Recenzie "Necunoscuta de la Wildfell Hall" de Anne Bronte

Synopsis (Goodreads): 
  Gilbert Markham este extrem de intrigat de Helen Graham, o văduvă tânără, frumoasă și discretă care s-a mutat aproape de Wildfell Hall cu fiul său mic. El îi oferă repede lui Helen prietenia lui, dar când comportamentul său retras devine subiectul bârfelor locale și speculațiilor, Gilbert începe să se întrebe dacă încrederea lui în ea s-a pierdut. Doar când ea îi permite să îi citească jurnalul adevărul iese la iveală, precum și detaliile șocante din trecutul ei. (traducere proprie)

Părerea mea:
  Am foarte multe cuvinte de laudă la adresa acestei cărți și mă bucur că am avut ocazia să o citesc. Îi mulțumesc mamei mele pentru surpriza plăcută de a mi-o dărui, pentru faptul că mă cunoaște atât de bine și știe de fiecare dată ce să aleagă. Am citit acum vreo doi ani „Jane Eyre” de Charlotte Bronte, sora mai mare a lui Anne, ca lectură suplimentară pentru orele de literatură universală de la liceu și m-am îndrăgostit de clasicii englezi, de poveștile minunate de dragoste care depășeau orice bariere, fie ele sociale sau economice. Nu am fost dezamăgită nici de această dată.

  
  „Necunoscuta de la Wildfell Hall” (titlul în original: The Tenant of Wildfell Hall) ne vorbește despre viața unei femei din secolul XIX care este nevoită să suporte insultele și purtarea soțului său infidel din cauza statutului supus pe care îl aveam femeile în timpurile acelea, bărbatul având autoritate și drepturi depline în fața soțiilor. Puține femei ar rezista în aceste condiții, iar eu nu m-aș număra printre acestea.
 

 Când am început-o mi s-a părut puțin plictisitoare, acesta este și motivul pentru care primește doar 4 fluturași în loc de 5, dar pe parcurs a devenit din ce în ce mai interesantă. După cum puteți vedea din descriere, cele două personaje principale sunt Gilbert și Helen, care se îndrăgostesc după ce petrec mult timp împreună. Frumoasa Helen are o istorie tristă, tragică care o bântuie și nu o lasă să se bucure de ceea ce o înconjoară, este nevoită să se ascundă, să mintă și să stea departe de curioșii care încearcă să îi afle secretul și care ar putea din răutate să îi perturbe liniștea și singurăratea de care se bucură la Wildfell Hall. Prietenia lui Gilbert se dovedește utilă, deoarece acesta se lasă condus de propriile sentimente și de instinct și o protejează chiar și de familia sa. El este apropiat și de fiul femeii, Arthur, un băiețel foarte inteligent pentru vârsta lui, care reprezintă comoara cea mai de preț pentru mama sa, lucru care o împinge pe aceasta să fie exagerat de protectivă.   

   Preferata mea a fost desigur Helen cu bunătatea, încrederea și optimismul ei, pentru faptul că și-a iubit soțul în ciuda păcatelor lui și a purtării necuviincioase și s-a străduit să fie o mamă bună pentru fiul ei. Este una dintre femeile care își poartă crucea cu demnitate și suportă în tăcere consecințele propriilor greșeli. Sper să nu trec niciodată prin încercările ce i-au fost date lui Halen, dar în aceleași condiții aș fi mândră să mă ridic la înălțimea așteptărilor în același mod în care a făcut-o și ea. 

  O recomand romanticilor incurabili, dar și celor care vor să evadeze din realitatea noastră într-un univers special, plin de mister și personaje elegante.
  Nota mea: