Privesc uneori pe strada la lumea care vine si pleaca si incerc sa imi dau seama de ceea ce gandesc. Unul este fericit, radiaza, iar altul este trist, priveste pierdut inainte sau cu ochii la pamant. Nu este deloc usor sa realizezi ce iti doresti, cu atat mai mult cu cat situatia fiecaruia dintre noi este diferita. Nu depinde de noi. Vreau sa cred ca totul este posibil, ca pot face ceea ce visez, ca voi reusi sa ma mentin cu zambetul pe buze. Dar am si perioade mai rele...
Cum am ajuns in aceasta situatie deplorabila? Usor de raspuns. Noi suntem cauza din pacate, iar efectul tot noi il simtim. De ce nu putem imparti ceea ce avem? Nu este de ajuns pentru fiecare? De ce nu reusim sa ne bucuram de binele celui de langa noi? De ce invidiem? De ce uram? De ce? De ce ne facem viata grea? Nici noi nu stim exact, doar ca nu ne putem abtine.
Mi s-a spus de multe ori ca sunt fraiera ca nu spun "nu" atunci cand imi este cerut sprijinul si pana de curand nu mi-am dat seama de ce. Ce e atat de gresit in a ajuta? Nimic pana acum, dar favoarea pe care o astepti, intr-o buna zi cand vei fi tu cel in necesitate, nu mai soseste...si astepti. Zadarnic. Am patit-o. Si nu doar o singura data. De mai multe ori. Totusi nu-mi pare rau. Am invatat un lucru despre viata asta pe care nu l-as fi cunoscut altfel: ca viata este un camp de lupta. Constant. Iar ca in fiecare lupta exista invingatori si invinsi. Depinde de tine cum preiei controlul. Bineinteles, nu doresc sa fiu o invinsa. Chiar si asa nu doresc sa calc in picioare oamenii pentru binele meu. Nu vreau si nu o voi face. Imi voi tine capul sus si voi actiona cum imi dicteaza inima. Poate credeti ca sunt visatoare, dar asta functioneaza pentru mine. Daca vreau ca lumea sa fie mai buna de ce sa nu incep de la mine?
Diana
0 fantasies:
Trimiteți un comentariu