Ce ati dori sa imi transmiteti?

miercuri, 23 noiembrie 2011

Fighting with the angels - Partea a 31-a + Partea a 32-a - SFARSIT

   Era pentru prima data cand aflam detalii despre mama mea adevarata. Desi Clarence rostise aceste cuvinte ca pe o insulta, eu nu am luat-o ca atare. Pana la urma eram incantata sa seman cu ea.
   Incaperea in care stateam, livingul, parea din ce mai mica pe masura ce demonul se apropia. Frica mi-a fost inlocuita de liniste in clipa in care mi-am amintit cine eram - nu fata orfana care isi astepta impacata sfarsitul, ci "The Ray", fata care depasea orice limita si nu se dadea batuta.
  - Ai fost atat de preocupat sa ma gasesti ca ai pierdut esentialul...i-am spus cu un glas jucaus, descoperind un zambet mare pe fata.
  - Si care ar fi acela?
  - Ca rolurile s-au schimbat - nu mai sunt eu prada. Tu esti.
  - Chiar crezi prostiile pe care le rostesti?
  - Da, din pacate pentru tine. Nu ai reusit sa ma impiedici sa-mi implinesc destinul. Stapanul tau trebuie sa fie foarte suparat, mai ales ca am reusit sa scap din iad. Se pare ca si el este la fel de inutil ca si tine.
  - Sa nu indraznesti! spuse Clarence, apropiindu-se din nou. Odata ce vei fi in mainile mele iti va disparea zambetul mizerabil de pe fata.
   Asta imi doream - sa-si piarda firea, sa faca greseli din cauza furiei. Viata mea depindea de asta.
   Cu o abilitate extraordinara, Clarence a ajuns langa mine si m-a plesnit, facandu-ma sa-mi pierd echilibrul. Elibera bestia din el.
  - Sa terminam odata cu joaca! Spune-ti rugaciunile. Nu vei avea timp mai tarziu.
   Si mi-am eliberat puterile. Simteam cum vibra corpul sau, incercand sa se opuna. Ochii ii erau deschisi si ma privea aproape speriat - spun aproape pentru ca realiza pentru prima data ca tot ce auzise pana acum despre mine era cat se poate de adevarat. Speram sa mai aflu cateva lucruri inainte, asa ca l-am intrebat, obligandu-l prin puterea mea sa-mi raspunda.
  - De ce mi-ai omorat parintii? De ce?
  Demonul imi raspunse, dar motivul era propria lui vointa, nicidecum durerea provocata. Era mai puternic decat toti cei pe care ii intalnisem pana acum.
  - Nimic personal, Caroline. Stapanului ii stateau in cale datorita aprecierii de care se bucurau din partea rivalului sau, Dumnezeu.
   Trucuri, minciuni. Eram sigura ca se va folosi de ele pentru un posibil avantaj. Nu mai eram inocenta si credula.
  - Renunta, Clarence. Nu e prea tarziu.
   Privirea lui umila se preschimba intr-o grimasa si apoi incepu sa rada diabolic. Mi s-a ridicat parul pe mana la auzul lui.
  - Crezi ca o sa ma spovedesc tie? Ca o sa ma pocaiesc? Visezi, fetito! O sa-mi termin treaba si o sa-mi primesc locul bine-meritat. O sa distrug sute, chiar mii de vieti, o sa sufere intreaga omenire, iar tu n-o sa ma poti impiedica!
  - Aici te inseli, i-am spus cu regret. Am scos din buzunarul de la piept piatra primita de la Elena cu ceva timp in urma. Puterile mele cresteau cu fiecare secunda.
   Cu ultimele forte diavolul s-a eliberat si m-a apucat de gat, strangandu-ma cu toata ura pe care o purta. Cred ca daca sentimentele lui s-ar fi putut materializa as fi fost cenusa de mult. Incaperea era intunecata acum de rautatea lui, asemeni unui nor negru ce acopera soarele pentru a-i stirbi caldura.
  - Mori, Caroline! Mori odata pentru totdeauna!
   " Tatal nostru care esti in Ceruri sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant...."
   Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji, rugandu-ma ca Dumnezeu sa gaseasca o alta cale...dar nu era alta.
  - Imi pare rau. Iarta-ma, am rostit privindu-l in ochi.
   Atunci a inteles. In spatele lui stateau prietenii mei. Blake mi-a intins o sabie incrustata cu pietre pretioase, foarte grea, cu care a trebuit sa-l lovesc pe Clarence. Sacrificiul final.


