Bună! În sfârșit a sosit momentul adevărului :). Vreau să le mulțumesc Larisei și lui Miku pentru ajutorul lor, nu aș fi reușit fără ele. Toate cele 4 poezii pe care le-am primit au fost deosebit de frumoase și a fost dificil să alegem doar una. O să le citiți pe toate puțin mai jos. Vă mulțumesc și vouă fetelor, cele care ați participat și ați pus suflet în creația voastră, de aceea o să primiți o diplomă de participare din partea mea.
1. Bunduc Claudia
PARFUM DE TOAMNĂ
În liniştea din pădure ,
A căzut din Ceruri
Pentru povestea lui Noiembrie.
Şi-n buclele mele,
Şi-n genele tale,
Şi-n inimile noastre,
Ba chiar şi-n cărţi,
A poposit ca dintr-un vis,
Ca dintr-un sărut fugar Toamna.
Din noaptea căzută
În paginile întunericului
Şi din esenţa verii ce-a trecut,
S-au ivit după un evantai de suflete
Şi aripi de fericire,
Zorile îngheţate într-o vagă adiere de vânt ,
Aducând cu ele o dimineaţă târzie
Şi plină de tăcere.
Soarele îşi arată,
În spatele unor nori de fum,
Braţele aurite,
Cuprinzând în ele,
Toată povestea mea
Şi a frunzelor care cad
Spre bucuria
Cine ştie cărui pictor.
Prin geamul larg deschis,
Las să pătrundă în cameră
Mirosul îmbătător al strugurilor
Şi păstrez pentru mine farmecul
De a-mi fi sărutată de răcoare faţa,
Trezind orice părticică din mine.
Ceva îmi bucură sufletul...
Şi Toamna, cu toată tăcerea ei,
Cu toate lacrimile ei,
Cu toată sobrietatea ei.
Mă încălzesc astfel din scânteile de lumină
Şi orice prinde culoare, căci pe faţa soarelui
Se oglindeşte vara, primăvara, iarna...
Fac din Toamna asta propria mea librărie.
Toamna, singura carte
Care păstrează
În stânsoarea amintirilor:
Zvâcnirile soarelui trandafiriu.
2. Bianca Dacin
La o librărie-n colț
La o librărie-n colț...
Șapte cărți zac adormite
Printre rafturi prăfuite.
Trei trezite de un poc
Și-au deschis pagini pe loc.
Și vorbesc nedumerite:
-Ce-i acolo?Ce-ați văzut?
-Cel cu roșu a căzut.
-N-a căzut,stai liniștită
-S-a auzit, poate, o pisică.
-O pisică-n librărie?
Zise una subțirică,
-Ce-i, ți-e frică de-o pisică?
-Doar nu-i lupul din pădure...
Să culeagă fragi și mure.
Zise unul mai glumeț.
După așa un sfat aprins,
Apele s-au domolit.
Cărțile noastre au adormit.
Vis,tăcere,lapte,miere.
Dulce-i somnul cărților
În lumina zorilor
Prin sticla ferestrelor
În lumea poveștilor.
Dis de dimineață, însă
Toate cărțile-adormite
Cu coperți cam prăfuite
S-au trezit nedumerite.
Librarul cu cheia-n mână
A deschis ușa cam larg
Și de afară a năvălit
Un cititor cam grăbit.
-Vreau o carte, spuse el,
Să-mi servească, în esență
Drept tovarăș de drum
Într-o lume ca de scrum.
La auzul vocilor
Cărțile toate-au sărit
De pe raftul prăfuit
Și-au fugit cu cititorul
Să-i mai bucure viitorul.
Uite-așa v-am spus povestea
Cărților din librărie.
Poate-i și-a ta, măi să fie!
Cititorule grăbit,
Ce alergi cam ostenit
După un colț de poveste
Într-un cadru cu ferestre.
Fericire-n lume este.
Bucură-te de o carte
Ca în viață să ai parte!
3. Nastya Paun
Poezie de toamna
Era o zi ploioasa,un cer infasurat in stele
Intrand in librarie descoperisem mirosul de “acasa”
Acea voce din carti,ce-I simti chemarea-o data-n viata.
De mult timp am simtit cum vraja cartilor
M-a dus pe un taram necunoscut,ratacitor…
Sa simt cum ma pierd prin dune de nisip,fire
De timp rasfrante-ntr-o scanteie
Unde aud mereu cuvinte,curgand fara oprire
Ideile zboara pe-un covor de frunze rasfrante-ntr-o lactee.
De-atunci citesc mereu,inod timpul si-l fac liber,
Ating cartile,foile cu buricele degetelor,cu inima le citesc
As vrea bucuria mea,calatoriile;ce am descoperit sa zbier
Intregii lumi ce simt,cat si ce pot sa iubesc.
