Am ajuns intr-o jumatate de ora unde trebuia sa il intalnim pe Blake. Atunci am inteles atitudinea lui Brittany, cand a adus vorba despre el. Era un barbat superb: inalt si elegant, iar dedesuptul hainelor care il prindeau foarte bine, se afla un corp atletic si viguros. Nu mai intalnisem pana acum o astfel de perfectiune. Ochelarii pe care ii purta ii ascundeau ochii de un albastru de sidef. Abia dupa cateva minute mi-am dat seama ca nu imi luasesem privirea de la el si, incepuse sa imi zambeasca, dandu-si seama de efectul pe care il avea asupra mea.
- Bine ai venit, Caroline, mi-a soptit apropiindu-se din ce in ce mai tare. Imi pare bine sa te cunosc. Numele meu este Blake. Buna si tie, Brit.- Buna, am rostit eu si Brittany in acelasi timp, evident jignita ca fusese lasata la urma.
- Haide, Caroline. In urmatoarele 3 ore trebuie sa fim la adapost. Va incepe.
Spunand acestea, m-a apucat de gat si m-a condus pana la masina adapostita de lumina soarelui dupa un copac urias, astfel ca nu o vazusem pana atunci. Brittany a ramas in spatele nostru, insa barbatul nu i-a mai adresat niciun alt cuvant. Se vedea ca era inca o palma peste fata pentru ea si imi parea sincer rau ca trebuia sa suporte indiferenta lui.
- Pa, Brittany. Sper sa ne mai vedem, i-am spus intorcandu-ma cu fata spre ea.
Evident nu se asteptase la asta, deoarece mi-a zambit, rusinata.
- Pa, Care. Ai grija de tine.
Abia mult mai tarziu, am reusit sa ii mai adresez cateva cuvinte noului meu gardian. Imi puteam da seama ca era mult mai rau decat ar fi putut fi Brittany si asta nu ma ajuta deloc sa evadez. Trebuia sa ii castig increderea intr-un timp foarte scurt si nu stiam daca imi va reusi. Curioasa, m-am trezit intreband:
- Ce s-a intamplat intre voi? De ce te porti asa cu Brittany?
- Vrei sa vezi daca ma voi purta la fel si cu tine? intreba, incercand sa ma impresioneze.
- Nu, pentru ca nu se va intampla nimic intre noi. Vreau sa termin si sa ma intorc acasa.
- Vad ca Brit nu ti-a spus intreaga poveste. Nu te vei mai intoarce pe lumea aceasta decat dupa ce razboiul se va termina. Avem foarte mult timp de petrecut impreuna - pana atunci, acasa nu va mai exista, mi-a spus zambindu-mi.
- Nu se poate...
7 fantasies:
deci e oficial:))
imi place la nebunie aceasta poveste :x
multumesc mult, Denisa :D
Frumoasa poveste. Astept si celelalte parti. :*
Ma bucur ca iti place. Multumesc :x
Fie care parte este la fel de speciala ca tine,nu stiu daca stai foarte mult ca sa gandesti toata actiunea,nush cum faci dar iese al naibii de bine....te iubesc
foarte interesanta. imi place la nebunie
@ Ioana Alexandra: Mersi mult. Inseamna mult pentru mine. :*
Trimiteți un comentariu