Buna! Am fost atat de nerabdatoare sa ajung acasa si foarte dezamagita cand am observat ca netu nu merge (trebuie neaparat sa chem pe cineva sa-l repare). Acum insa si-a revenit, deci tine cu noi :D
Mai intai de toate vreau sa va multumesc ca ati participat, toti 10 la numar (i-am luat in considerare si pe cei intarziati ;)), precum si Librariei Online Libris pentru sprijinul acordat. Apoi, o sa va arat si voua (si ma mandresc) cu frumoasele voastre compozitii, postandu-le mai jos pentru a vedea cu totii de ce sunt asa incantata. Se vede ca ati pus suflet si ca v-ati straduit, asa ca va daruiesc cate 2 intrari la urmatorul concurs fiecaruia (in afara fericitului castigator desigur :P), concurs in care voi folosi din nou random-ul.
Stiu ca nu ati fost toti de acord cu alegerea mea de sortare, dar chiar mi-este greu sa aleg doar unul singur. Toate sunt deosebite!
Asadar, in ordinea in care v-ati inscris:
1. Brasoava Dana Stefania
Mai intai de toate vreau sa va multumesc ca ati participat, toti 10 la numar (i-am luat in considerare si pe cei intarziati ;)), precum si Librariei Online Libris pentru sprijinul acordat. Apoi, o sa va arat si voua (si ma mandresc) cu frumoasele voastre compozitii, postandu-le mai jos pentru a vedea cu totii de ce sunt asa incantata. Se vede ca ati pus suflet si ca v-ati straduit, asa ca va daruiesc cate 2 intrari la urmatorul concurs fiecaruia (in afara fericitului castigator desigur :P), concurs in care voi folosi din nou random-ul.
Stiu ca nu ati fost toti de acord cu alegerea mea de sortare, dar chiar mi-este greu sa aleg doar unul singur. Toate sunt deosebite!
Asadar, in ordinea in care v-ati inscris:
1. Brasoava Dana Stefania
Am impins cu putere usa
Am luat-o la fuga spre atelierul domnului B , in speranta ca el ma va face sa ma trezesc din cosmarul ce pusese stapanire pe mine! Ajungand acolo , il gasesc la fel , stand pe scaun , band delicat din acelasi pahar cu ciudatul lichid galben-verzui …
-Ce naiba e asta ? intreb apoape instantaneu . Dumneavoastra vedeti ceea ce vad si eu ?! Ce s-a intamplat cu scoala? Arata asa , ca o inchisoare doar cand erau parintii mei elevi ? Adica acum mai bine de 30 de ani ! Ce naiba se petrece ?
El nu imi raspunde , soarbe tacticos din pahar si araunca priviri nevrotice spre ceasul de pe perete…
-Offf…Acelasi licar de putere sclipeste si in ochii tai … Aceiasi dulceta in vorba … Esti la fel ca ea! Dulce , gingasa , de o frumusete rapitoare … Dar amandoua sunteti atrase de superficial , de tot de ce puterd si uscat , lasand ceea ce e frumos , undeva …departe!
-Ce naiba tot spui ? intreb nervoasa si nedumerita . Cu cine seman ? La cine te referi ? Si nu mai bea din porcaria aia ca incep sa ma enervez! Tu nu vezi in ce situatie suntem ?
Si ma apropii de el incerand sa-I smulg paharul… El in schimb tresare si se ridica brusc , parca electrocutat!
-Nu ! Nu te apropia de paharul meu ! Orice dar nu el ….Doar cu ajutorul lui ma pot intoarce sa o vad , doar prin el ! Mama ta … Asa dulce si minunata ! Ea era si este totul pentru mine ! Singura lumina ce-mi calauzeste pasii ! Dar cu toata puritatea ei , mi-a distrus viata cand m-a parasit pentru ingratul de taica-tu!
-Ce tot spui ? Tu…Ai cunoasut- pe mama ? Ai iubit –o?
