Recenzie „Mincinoșii” de E. Lockhart (cu spoilere!)

Descriere: 

O familie frumoasă și distinsă.

O insulă privată.

O fată vulnerabila și îndrăgostită.

Un băiat curajos, plin de pasiune.

Un grup de patru prieteni, Mincinoșii, a căror prietenie se dovedește a fi distructivă.

O revoltă. Un accident. Un secret.

Minciună după minciună.

Dragoste adevărată.

Adevărul.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair.

N-avem niciun criminal.

N-avem niciun dependent.

N-avem niciun ratat.

Familia Sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți și frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.

Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare.

Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.

Nimeni n-are nevoie de nimeni.

Nimeni nu greșește vreodată.

Trăim, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coasta din Massachusetts.

Poate că asta este tot ce trebuie să știți.“

Citește Mincinoșii. Și dacă te întreabă cineva cum se sfârșește, minte, pur și simplu!

Părerea mea:

Înainte să vorbesc despre acțiunea acestei cărți și să-mi exprim părerea trebuie să menționez că m-a ajutat foarte mult faptul că nu m-am documentat despre ea înainte. Nu am citit nici măcar descrierea. Știam doar că booktuberii pe care îi urmăresc din America o lăudau, așa că am fost curioasă să descopăr dacă merită atenția care i se oferă. Apoi am ales împreună cu cei patru prieteni ai mei din Cartepidemia să o citim pentru luna februarie și nu m-am putut opri să nu o citesc imediat ce am luat decizia în acest sens. 

Așadar avem în prim plan o familie foarte bogată pe nume Sinclair ce deține o insulă privată, un loc cu care se mândresc și unde aleg să își petreacă fiecare vară. Ni se oferă un portret robot, impresionant, care te face să crezi că este perfectă din toate punctele de vedere, dar de fapt există numeroase probleme cu care se confruntă și pe care le ignoră. Personajul nostru principal este Cadence, o tânără de 18 ani care în prezent suferă de amnezie și încearcă să își dea seama ce s-a întâmplat în vara cu numărul 15 și de ce s-au răcit relațiile între ea și Mincinoși, grupul pe care îl forma împreună cu verii săi Mirren, Johnny și băiatul de care era îndrăgostită, Gat. În urma respectivelor evenimente de care nu își amintește s-a ales cu niște migrene teribile care o fac să simtă că pierde controlul și alege să se izoleze de cei din jur. Asta până când consideră că trebuie să afle adevărul și se întoarce pe insulă.

Povestea începe cu un trigger emoțional pentru ea, dar și pentru întreaga familie care nu se descurcă să treacă peste dezamăgiri, preferând să le ignore, și anume momentul în care tatăl ei le părăseşte pe ea și pe mama ei cu singura explicație că nu mai poate trăi în mediul fals creat de familie. Apoi ne povestește despre verile petrecute pe insulă alături de prietenii ei și de aici lucrurile prind culoare.
    

Acum după ce v-am descris pe scurt acțiunea haideți să vă spun ce impresiile mi-a lăsat. Apreciez foarte mult o carte care mi se descoperă puțin câte puțin, iar aceasta și-a făcut treaba cum trebuie. A fost o lectură rapidă, care m-a prins și care pe alocuri mi s-a părut asemeni unui poem din cauza propozițiilor scurte care se desfășurau cursiv înaintea mea. Faptul că am citit-o în engleză a ajutat și nu a devenit un impediment cum a fost pentru Irina. Un alt lucru care m-a captivat a fost misterul din jurul amneziei, pe care îl pot asemăna cu un voal, cu o ceață densă. Intri în joc și continui pe drumul pe care ai pornit ghidat doar de relatările lui Cadence, dar nici măcar ea nu are răspunsul la toate întrebările. Asta mi-a sporit interesul pentru că nu știi cum să o încadrez și m-am întrebat mereu: „Este oare de încredere?”. Astfel am devenit un mic detectiv pus pe fapte mari. Simțeam că la final voi avea parte de un bang, dar nu știam în ce măsură mă va impresiona. Da, a reușit și din această cauză i-am dat 5 fluturași din 5. 

Lipsuri:

Mi-ar fi plăcut să se axeze mai mult pe definirea personajelor ca individualități, deoarece le-am simțit doar ca niște cunoștințe oarecare de care nu îmi prea pasă. Totuși ca grup au fost cât de cât ok. Mi-au amintit de anii copilăriei, ceea ce a fost plăcut. În ceea ce o privește pe Cadence, ea reușește doar la final să îmi câștige simpatia într-o anume măsură, ceea e păcat din punctul meu de vedere. Ar fi putut fi îmbunătățit acest aspect. De asemenea, autoarea dorește să transmită niște mesaje foarte importante, dar nu cred că ele își ating scopul. Ca să nu mai spun că legătura amoroasă, îndrăgosteala dintre ea și Gat a părut de umplutură, așa că am preferat să nu îi dau prea mare importanță. Pentru mine ar fi putut să fie doar prieteni buni și impactul ar fi fost același.    

Recomand această carte celor care vor o carte intrigantă care va reuși să te captiveze dacă îți place stilul interesant, liric pe care autoarea îl abordează. 

Nota mea:

5 fluturași din 5

Puteți viziona și Live Show-ul Cartepidemiei mai jos: