Trecutul dinaintea mea... - Partea 1

  Nu reusisem sa dorm foarte mult aseara, deoarece am fost chinuita de o durere apriga de stomac ce nu a incetat nici dupa ce am luat bine-cunoscuta pastila de aspirina. Abia spre dimineata am reusit sa inchid ochii pentru o jumatate de ora inainte sa imi sune ceasul pentru a pleca la scoala. Curat ghinion.
   Chiar daca hotarasem sa nu ma duc, gandul ca voi pierde recapitularea pentru teza la mate m-a convins sa ma imbrac imediat.
   Din fericire, clopotelul suna deosebit de repede, anuntand ca ziua se terminase. Eu insa nu eram complet treaza nici acum. Mi-am adunat cartile de pe banca, mi-am pus ghiozdanul in spate si am parasit clasa, sperand sa o prind pe Ella din urma. Doar ca scoala era goala si... inchisa.
  - Ce naiba? mi-am zis eu.
   Cu ochii intredeschisi si abia tarandu-mi picioarele m-am indreptat spre atelierul paznicului scolii, domnul B. pentru a descuia poarta de la intrare. L-am gasit intr-adevar acolo, sorbind cu sete dintr-un pahar cu un lichid galben-verzui.
  - Buna ziua, l-am salutat, scuzandu-ma parca pentru deranjul provocat. Usa este inchisa...As avea nevoie de cheie va rog. Daca nu va suparati.
  - Buna, Ema. Ce e cu tine la ora asta? m-a intrebat speriat. Nu ar trebui sa fii aici!
   Asta parea chiar ciudat chiar si pentru el.
   Domnul B. se ridica de pe scaun cu mainile tremurandu-i pe langa corp si se grabi sa ma conduca. Pe coridor se uita atent in dreapta si in stanga de parca s-ar fi asigurat ca nu ne vede nimeni, dar nu mai rosti niciun alt cuvant. Din cand in cand isi trecea mana brazdata de riduri prin parul carunt, incercand astfel sa scape de o mare problema.
   Dar eu tot nu intelegeam ce se petrece.
   Doar atat am observat pentru ca am ajuns la poarta si am pasit afara optimista, salutandu-l din nou, de plecare.
   De indata ce inchise usa am ramas blocata. Curtea scolii era aceeasi, dar totusi diferita. Terenul de fotbal unde profesoara de sport tinea orele nu mai era cimentat si se vedea pamantul amestecat cu iarba la fel ca pe vremea cand terminase mama liceul. Nu traisem pe atunci bineinteles, dar vazusem numeroase poze. Mama era mandra de acea perioada - doar acolo il cunoscuse pe tata. Bancile lipseau, fiind inlocuite de niste unelte de gradinarit vechi, iar gardul ce imprejmuia scoala devenise din lemn.
   Am dat sa ma intorc in scoala, dar si ea se schimbase. Usa de termopan era acum de fier forjat, antica, la fel si cladirea in sine. M-am frecat la ochi in speranta ca nesomnul imi luase mintile si imi incetosase vederea, dar cand mi-am indepartat mainile nu am vazut altceva in loc. Acelasi cadru de parca as fi privit un film alb-negru la tv.
   Oare in ce secol ma aflam? Cu siguranta nu XXI.  

 - Va urma -        

P.S. Am hotarat sa postez povestea. Astept parerile voastre. Pupici.