  - Mai tarziu -
   Cerul parea mai senin ca niciodata, iar soarele ne zambea, fericit. Un nou inceput de drum pentru fiecare dintre noi, o lume mai buna.
   Mi-am petrecut urmatoarele ore indreptand multe din faptele rele ale demonilor, una fiind eliberarea mamei lui Cheryl. Partea buna a fost ca multi dintre ei au trecut de partea noastra, cel mai important fiind Blake.
   M-am intors la viata mea linistita si banala de dinainte, multumindu-i lui Dumnezeu pentru grija pe care a avut-o - pana la urma nu oricine trece prin astfel de greutati.
Viitorul era acum promitator alaturi de noii mei prieteni si iubitul meu Blake.    

SFARSIT                 

7 fantasies:

Diana Gavrila spunea...

@ Denisa: Multumesc mult.

DORICE spunea...

Mai am ceva de citit din povestea ta! Mi se pare foarte interesantă. Dar cred că ţi-ar plăcea o părere mai detaliată, aşa că iată:
-descrierile mi se par bune, ca şi stilul; e bine să scrii pe înţelesul tuturor.
-dialogul e puţin prea...nu găsdesc o exprimare mai bună... e prea pe repede înainte, adică aşa mi se pare mie.
Nu trebuie să înţelegi de aici că trebuie să modifici, dar poate să ai grijă pe viitor la alte scrieri.
Ce vreau să spun cu repede înainte: e ca o impresie că lipseşte ceva. După mine, ar trebui să mai adaugi printre liniuţele de dialog şi câte o frază care să descie mai bine reaţiile fetei sau diverse mişcări.
Repet, e doar părerea mea. Şi nu cred că ar trebui să modifici ceva pentru că s-ar putea să nu îţi mai placă ţie ulterior.
Ştiu că e important să primeşti păreri. Eu nu am primit pentru povestioara mea şi am fost foarte tristă aşa că m-am gândit că părerea mea te va bucura.
Mult succes!

Diana Gavrila spunea...

Iti multumesc mult Dorice pentru parere. Ai dreptate in ceea ce priveste detalierea mai ampla si lipsurile. Aceasta este prima poveste pe care am dus-o pana la final si nu apucat sa fac retusuri, doar am scris in fiecare zi si am postat cand am putut.
O sa am mai multa grija in ceea ce voi mai scrie de acum incolo. Imi place mult sa scriu, dar timpul ma preseaza si nu am timp sa modific sau sa adaug pe parcurs, uneori chiar trebuie sa revin asupra unei parti pentru a-mi aminti diverse lucruri.
Scrii si tu povesti? Super. O sa trec si eu pe la tine si o sa-ti spun o parere pentru ca ai dreptate, asta ne dorim atunci cand postam, sa ne imbunatatim stilul.
Multumesc mult inca o data. Mult succes si tie.

DORICE spunea...

Da, dar vezi ca povestioara mea se intinde pe mai multe posturi, printre altele. Se cheama Accidentul. Si yo am mai retusat-o de cand am postat-o. Poate ar fi mai bine sa ti-o trimit pe mail ca e cam greu sa cauti episoadele pe blog!
Anunta-ma daca vrei sa o trimit pe mail sau preferi sa o cauti pe blog!
P.S. Blogul merge cam nasol.

Diana Gavrila spunea...

Desigur. Mi-ar placea mult. Adresa mea de email e trecuta si sus in dreapta (dreams_link_didy@yahoo.com). Multumesc. :*:D

Irina spunea...

un capitol superb:X:X:X

Anonim spunea...

Am citit povestioara ta din curiozitate in cca. 40 de minute. Subiecul nu foarte original, scris in graba. Foarte scurt, detaliile care ar putea fi interesante ptr. cititor sunt tratate cu superficialitate:ce facultate facea Caroline, cum se imprietenise cu Elena, cand se casatorise Lisa, de ce Blake lupta ba de partea raului, ba de partea binelui(ce putere in plus voia sa castige? de orice parte lupta trebuia sa dea socoteala cuiva, era fix acelasi lucru).

Il numesti pe Lordul Raului aghinita?
+
Ca orice blogger nu doresti ca ceea ce scrii sa fie copiat, dar tu adaugi poze fara sa precizezi vreo sursa, si ce e mai grav este ca unele din pozele adaugate sunt poze luate de pe Facebook, personale, ptr. care ai nevoie de acordul persoanei care le detine.

Fiind o povestioara postata mai demult, ma gandesc ca stilul tau de a scrie s-a mai modificat intre timp. Felicitari ca iti dedici atat timp cititului! Este un lucru foarte frumos. Si spor la scris in continuare! =D