-Mai mult ca orice pe lume ! Dar mi-a rupt inim acand s-a casatorit cu El! De atunci , in fiecare seara , ini mangai sufletul cu imaginea ei de atunci , cu puritatea ei , cu copila credula ce ma iubea ! Doar ca azi, din vina ta , visul meu va lua sfarsit ! Tu nu ar trebui sa fii aici! Acum ori te aduc pe tine in secolul XX si intoarcerile mele vor lua sfarsit dupa 30 de ani , lasandu-ma in ghearele mortii , pentru ca cu ea am facut pactul , ori….
-Ori ce? Eu vreau sa ma duc la mama? Cum sa ramanem aici ? Eu o iubesc si vreau la ea !Te implore du-ma !
-Dar… Atunci eu voi… Voi… Muri…!
-Te implor! Si ma arunc in bratele lui , udandu-I camasa cu hohotele mele sfasietoare ! Mama ti-ar multumi! Te rog !
-Iubirea mea mica! Sigur ca te voi lasa sa te duci inapoi ! Tu esti Ea , Ea esti Tu ! Dupa o viata de singuratate tu esti alinarea mea! Uite , bea din pahar ! Asta te va duce instantaneu inapoi ! Bea!
-Dar….Tu…. Eu nu pot pleca asa .. Nu te pot lasa ! Vino cu mine !
-Sufletel ! Nu pot veni cu tine , mai e doar o inghititura si… Iubirea mea nu are loc pe lumea aceea prea mica pentru a cuprinde-o… Du-te ! Dar …Te rog , nu face acelasi lucru ca mama ta ! NU MA UITA!
-Nu o voi face-o niciodata ! Iti promit , domnule B! si ii las o sarutare calda pe obrazul ingetat de timp….Adio!
Si beau lichidul greoi , in timp ce imaginea lui se pierde in negura timpului ….
Sunt iar pe coridorul dotat dupa ultima moda! De pe scari se aud pasi si vorbe… Recunoasc vocea calda a mamei ….
-Mama !!!!!
-Ce faci , copila !? Ai ramas inchisa in scoala?
Nu mai ascult ceea ce-mi zice , dar ii las o sarutare pe obraz si ii soptesc la ureche stiind ca ma va auzi si el :
-Nu te voi uita nicicand ! Pentru ca iubirea ta a facut din mine o cu totul alta persoana !
2. Diaconu Andra-Simona
M-a cuprins disperarea. Simteam cum raceala imi cuprinde oasele, picioarele imi tremurau, iar mintea mea refuza sa gandeasca coerent. Totul se invartea in fata mea si am stiu ca voi lesina, disperata m-am prins de gardul scolii. Dar se surpinderea mea am ramas constienta. mi-am intors din nou privirea spre scoala, sigura ca probail imi imaginasem totul. Si l-am vazut. Ma privea din spatele unei ferestre, avea mainile inclestate pe grilaj ca si cum ar fi vrut sa le rupa si era sigura ca era singurele care il tineau in loc. Parea sa aiba cativa ani mai mult decat mine, poate in clasa a 12-a, avea o conformatie atletica, dar fara a fi prea musculos. parul lui era negru si cu o carare perfect dreapta, purta haine ca cele din filmele de epoca. Dar cel mai mult m-am impresiont ochii, mari albstri, incadrati de gene lungi negre. erau atat de profunzi, puteam citi in ei disperarea, iubirea, pasiunea, durerea si multe alte sentimente.
Am inchis ochii si mi-am dat seama ca nu aveam cum sa-l vad asa de bine pe un baiat aflat la cativa metri de mine si care ma privea printr-o fereastra. Dar imaginea lui nu era doar in fata mea, era in mintea mea, vie, de parca l-as cunoaste de o viata intreaga. simteam nevoia sa-mi intind mana spre el, sa ii mangai obrazul, puteam chiar sa-mi imaginez un miros proaspat pe care-l emana.
Ce se intampla cu mine?
