De Crăciun m-am gândit să mă pun în pat să mă uit la un film și pentru că mi s-a părut interesant titlul (books, right?) și trailerul am zis să îi dau o șansă. Nu m-am așteptat însă să îmi dea atâtea chestii de gândit.
Este povestea unei fetițe pe nume Alice care visează să devină scriitoare. Nu este nimic neobișnuit în acest lucru, ea fiind fiica unei familii care ia contactul constant cu scriitorii (părinții ei sunt agenți literari). Într-o zi, aceasta îl întâlnește pe Milan Daneker, un bărbat tot scriitor, care îi devine mentor, încurajând-o să scrie și să nu își ascundă talentul. Totuși, la un moment dat, legătura dintre ei capătă conotații negative, deoarece Milan profită de încrederea fetei și se folosește de ea pentru a scrie un bestseller, utilizând informațiile pe care acestea i le povestește din viața ei. Dar el distruge mai mult decât încrederea ei în sine și în cei din jur.
La câțiva ani după aceste evenimente, Alice lucrează pentru o editură care se va ocupa de retipărirea cărții respective ce poartă numele de „Waking Eyes” și astfel este obligată să îl revadă. Din cauza traumei din copilărie, aceasta nu este capabilă să mențină o relație normală cu bărbații din viața ei și, în plus, a renunțat complet la visul său de a scrie.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care au jucat Emily VanCamp (Alice din prezent) și Ana Mulroy-Ten (tânara Alice), deoarece au reușit să înfățișeze cât de traumatizant este să devii victima unui pedofil iar părinții tăi să nu te creadă și să pretindă că totul este în ordine. Tatăl ei este dezgustător și unul dintre cei mai groaznici părinți pe care i-am văzut. Chiar nu înțeleg de ce mai a păstrat legătura cu el după ce a crescut...
La început nu știam ce rol o să aibă Milan în viața ei, nu mă așteptam să fie tipul prădătorului, al pedofilului, ci mai degrabă mă gândeam că se va inspira din viața ei pentru a scrie o carte și acesta este motivul pentru care Alice se simte ciudat în prezența lui. Inițial m-am bucurat când el s-a arătat interesat de pasiunea ei și a încercat să o ajute, văzând cum se comportă cu ea părinții ei, fără a mă gândi însă încotro s-ar putea îndrepta acest fapt. Au fost câteva scene destul de tulburătoare pentru un copil din punctul meu de vedere. Cred că merită să fie demascat și pedepsit pentru ceea ce face.
Nu o să vă spun cum evoluează mai departe acțiunea, nici ce o să se întâmple cu Alice, însă a fost o experiență din care putem învăța multe. Mai jos îl puteți vedea pe Emmett (David Call), tipul extrem de dulce cu care ajunge să se întâlnească. I love him! :D
Mai presus decât orice, acest film mi-a dat impulsul să scriu. Ceva real...sau nu. Ceva profund...sau nu. Ceva memorabil. Ceva care să te țină în suspans și să te facă să îți pui întrebări despre propria viață, să rămâi pierdut la final în propriile amintiri. Așadar m-a inspirat și următorul pas este să fac exact acest lucru: o să scriu din nou. :D
Dacă l-ați văzut deja, cum vi s-a părut?
2 fantasies:
Pare interesant filmul. Ma amuza ca tanara fata are ochii albastri, iar "aceeasi tanara", dar adulta, ii are caprui. E un detaliu mic, dar eu, daca as fi regizor, as tine cont. In fine, nu asta conteaza.
Felicitari pentru recenzie. Asa se numeste, nu? Cel mai tare ma bucura faptul ca ceva atat de banal precum un film ti-a dat impulsul de a scrie. Nu ne lasa sa murim curiosi. Arata-ne si noua ce scrii.
Zi frumoasa sa ai, draga Diana!
@Morcovețeanu': Bună! Într-adevăr actrițele au ochi de culori diferite, dar nu se observă diferența în film (cred că a folosit lentile). De scris m-am apucat pe bune și sunt foarte încântată, dar nu o să postez nimic până nu o să aduc totul la o formă de care să fiu mulțumită. Povestea e destul de ciudată, dar îmi place. :D
Trimiteți un comentariu