In librarie e liniste,noapte de stele albe
Ma plimb printre rafturi uitand de timpul trecator
Si vad ascunsa sub un raft,o usa de lemn wenge.
Pun mana pe clanta,cu ochii tematori,pasesc usor
Rupturi de nori,salbatice furtune
Cazand praf de stele printre ele
Miros de timp alergand tropotitor
Si cad in frunze pe un taram uimitor.
Taramul unde am ajuns nedumerita
Era o padure cu pomi vorbitori,batrani si intelepti.
Frunzele lor dulci,coperti auri,erau carti,o suita
Asteptau frumos coapte,sa fie culese,citite,iubite.
Ma ridic pe varfuri,cer voie si culeg cateva
Ma asez jos,cu un zambet de copil fericit
Si citesc,citesc,timpul trece pe langa mine aievea,
Norii se inchid si se raspandesc spre a deschid-un nou rasarit.
Am citit fara-ncetare,cu o sete nepotolita
Pentru prima oara-n viata mea m-am simtit fericita
Dupa multe ore trecute am adormit,
Zorile se grabeau sa ajunga si m-am trezit.
Sunt in camera mea,cu o carte pe piept
Totul a fost un frumos vis,s-a terminat
Simt o durere de cap,ce-i drept
Nu-mi vine sa cred ca nu a fost adevarat…
Oftez cu greu si cartea o citesc.
Se lasa din nou lumina-n tacere
Taramul de vis,vreau sa-l regasesc
Si caut in pagini de carti acea minunata placere…
Doar citind gasesc taramul minunat,
Doar citind gasesc si pun in suflet tot ce-am cautat…
Doar citind uit de lacrimile reci,de durere,
Doar atunci simt ca viata si timpul curg ca o placere…
Tot ce-mi doresc sa stiu aflu din carti
Si multumesc tuturor celor ce m-au ajutat,
Apreciindu-mi vorbele umile si trimitandu-mi carti,
Vreau sa stiu,sa descopar,sa meditez si sa raspandesc tot ce-am aflat.
Doar citind reusesc sa ajung la esenta
Si inteleg mai bine viata in ansamblu,analizez viata din jur
Ma simt fericita cand citesc,trec peste,din jur,intreaga dementa
Apreciez doar ce e bun si valors.Ma bucur
Ca am gasit la fac sala de lectura si cea de periodice,maine o sa fiu acolo pentru 100 de minute,ce emotie,ce dulce experienta…
4. Gheorghiev Alexandra Ioana
Candva,eram o fata care nu visa decat sa vina alesul ei pe un cal alb si frumos;
Dar,acum din acea fata nu a mai ramas nimic,a devenit doar o fata pierduta in zorii zilei,de ce?
Pentru ca sufletul ei e impietrit,e distrus,are o mie de intrebari fara raspuns,dar totusi,are o valoare:
O valoare care este mai importanta decat orice altceva
Cuprinde secrete,ganduri si cautari care seamana ca o librarie plina numai cu carti de aur;
Carti de aur,ce asteapta sa fie citite/descoperite de cel care ii poate aduce fericirea deplina,la care viseaza;
O fericire care nu poate fi comparata cu nimic in lume,poate doar cu o padure inconjurata de ingeri cu aripi albe ca zapada;
Dar,toate aceste lucruri pe care le vrea,o macina inauntrul ei,rand,rand,distrugand-o;
Se teme ca ceea ce doreste este imposibil si ca este doar un vis,din care nu se poate trezi si nu ii poate aduce alesul sau ingerul alb care si l-a dorit;
Un vis cuprins de o tacere imensa,care nu poate fi definita si seamana cu acele lacrimi care curg pe obraji si care incerci sa ti le stergi cu palma blanda ca o adiere de vant;
In final,spun ca toate lucrurile au o esenta aparte,o esenta,care poate fi descoperita doar daca reusesti sa intri in adancurile ei si sa-I simti mirosul de trandafiri rosii ca sangele care iti curge prin vene:pic,pic....si apoi se opreste,se opreste precum se opresc sufletul si inima,atunci cand numai au pentru cine sa bata!
Și câștigătoarea este.... Bianca Dacin!!! Felicitări draga mea, ai câștigat un voucher de 40 de lei pentru a-ți cumpăra ce carte dorești tu de pe librăria online Libris. Trimite-mi un e-mail cu ceea ce îți dorești până luni (link + adresa ta completă) și te anunț cum vei intra în posesia premiului.
Celelalte 3 fete primesc câte o diplomă, o puteți lua de mai jos, fiecare are trecut numele. Vă mulțumesc pentru participare încă o dată!
O seară plăcută tuturor.