3. Giorgiana Turcu
Mi-am vazut reflectata imaginea intr-un geam:categoric nu aratam asa cum ma vazusem in oglinda din baia mea de dimineata.Parul meu era lung, strans intr-un coc ravasit,pe cap aveam o palarioara si eram imbracata cu ceea ce cred ca era o uniforma de la inceputul secolului 20, manusi in maini, camasa alba si un sarafan, jambiere si o pereche de pantofiori demodati, cum vazusem numai la bunica mea in sifonier. Imi disparuse pana si rucsacul meu favorit, cu personajul preferat si aveam acum o geanta cu curea gen postas, din piele neagra.Scotocind in ea cu disperare nu am gasit nimic, nici cheile de la masina, pe care stiam sigur ca le am, nici portofelul si nici actele, nimic care sa-mi spuna ca traiesc doar un vis urat.Imi doream cu disperare sa apara cineva, sa-mi spuna unde si in ce an ma aflam , ce s-a intamplat, dar in jurul meu era numai vant, praf si pustiu.O adiere de vant aduse la picioarele mele un ziar mototolit si murdar;am ingenunchiat si l-am ridicat, am netezit paginile rupte si am privit cu stupoare data: 24 iunie 1914, ziua declararii primului razboi mondial.
Mi-am vazut reflectata imaginea intr-un geam:categoric nu aratam asa cum ma vazusem in oglinda din baia mea de dimineata.Parul meu era lung, strans intr-un coc ravasit,pe cap aveam o palarioara si eram imbracata cu ceea ce cred ca era o uniforma de la inceputul secolului 20, manusi in maini, camasa alba si un sarafan, jambiere si o pereche de pantofiori demodati, cum vazusem numai la bunica mea in sifonier. Imi disparuse pana si rucsacul meu favorit, cu personajul preferat si aveam acum o geanta cu curea gen postas, din piele neagra.Scotocind in ea cu disperare nu am gasit nimic, nici cheile de la masina, pe care stiam sigur ca le am, nici portofelul si nici actele, nimic care sa-mi spuna ca traiesc doar un vis urat.Imi doream cu disperare sa apara cineva, sa-mi spuna unde si in ce an ma aflam , ce s-a intamplat, dar in jurul meu era numai vant, praf si pustiu.O adiere de vant aduse la picioarele mele un ziar mototolit si murdar;am ingenunchiat si l-am ridicat, am netezit paginile rupte si am privit cu stupoare data: 24 iunie 1914, ziua declararii primului razboi mondial.
4. Alex Raicea
In ce secol ma aflam? Ce s-a intamplat cu mine? Cum s-a intamplat asta? Ma gandeam la un raspuns la toate aceste intrebari,negasind unul.Am disparut eu intr-un somn lung si de aceea s-a schimbat totul?Nu cunosc pe nimeni..cum voi afla ce s-a intamplat? De ce mie?Ce se intampla?
5. Vircan Issabel
Simteam ca retraiesc viata mamei.Regaseam fiecare detaliu pe care ea mi-l spusese acum o saptamana.Tinuta fetelor era identica cu cea descisa de mama ,atitudinea lor era una rece si distanta.Singura persoana care parea ca ma cunoaste era Domnul B.
Mi se parea incredibil ceea ce mi se intampla.Era ca si cum m-as fi reintors in timp.Ma bucuram pe o parte,dar imi era teama de necunoscut.Nimic din ceea ce stiam sau consideram ca stiu nu mai exista.era ca si cum o luam de la inceput.
