A new life - partea a 3 - a

  28 septembrie 2008

   In seara balului a venit sa ma ia exact la timp. Mai punctual de atat nu putea fi. M-a impresionat cat de bine arata in costum! Dintotdeauna baietii in costum mi s-au parut ca niste pinguini cu cravata in costum, ma amuzam enorm pe seama lor. Dar iata ca acum, el pare atat de diferit, parca i-ar veni ca turnat. Ciudat..., dar imi place. A fost politicos, ca si pana atunci, si m-a asteptat in liniste pana am fost gata. Chiar ma asteptam sa intarzie putin. Spre surprinderea mea mi-a daruit si o floare pe care mi-a prins-o in par. Oare el este cu adevarat Fat - Frumos? Alta explicatie nu gaseam.    Oricat am incercat sa ii gasesc defecte, ma izbeau calitatile lui ce imi indicau ca am evut dreptate: chiar este cel mai minunat baiat pe care l-am intalnit pana atunci. Am spus eu ca este? Scuza-ma draga mea, dar peste ceva timp, destul de mult timp, i-am aflat adevarata fata, si nu era deloc asa cum parea. Dar o sa ajung si acolo. Tin minte ce tare ma dureau picioarele de la pantofii cu toc... Ce sa fac? Nu eram Cenusareasa. Dupa cum iti dai seama pentru ca ma cunosti cel mai bine, am dansat toata noaptea si am profitat de ocazia care imi aparuse. Recunosc: Nu ma mai simtisem de mult asa. 

  Prietena mea cea mai buna, Belle, a fost surprinsa cand m-a vazut cu frumosul Derek, dar parea cu adevarat bucuroasa pentru mine, in timp ce restul colegelor meel au ramas cu gura cascata (am vrut sa fie o surpriza, deci nu am spus nimanui). Cu ajutorul ei am aratat mai bine ca niciodata. Am avut o minunata rochita roz cu alb cu bretelute. Pot spune ca m-am simtit speciala si toata lumea a observat asta. Parca straluceam de fericire.

   Cand am ajuns acasa parca pluteam pe un norisor la etajul noua, pentru ca urmatorul lucru pe care l-am simtit dupa ce am intrat in casa si am inchis usa, a fost durerea dupa ce am cazut lata pe covorul din hol. Nu a fost mare lucru, doar m-am impiedicat de scarile ce duceau spre camera mea. Puteam fi mai visatoare decat atat? Poate ca da, nu cunosc raspunsul inca. 

   Ce m-a bulversat din nou a fost faptul ca a doua zi, pe la pranz, s-a aratat din loc la usa mea, cerandu-mi sa ne intalnim: el, eu si doi prieteni de-ai lui. Reformulez: un prieten cu iubita lui. Ideea este ca eu nu stiam asta cand m-a rugat sa iesim pentru ca probabil as fi refuzat. Parea disperat acum si nu imi dadeam seama de ce. Am luat masa la un restaurant din centru care a fost deschis de curand si la care spre surprinderea lui inca nu mersesem. La un moment dat, Cathy (acesta era numele fetei) m-a intrebat daca o insotesc pana la baie sa o ajut la ceva. Am decis sa o ajut, deci da, am mers la baie. NU ERA ADEVARAT. Baietii doar doreau sa vorbeasca in liniste. Nu ca m-ar fi deranjat asta...Pana am auzit subiectul discutiei lor. Voi incerca sa reproduc ceea ce am auzit, in timp ce ma ascundeam in spatele unui perete, nu foarte departe de ei.

   - Cat mai dureaza? Ai sarutat-o? Sunteti impreuna? a intrebat Matt, prietenul lui Derek. 

   - Nu inca, la asta lucrez. Cred ca in seara asta reusesc, s-a aparat Derek.

   - Haide, esti putin cam incet. Pariul era de 2 zile din data balului. S-ar parea ca o sa-l pierzi.   

   - Mai lasa-ma pana maine. Daca in dupa ce o conduc acasa nu reusesc, ma las batut. Inseamna ca nu merita. 

   - Atunci asa sa fie.  

   Ardeam de furie. Fusesem atat de proasta si ma lasasem dusa de aparente, de val. Asta trebuia sa inceteze. 

   - Liniste, vine Jessica! 

  Mi-am luat hainele si geanta si pana sa mai apuce vreunul din ei sa mai spuna ceva am iesit din restaurant, nu inainte de a lasa banii pentru ceea ce consumasem. Tarziu l-am auzit pe Derek strigandu-ma, dar nu imi mai pasa. Nu aveam de gand sa ma mai las calcata in picioare. Pana aici!!  

   - Asteapta, Jessica! 

   - Intoarce-te Derek, nu merita efortul...exact cum ai spus mai devreme.

   - Stai putin, ai auzit tot ce am vorbit? 

   - Nu tot, dar indeajuns.    

   - Imi pare atat de rau! Nu trebuia sa intru in asta. Opreste-te te rog. Vreau sa iti explic.

   - E cam tarziu acum, nu ti se pare. S-a terminat totul. Fa-te ca nu ma cunosti daca ma vezi la scoala. 

 M-a ajuns din urma si m-a apucat de maini. 

   - Lasa-ma sa iti arat ceea ce simt eu pentru tine. E adevarat ca a inceput ca un pariu, dar esti o fata extraordinara.  

   - De ce eu? 

   Nu am primit niciun răspuns, doar ma privea de parcă aceasta era ultima data cînd mă vedea si vroia sa îşi amintească absolut totul despre mine. Si atunci s-a intamplat: m-a sărutat, si tot universul parca se oprise pentru noi. Am simţit cum prind aripi si încep sa zbor. Primul nostru sărut. Da, primul, pentru ca vor urma multe după acesta. El nu stia asta inca, deoarece eram horatata sa il fac sa sufere puţin înainte sa trec peste. Buna (grozavă) idee, nu crezi? 

   - Deci ai castigat pariul, nu-i asa? l-am intrebat luni cand l-am intalnit la scoala.

   - L-am lasat balta. Tot ce vreau e sa ma crezi pe cuvant si sa ma ierti. A fost o prostie din partea mea. Nu m-am gandit ca o sa ajung sa tine la tine. Nu lua asta ca pe un lucru rau. Ma bucur. 

   - Imi pare rau, dar nu pot avea incredere inca in tine. Va trebui sa ai rabdare. 

   - O sa am. O sa astept. 

  Si intr-adevar a facut-o aproape 1 an de zile, timp in care ne-am apropiat din ce in ce mai mult si mi-am recastigat increderea in el.

Jessica