A new life - partea a 14 - a

    Draga jurnalule,


   Mi-a fost greu sa retraiesc ziua aceasta, dar trebuie sa stii si tu draga mea ceea ce s-a intamplat in acea zi dupa plecarea mamei. 
    ....
  - Stii ce? i-am spus eu Deenei. Ramai tu aici in caz ca se intoarce sau daca suna cineva cu vreo veste. Merg eu la prof.
  - Dar...
  - Te rog, Deena. Daca vrei cheama o prietena pe la tine. 
  - Bine, fie, dar daca afli ceva sa ma anunti.
  - Sigur ca da, am incredintat-o.
   Numai eu stiam ca asta era inceputul furtunii. Am plecat in cautarea unor raspunsuri pe care eu nu le aveam. Trebuia sa am grija de ea cum voi putea mai bine. Eram in stare!


    Cu inima cat un purice am sunat la interfon si am urcat repede pe scari. Din pacate temerile noastre s-au adeverit. 
  - Buna, Jessica. Intra.
  - Buna ziua!
   L-am urmat intr-o camera mobilata, simpla, caracteristica unui barbat divortat si dezordonat.  
  - Ia un loc. Imi cer scuze de acum pentru ceea ce urmeaza sa-ti spun. 
   Am ascultat, simtind cum sufletul zbiara de durere. As fi vrut sa fiu nepasatoare, dar din pacate nu am putut. 
  - Mama ta m-a rugat sa am grija de voi. Nu mi-a spus motivul, dar era foarte ingandurata si trista. Asta nu poate fi decat un semn rau. 

  - Nu mai lungiti asteptarea. Spuneti-mi. 
  - Jessica....Mama voastra a plecat cu prietenul ei, medicul Taylor. 
   Am ramas muta. Ii luasem apararea lui Taylor tot timpul acesta, dar de fapt el a fost cel care a convins-o sa plece... cu toate ca in scrisoarea ei scrisese altceva. 


   Am plecat, tinand scrisoarea strans, singura legatura dintre noi si mama. Ce aveam sa-i spun surorii mele? Ca a plecat pentru ca nu ne mai vroia la fel ca tata? Fara sa-mi dau seama am format numarul lui Derek si cu lacrimi in ochi l-am rugat sa ne intalnim. 
  - Jess, esti bine? ma intreba el. De ce plangi? 
  - Poti veni sa ma iei...sunt pe strada Brazilor.
  - Ajung in 5 minute, asteapta-ma in parcul din centru. 
   Dupa ce am inchis telefonul am primit un apel de la Deena - nu mai puteam amana inevitabilul. 
  - Alo. Deena?
  - Cine altcineva?
  - ...
  - Deci? 
  - Ai avut dreptate, Taylor a fost de vina.  
  - Asteapta o secunda, suna cineva la usa. Ramai pe fir!
  - Bine. 
   In urmatoarele doua minute am auzit tipete, plansete si reprosuri. Cine ar fi putut fi? Deena...revino la telefon.