6. Dontu Alexandru
"Oare aceea aspirina provocase acest lucru? Ma trimisese in timp? Nu, era imposibil si parca deja incepeam sa o cred pe mama spunandu-mi sa o las mai moale cu romanele SF care imi influentau pe zi ce trece mai mult gandirea si personalitatea. Atunci ce se intampla? M-am gandit, iarasi facand referire la cartile mele,ca avand in vedere ca peste o saptamana aveam sa implinesc 16 ani, poate aveam sa descopar ca ma pot teleporta in timp, ca o ciudatenie care daca nu doarme suficient sau deloc, aluneca in trecut si habar nu are cum poate sa se intoarca in oricare ar fi realitatea ei. Stiti ca aproape toti adolescentii descopera ca sunt ciudati si au tot felul de puteri infricosatoare in ziua cand implinesc 16 ani?Ma rog ,difera de la caz la caz, dar in general asa este. Vreti sa stiti ce s-a intamplat cu mine? Nimic fantastic, nimic neobisnuit, doar nu eram eu asa de norocoasa. Am adormit fix in ora recapitularii pentru teza la mate. Si am visat asta. Si sa vezi ce nota frumoasa si in rosu iau eu la mate si cu recapitularea ratata, ca tot sunt Einstein-ul matematicii. Off..si acum trebuie sa ma pun si mai mult pe invatat si chiar vroiam sa termin cartea in seara asta. Sincer, as fi preferat ca acel cosmar in care traiam in timpul mamei sa fie adevarat, macar nu mai aveam matematica printre alte griji".
7. Elena Costea
Şcoala era doar prima diferenţă dintr-un şir înspăimântător de lung. Am mai făcut câţiva paşi, apăsând cu piciorul în pământ pentru a fi sigură că nu urmează o prăpastie. Pe de o parte încă simţeam somnul ce mă ameţise toată ziua, pe de alta simţeam o teamă furnicândă pe spate. Ca pentru a mă dezechilibra emoţional şi mai tare, un trăznet de auzi chiar în spatele meu. Cerul începu să se înnegrească iar vântul să apară ca din senin, aruncând fire de nisip prin părul meu. M-am retras repede în adolia spatelui şcolii şi am verificat telefonul. Pe lângă non-semnalul de care dădea dovadă exact la momentul nepotrivit, am fost lovită de priveliştea unei case imense, unei vise în stil victorian şi a unor ţipete de femei care încercau să strângă câteva rufe împrăştiate de vânt.
De când aveam noi în spatele şcolii un muzeu viu? Ei bine, mi-am dres vocea parcă pentru a prinde curaj şi m-am uitat iarăşi în jurul meu. Nici ţipenie de om. Dacă cu câteva minute în urmă voiam să o prind pe Ella pentru a merge împreuna spre casă, acum voiam doar să găsesc pe cineva, oricine, pentru a întreba ce se întâmplă.
Poate e Halloweenul, mi-am spus în timp ce mă reîntorceam spre intrarea în şcoală. Vântul îmi trântea în ochi numai mizerii şi am fost nevoită să îmi pun mâna ca paravan. Am apăsat pe clanţa de fier vechi şi am tras, dar s-a auzit doar zgomotul surd al geamurilor mişcate, uşă nici măcar nu s-a clintit.
– Ce naiba?!
Aşa că am ieşit din curtea şcolii. Străzi neîncăpătoare pietruite. Mă aflam în faţa unei intersecţii. În dreapta mea, un bărbat îmbăcat cu o tunică era la fel de grăbit ca doamnele de mai devreme să-şi strângă legumele. M-am îndreptat spre el, dar exact când să îi spun ceva, a închis uşa magazinului.
Viseeeezi, mi-a şoptit o voce.
Asta trebuie să fie. Am râs în sinea mea, dar ploaia m-a trezit din contemplare. Era rece [şi udă, după cum ar spune Ella] şi am alergat spre ceea ce trebuia să fie staţia de autobuz. Acum nici măcar urmă de ea. Am rămas pironită în mijlocul drumului când am văzut câteva birje.
Dacă tot visez, de ce să nu profit? mi-am spus în gând. Am mers spre una şi m-am urcat în ea, deja udă până la piele. Birjarul m-a privit superior, neîncântat că-i murdăresc „caleaşca”.
– Încotro, madmoiselle? spuse el cu un accent vădit franţuzesc.
– La bal, am spus eu gândindu-mă că mă pot preface că sunt Cenuşareasa. E visul meu, de ce nu?
E un vis, nu? m-am întrebat sarcastic, dar totuşi conştienta că e prea real ca să fie...dar şi prea ireal ca să nu fie...gândurile mi s-au întrerupt, pentru că birjarul a spus tare:
– Doamna de Montagne nu primeşte...
