Dar să vă explic cum funcționez într-o zi obișnuită. Mă împart între două activități: facultate și literatură. La facultate devin una cu spitalul, suntem o echipă, mă simt ca și cum m-aș întoarce acasă, în elementul meu. Se observă în mișcările mele, în lejeritatea cu care merg pe coridoarele pline ochi. Nu mă intimidează, din contră, îmi place și mă bucur de fiecare moment. Apoi este timpul să merg acasă, cu trenul, și aleg să mă pierd în cărți. E mai relaxant să citești decât să creezi o legătură cu o persoană necunoscută, să porți o conversație, când socializarea de peste zi te-a epuizat complet. Până la urmă nu e așa ușor să lucrezi cu oamenii. Și timpul trece mai repede.
Ziua de astăzi este una dintre acele zile obositoare, petrecute în picioare și fără pauze, care te seacă de puteri până când nu mai știi ce trebuie să faci, la ce stație să cobori și unde te afli. E ziua în care m-am hotărât să nu las praful să se așterne peste blogul meu, de aceea vreau să petrec alături de voi câteva minute, să vă aduc aminte că mai exist și că nu am uitat de voi.
Este timpul pentru o nouă serie de postări de suflet, să revin la forma anterioară. Vreau să-mi recapăt entuziasmul, vreau să scriu despre mine, să mă redescopăr, să mă reevaluez. Vreau să scriu din nou povești, vreau să simt din nou acele stări de împlinire când terminam un capitol și găseam idei la fiecare pas, când puteam sta câteva ore în aceeași poziție tastând fără oprire, chiar și după miezul nopții.
Știu că de foarte multe dintre planurile mele s-a ales praful, că îmi doresc să fac multe, de multe ori prea multe, dar pe acesta îl împărtășesc cu voi și astfel poate lucrurile își vor urma cursul de la sine și mă vor duce în direcția dorită
.
PS: Nu mă judecați prea aspru, aceasta este prima postare după o prea lungă vacanță. Vă mulțumesc pentru că-mi sunteți alături și sper să redevenim buni prieteni. Pupici și pe curând.
DIANA
0 fantasies:
Trimiteți un comentariu