A new life - partea a 11 - a

  10 decembrie

   Inca o ora plictisitoare de fizica si o sa ajung in sfarsit acasa. Belle a plecat deja sa-i cumpere mamei ei un cadou pentru ca era ziua ei de nastere si scapase de chinul ultimei jumatati de ora. Profesorul Barrett ne toraia de cateva ore bune despre tranzistori incat simt ca o sa-mi adoarma si ultimii neuroni ramasi trezi dupa ora trecuta de chimie. Majoritatea elevilor lipseau, dar eu aveam cel mai mare ghinion posibil: mama era prietena foarte buna cu domnul Barrett, iar lipsa mea ar fi fost raportata odata cu urmatoarea vizita. Nu ma plangeam, asta imi oferea si avantaje insa numarul dezavantajelor le intrecea simtitor. Orice as fi facut la scoala, nu numai la ora de fizica, si ajungea la urechea profului, era povestita cu lux de amanunte si chiar cu unele floricele adaugate - Bineinteles mama imi tinea dupa aceea un lung discurs...si crede-ma! Dupa ultimul nu as mai suporta inca unul.
   Curtea scolii era deja goala in momentul in care am iesit cu ghiozdanul in spate cu gandul sa ajung cat mai repede la locul unde hotarasem sa ne intalnim eu,  Amber, Chloe si Dana. Dana a ramas acasa toata ziua din nou pentru ca nu a avut chef de scoala. Devenise o obisnuinta pentru ea din cauza tatalui ei care era medic de familie si care ii scria cel putin o scutire pe luna. Amber si Chloe au fost si ele la cumparaturi, deoarece asta seara urma sa ne adunam acasa la Belle pentru o petrecere in pijamale. Era un ritual deja, fiindca de fiecare aniversare a mamei ei aceasta pleca cu tatal lui Belle intr-o scurta vacanta si ramanea singura acasa, numai un motiv bun pentru a petrece putin timp impreuna. Ultima oara, acum cateva luni, am stat la mine, dar mama a fost foarte suparata ca nu a putut dormi din cauza noastra. Si, desigur, marele scandal cand s-a intors de la spital obosita si plina de nervi. Nu cred ca o sa mai apara fetele pe la mine prea curand - au ramas socate de reactia mamei mele.
   - Buna fetelor.
   - Hey, Jessica. Credeam ca nu mai vi. Ce a durat atat? a rostit Choe cascand.
   - Doar stiti: din nou fizica.
   - Tot acelasi sistem comunist? Spunei mamei tale odata pentru totdeauna ca fizica nu este obligatorie si ca nu este materia ta preferata. O sa ii treaca pana la urma, adauga si Dana razand strengareste.

   - Am tot incercat. Fara noroc pana acum. Ati cumparat?
   - Da, am gasit ce ne-am propus. Am dat si peste Belle..si ea ii cauta ceva mamei ei.
   - Atunci haideti sa-mi iau si eu hainele de dormit si DVD-urile pe care vi le-am promis. Am sa va povestesc ceva diseara.
   - De ce diseara? Avem timp si acum, s-a repezit curioasa Amber.
   - Nu vreau sa ma repet. Nici Belle nu stie inca.
   - Bine, fie, au soptit bosumflate.
   Nu a durat foarte mult drumul pana acasa. De indata ce am intrat am simtit un puternic miros de gaz. Am urcat alergand in camera lui Deena si am gasit-o lesinata pe podea. Speram sa nu fie prea tarziu!!! Le-am strigat pe fete sa ma ajute sa o ridic si una sa sune la ambulanta. Am deschis geamurile rapid si am trecut in camera mamei. Din pacate si ea era acasa, dormea de ceva vreme, nu-mi dadeam seama insa in ce stare se afla. Incepuse sa se invarta pamantul cu mine, nu stiam daca din cauza gazului care persista sau datorita celor dragi mie care se aflau in pericol. Dupa cateva minute au ajuns medicii, chiar doi colegi de-ai mamei mele care au venit cat au putut de repede cand au auzit ce s-a intamplat. Am incercat intre timp respiratia gura la gura, insa nu am vazut nicio reactie. Au fost duse de urgenta la spital si internate 24 de ore pentru analize. Medicii au spus ca a fost cat pe ce si ca daca as mai fi intarziat putin ar fi fost prea tarziu.
   Am asteptat afara cat le-au consultat si l-am intalnit pe Taylor cand incerca sa afle ce se intamplase. Parea cu adevarat ingrijorat.     
   - Cum s-a intamplat, Jessica?
   - Cand am venit de la scoala am simtit miros de CO si le-am gasit lesinate pe amandoua. Am apucat doar sa deschid geamurile.
   - De la ce a pornit scurgerea?
   - Avem o soba mai veche pe langa centrala. Aceasta nu este de ajuns iarna din cauza spatiului care trebuie incalzit. Nu mai face fata, asa ca din cand in cand mai folosim si soba.
   - A fost frig aseara, a rostit Taylor.
   - Da, a fost.
   - Imi pare atat de rau pentru ce s-a intamplat. Ma bucur insa ca sunt bine acum.
   - Si eu. Poti intra daca vrei. Intre timp ma duc sa-mi cumpar un ceai si niste covrigi.
   - Du-te jos in cabinetul mamei tale. Cred ca o sa gasesti ceva de mancare. Are mereu cate ceva la indemana. Presupun ca nu ai apucat sa mananci.
   - Inca nu. Multumesc Taylor.
   - Sigur, mi-a zambit el dand din cap. Ne vedem inauntru.
   Cand am coborat la etajul unu le-am intalnit pe fete, carora li se alaturase si Belle. Aveau fete palide si speriate. Belle mi-a sarit in brate cand m-a vazut si m-a strans tare. Aveam nevoie de sprijin. M-am temut ca toata viata mea se va prabusi in acele cateva minute cat am asteptat salvarea. Mi s-au parut o eternitate.

       - Va urma -