– Doamna de Montagne nu primeşte...
A tăcut arătând cu capul spre ţinuta mea. Deci ce, era până la urmă un bal în „cetate”?
– Eu plătesc, am spus pentru a-l face să tacă, iar el a pornit.
Pentru o clipa m-am lasat cuprinsa de o euforie ciudata. Somnul mi-a sarit instantaneu, oboseala imi pieri, iar toata nesiguranta ce parea sa se cristalizeze sub forma unui enorm gol in stomac, se evapora. M-am simtit usurata si intr-o oarecare masura, eliberata...ca si cum ceva mi-a permis sa traiesc cum se cuvine intreaga experienta, spulberand lanturile indoielii si ale ceea ce am numi realitatea acceptata. Pentru ca...una e sa te intorci in timp, si alta e sa accepti asta...in adancul sufletului tau...
Dintr-un motiv ce imi ramanea strain pentru moment, pasisem printr-o bucla temporala. Evident, motivul imi era strain doar mie...domnul B manifestase o schimbare radicala fata de atitudinea sa posaca cu care ne intampina dimineata de dimineata. Iar daca saltul in timp nu ar fi fost suficient pentru a ma convinge ca in aer plutea ceva ce nu aducea a prezent... acea privire tematoare pe care mi-o aruncase... ma convinsese pe deplin.
Asa ca dupa un moment de autoclarificare a sentimentelor mele contradictorii cu privire la aceasta imposibila/ireversibila experienta, (ireversibila - cel putin pana descopeream de ce fusesem trimisa in trecut, iar imposibila - nu e logic, pana ce ma trezeam cu capul pe banca, sub privirile exasperate ale profului de mate) am facut primul meu pas pe taram strain...Trecutul.
Dupa cum priveam lucrurile, aveam doua posibilitati, puteam aplica legile fizicii cuantice, deci, prin urmare, nu puteam schimba nici un fir de praf din atmosfera fara a ma auto-ameninta cu inexistenta SAU puteam urma legile tuturor serialelor, filmelor si cartilor bazate pe motivul intoarcerii in timp, ca premisa pentru schimbari radicale la nivel spatial/temporal si imaginar. Nu stiu ce v-ati imaginat voi cand mi-am manifestat un anume efort supraomenesc de a ma trezi dupa doar o jumatate de ora de somn chinuit de migrene cu unicul scop de a ma prezenta la recapitularea la mate, dar, fizica cuantica nu face parte din planificarea semestriala.
Deci...de unde sa incep...
Ma intorc cu fata la poarta din fier forjat si dau sa intru. Potrivit calculelor mele, odata ce psihicul constientizeaza unde se afla si probabilitatea unui asemenea eveniment... am toate sansele ca usa sa se deschida spre un cu totul alt coridor...
Dintr-un motiv ce imi ramanea strain pentru moment, pasisem printr-o bucla temporala. Evident, motivul imi era strain doar mie...domnul B manifestase o schimbare radicala fata de atitudinea sa posaca cu care ne intampina dimineata de dimineata. Iar daca saltul in timp nu ar fi fost suficient pentru a ma convinge ca in aer plutea ceva ce nu aducea a prezent... acea privire tematoare pe care mi-o aruncase... ma convinsese pe deplin.
Asa ca dupa un moment de autoclarificare a sentimentelor mele contradictorii cu privire la aceasta imposibila/ireversibila experienta, (ireversibila - cel putin pana descopeream de ce fusesem trimisa in trecut, iar imposibila - nu e logic, pana ce ma trezeam cu capul pe banca, sub privirile exasperate ale profului de mate) am facut primul meu pas pe taram strain...Trecutul.
