Se pare că e adevărat. Atunci când cauți ceva cu ardoare nu găsești, când îți dorești ceva foarte mult nu primești. O simt pe pielea mea. Am lăsat-o moale cu blogul tocmai pentru acest lucru... pentru ca apoi să mă întorc. Nu a mers. Învăț de două luni și degeaba. Nu se lipește nimic de mine și este pentru prima oară când pățesc așa ceva.
Și ce este mai rău... primesc oferte tentante de colaborări și am de asemenea idei superbe pentru blogulețul ăsta al meu de care nu mă pot bucura. Este oare o pedeapsă? Vreau să citesc, să scriu, să pierd vremea măcar o perioadă înainte să înceapă facultatea. Vreau să petrec mai mult timp cu prietenul meu care nu are nicio vină că eu trec prin toate porcăriile astea. Vreau să las ultimele raze de soare de anul acesta să îmi atingă pielea alb-sidefie. Vreau ...
D.
2 fantasies:
Nu stiu daca ma consideri potrivita sa'ti spun asta, dar crede'ma...te inteleg...si toate frustrarile alea le simt ca si cum ar fi ale mele...pentru ca am trecut prin ele. Nu pot decat sa'ti spun sa'ti pastrezi increderea pentru ca lucrurile vor iesi bine intr'un final...si cand asta se va intampla, satisfactia va fi pe masura, pentru ca vei sti cat ai muncit! Meriti sa zambesti pentru ca esti puternica!:*
yo am terminat facultatea acum un an si mi-am zis sa imi las un timp de lebeveala dupa asta inainte sa ma angajesz. Ei, bine, a trecut un an si eu inca nu am gasit de munca si mi s-a luat de leneveala. ( adica scris, citit, origami, cusut, TV si altele)
Asa ca poti privi lucrurile si asa: am ceva de facut pe care eu am ales sa il fac.
P.S. Scuze, blogul meu e indisponibil momentan pentru ca idiotii la care il gazduiam au dat faliment. Nici nu stiu daca mai pot recupera postarile.
Trimiteți un comentariu