Fighting with the angels - Partea a 28 - a

   Oh, Doamne! Ma indragostisem de el? Sau erau doar puterile lui? Nu mai conta. Am deschis usor ochii si am constatat cu stupoare ca si el tinea ochii inchisi. Nu mai zburam, ne aflam pe acoperisul unei cladiri foarte inalte. Imi dadu drumul jos si ma trase mai aproape de el, pentru a ma opri sa ma indepartez.
  - Gata, am soptit infierbantata. Cred ca este destul de credibil.
  - Nu, imi raspunse el, cu o voce joasa. Te vreau doar pentru mine, Caroline.
  - Eu nu sunt asa, Blake. Nu te juca cu mine. Nu sunt o partida de o noapte. 
  - Nici nu ma gandeam la asta. 
   Apoi m-am trezit confuza, de parca cineva mi-ar fi varsat o cana rece de apa pe spate.
  - Am ajuns, zise el, schimband subiectul intentionat. Esti pregatita?
  - Da....Unde sunt ceilalti?
  - Doar cu credeai ca vin si ei, ranji el. Ne-ar fi dat de gol. 
   Avea dreptate, chiar daca acum nu ma mai simteam in siguranta. Daca discutasera inainte eu nu auzisem nimic despre asta. Acum ori niciodata.
  - Avem vizitatori, am auzit din departare un glas rece de ar fi inghetat-o si pe Craiasa zapezii. 
   Cand m-am intors l-am recunoscut pe Clarence, desi era prima data cand il vedeam. Nu putea fi confundat cu nimeni altcineva. Mi s-a oprit respiratia de teama si nu am scos niciun sunet. Blake a fost acela care m-a prezentat precum stabilisem. Nu stiam daca inghitise galusca, dar nici nu a lasat sa se vada daca suspecta ceva. 
   M-a privit pe toata durata conversatiei cu Blake, fortandu-ma sa-i zambesc cat mai des, dar cred ca mai degraba paream crispata si m-a intrebat daca ma simt bine.
  - Emotii, am rostit cu sfiala. Este o mare onoare sa va intalnesc, domnule. 
  - Te rog, spune-mi Clarence. Iti inteleg atitudinea. Adevarul este ca nu vin prea multe persoane pe aici, asadar cred ca l-ai vrajit foarte tare pe iubitul tau daca l-ai convins. Va rog sa ma scuzati acum, sunt in intarziere si nu mai pot sta. 
  - Iti multumesc atunci Clarence pentru timpul acordat. A fost o placere sa te cunosc.
  - De asemenea, domnisoara...
  - Claire. Doar atat.
   Am facut apoi o plecaciune in semn de respect, desi mai degraba i-as fi infipt un cutit in spate. Cu siguranta nu ar mai fi fost amabil daca ar fi stiut cine sunt. 
  - Blake....
  - Da, sefule.
  - Poti sa o mai aduci pe aici. Este simpatica.
   Obtinusem ceea ce doream intr-un timp foarte scurt si am fost bucuroasa sa pot pleca. Atmosfera din lumea aceasta era atat de apasatoare incat nu mai puteam astepta. L-am apucat pe Blake de mana si i-am facut semn din cap sa iesim de acolo. Nici ca se putea sa actioneze mai repede.  
   - Va urma -