată o pereche de blugi negri, care nu îmi aparțin. Dacă nici asta nu era o dovadă palpabilă că adusesem iarăși pe cineva cu mine acasă, o mișcare ușoară lângă mine mi-a întărit teama. Niște bucle blonde, ciufulite, zac înșirate pe perna mea și în minte îmi apare un zâmbet dulce și senzual al unui bărbat deosebit de agreabil. Cedasem din nou băuturii și în astfel de momente lucrurile scăpau de sub control.  

 

Nu pot spune cu precizie de câte ori îmi jurasem că aveam să scap de această dependență, dar promisiunile au devenit de fiecare dată cuvinte în vânt. M-am simțit jignită când una dintre colegele mele de la facultate m-a numit bețivă, deoarece a fost ca o palmă peste față pe care nu credeam că o merit, dar vorbele ei m-au pus pe gânduri. Poate mă durea că avea dreptate. Într-adevăr, începusem să beau de la o vreme, câte un pahar, apoi două și tot așa. Să nu vă închipuiați că stăteam seara acasă și îmi înecam necazurile în băutură, din contră. Viața mea era o petrecere, una constantă și incitantă. Aveam două prietene bune care mă însoțeau la petreceri și alături de care mă distram, dansând și bând cele mai rafinate cocktailuri. Nu a fost atât de rău la început, dar după ce m-am trezit în paturi străine și în locuri necunoscute fără a-mi aminti cum am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu mai eram capabilă să iau deciziile corecte și să mă țin departe de probleme. Depășisem limita.  

Tipul de aseară încă dormea profund când am ieșit din cameră, așa că l-am lăsat în pace, am scos niște haine din dulap și am intrat în baie. Machiajul perfect pe care îl purtasem era acum distrus, lăsând în urmă doar dâre argintii în jurul ochilor și un ruj roșu pe bărbie. Arătam mototolită, ca o coală de hârtie folosită de care s-a debarasat cineva. Eram doar o amintire a tinerei care fusesem cândva. Dintr-o dată, un vârtej de imagini m-a invadat, lăsându-mă ca oarbă pentru câteva secunde, încât am fost nevoită să mă sprijin de perete pentru a nu mă prăbuși pe gresia rece de sub mine. Imagini cu mine și bărbatul din pat... Victor... sărutându-ne pasional în scara blocului meu și modul ademenitor în care l-am invitat să mă însoțească înăuntru, apoi alte atingeri și îmbrățișări pe care nu le-aș fi făcut dacă aș fi fost trează. Un val de vomă a năvălit afară, pe neașteptate, și a fost cât pe ce să murdăresc toată baia dacă nu ajungeam destul de repede la wc. Cu mișcări de atâtea ori exersate mi-am prins părul în coc și am continuat să vărs. Curând am început să mă simt mult mai bine. 

M-am spălat pe dinți, pe față și pe mâini și, așezându-mă pe marginea căzii, am încercat să mă calmez. Stomacul meu și-a arătat nemulțumirea imediat și m-am gândit că ar trebui să mănânc puțin. În bucătărie este extrem de curat spre deosebire de restul casei, dovadă că nu gătesc des. Pe ușa frigiderului văd sticla de vin deschisă cu câteva zile în urmă și o alta nedesfăcută de gin. Întind mâna să iau vinul, dar mă răzgândesc. E prea devreme. În schimb scot șunca și niște ouă pentru a le pregăti. Se pare că mirosul de șuncă prăjită nu mă ademenește doar pe mine...

-  Bună dimineața, l-am auzit pe Victor spunându-mi, apropiindu-se de mine, apucându-mă de mijloc și sărutându-mă ușor pe buze. Nu credeam că ești matinală. 

Din instinct m-am îndepărtat de el, intimidată de familiaritatea cu care îmi vorbește. Nimeni nu era atât de drăguț după o partidă de sex cu o necunoscută.

-  Nu sunt. Privirea care i-am aruncat-o nu era foarte prietenoasă.

-  Glumeam. Pariez că soarele te-a trezit.

-          -  Aha.  Dorești o cafea? Sau poate un ceai...

-          -  Cafeaua e numai bună după o noapte ca a noastră, nu crezi? Tonul lui era jucăuș și sexi.

      -  Da, cred că ai dreptate.

Nu m-am putut abține să nu-i zâmbesc, puțin mai dezghețată acum. Tipul era o îmbunătățire spre deosebire de ultimul lângă care mă trezisem.

-  Ce zici să ieșim la o întâlnire adevărată? mi-a zis el, punându-și mâna peste a mea. Mi-ar plăcea tare mult să te cunosc mai bine.

-          -  Și la ce fel de întâlnire te gândești?

-  Ținând cont că tocmai am mâncat împreună și ... ei bine, știi... am putea merge la un film, Tentații (i)rezistibile. Diseară. E o comedie care a apărut de curând și am auzit că e bună. Ce zici?

-  Despre ce este vorba?

-  Dependență și tentații, a spus, făcându-mi cu ochiul. Cred că ni se potrivește.   

-          -  De acord.

După ce am terminat de mâncat s-a pregătit să plece, pe motiv că are trebuie să treacă pe la servici, așa că după ce l-am condus până la ușă, m-am urcat în pat pentru un nou episod de somn.

***

La ora șapte i-am zărit mașina în parcare și am ieșit înaintea lui pentru a scăpa de febra de a bea un pahar de băutură. Simțeam că nu mă mai puteam concentra altfel. Când ne-am întânit pe scări mi-a zâmbit și m-a apucat de mână, conducându-mă spre mașină. Pentru o perioadă am uitat că nu băusem nimic astăzi și era chiar plăcut să port o conversație normală cu cineva. Poate eram în stare să mă abțin până la urmă.

  

Filmul a fost deosebit și m-a făcut să reflectez mult. Ceva în interiorul meu s-a rupt când urmăream povestea. Mi se părea că se vorbește despre mine și îmi era rușine că am fost atât de slabă și mă lăsasem în brațele viciului meu, devenind dependentă. La final am plecat în tăcere din sală, tot ținându-ne de mână, dar cu un scop precis. Eram hotărâtă să renunț la alcool.   

 

 Articol înscris în competiția "SuperBlog".