Dupa cum priveam lucrurile, aveam doua posibilitati, puteam aplica legile fizicii cuantice, deci, prin urmare, nu puteam schimba nici un fir de praf din atmosfera fara a ma auto-ameninta cu inexistenta SAU puteam urma legile tuturor serialelor, filmelor si cartilor bazate pe motivul intoarcerii in timp, ca premisa pentru schimbari radicale la nivel spatial/temporal si imaginar. Nu stiu ce v-ati imaginat voi cand mi-am manifestat un anume efort supraomenesc de a ma trezi dupa doar o jumatate de ora de somn chinuit de migrene cu unicul scop de a ma prezenta la recapitularea la mate, dar, fizica cuantica nu face parte din planificarea semestriala.
Deci...de unde sa incep...
Ma intorc cu fata la poarta din fier forjat si dau sa intru. Potrivit calculelor mele, odata ce psihicul constientizeaza unde se afla si probabilitatea unui asemenea eveniment... am toate sansele ca usa sa se deschida spre un cu totul alt coridor...
9. Petcu Elena-Larisa
Oare in ce secol ma aflam? Cu siguranta nu XXI. Ma uitam in jur si nu recunosteam nimic, scoala se schimbase, terenul de sport nu mai era acelasi, totul era diferit. In mintea mea a incoltit un gand de ingrijorare,unde sunt cum pot ajunge acasa. Primul gand a fost sa-l gasesc pe domnul B, el singur trebuia sa stie insa in locul lui m-a intampinat un soldat, s-au cel putin mie asa mi se parea ca este. Cu arma indreptata spre mine imi spuse ce caut acolo si pe cine caut. Nu i-am raspuns si m-am indepartat. Era imbracat foarte ciudat, o uniforma ce am mai vazut-o la muzeul de istorie. Oare in ce secol sunt, cum am ajuns aici?
Intrebari fara raspuns, la care un singur loc putea sa imi raspunda si aceea era biblioteca din central orasului. Din fericire ea nu disparuse insa era mult mai saraca ca in vremurile noastre. Urc grabita scarile si ajung la receptia care clar nu mai arata asa cum o stiam eu insa parca aceeasi fata cunoscuta este ascunsa in fata mormanului de cartii. Chiar ea este, Miss Morton, arata la fel, iar eu nu mai intelegeam nimic din ce se intampla. Merg, defapt alerg pana la ea si ii intrerup lectura.
-Miss Morton?
-As prefera lady Morton.
-Dumneavoastra sunteti, stiti si din timpul de unde vin eu tot dumneavoastra sau o ruda de-a dumneavoatra este bibliotecara.
-Ce prosti vorbesti acolo, alt timp nu exista.
-Ba da tocmai despre asta as dori o carte, despre calatoria in timp.
-Avem ceva, insa in depozit.
Nu imi venea sa cred, nu putea fi aceeasi bibliotecara si nu imi venea sa cred ca existau pe vremea in care am ajuns carti despre calatoriile in timp.
-Urmeaza-ma te rog.
-Desigur.
-Uite aici sunt cartile despre calatoriile in timp.”Savureaza-le” cu placere.
Totul este din ce in ce mai ciudat. Citesc si tot citesc si nimic concret. Deodata m-a apuca un cascat despre care mama ar zice ca este lipsa de bun simt sa ma intind si sa casc asa.Fara sa vreau pun capul pe carte si…
***
-Ema,trezeste-te!
-Ce?Unde sunt?
-Ai adormit la ora. Ce ai facut aseara?
-M-a durut stomacul. In ce an suntem?
-2011 normal. Haide ca autobuzul pleaca imediat.
-Du-te inainte Hayden, trebuie sa trec pe la biblioteca sa verific ceva….
10. Gheorghiev Alexandra Ioana
Nu cred ca ne aflam in secolul 21…De ce zic asta?Pentru ca:liceele sunt astfel,oamenii astfel fata de cei de dinaintea secolelor,se intampla multe dezastre,crime si alte lucruri in societatile noastre in caree ne aflam.Este un secol in care trebuie sa inveti sa traiesti,sa respri si sa te comporti.Acest secol reprezinta un trecut plin de mister si lucruri ascunse care te fac pe tine insasi sa le descoperi.
SFARSIT
0 fantasies:
Trimiteți un comentariu