O schimbare de plan - Concurs Libris 2012!

   Buna, dragilor si dragelor! Vreau sa le urez in primul rand tuturor fetelor si in special mamelor "La multi ani" cu ocazia zilei de 8 Martie. Sper ca acest an sa va gaseasca mai fericite, iar prin dragostea si sufletul dumneavoastra sa infrumusetati viata celor care va sunt alaturi. 
   Imi pare rau de postarea intarziata, am avut niste probleme tehnice. Asadar sa incepem:
   Dupa cum deja stiti, nimic din ceea ce primesc de la voi nu se pierde, fapt pentru care am postat pozele si descrierile voastre pentru ca si ceilalti sa se bucure de ele, la fel ca mine. 
   Din pacate, unii dintre participanti nu mi-au trimis un link valid pentru postarea de pe facebook, insa nu le-am descalificat de data aceasta. Va rog sa fiti mai atenti data viitoare, caci nu voi mai fi ingaduitoare. 
   A sosit vremea sa anunt castigatorul concursului sponsorizat de Libraria online Libris, cea care este mereu alaturi de mine si de cititori in general. 
   Totusi, de data aceasta, oricat am incercat sa aleg pe cineva mi-a fost imposibil. De aceea va voi lasa pe voi sa alegeti printr-un vot. Timp de 4 zile va fi afisat in partea stanga un camp de votare unde va puteti alege favoritii. Imi cer scuze pentru potentialele nemultumiri. De asemenea, daca am gresit numele celor care participa va rog sa ma atentionati.   


1. Alchimist Christina

Cand eram mica imi placea sa fac oameni de zapada, imi placea iarna.

Nu imi pasa daca mi se udau hainele, ma aruncam in cele mai inalte mormane si faceam ingerasi.

Poza este de acum cativa ani, si din pacate reprezinta cat de mult imi place defapt iarna acum.

Cand eram mica, oamenii mei de zapada aveau cel putin un metru iar acum, imi incap in palma.

Nu stiu daca are neaparat o insemnatate psihologica, marimea omuletului, dar cat timp e zapada, exista speranta.

Poate inca imi mai place zapada, poate acest sentiment a fost inabusit de alte prejudecati, de importanta opinii celorlalti, dar cand sunt singura, fac exact acelasi lucru ca acum zece ani: ma arunc in zapada, ca si cum ar fi ultima mea clipa de respiro.

2. Elena Costea

Atârnând deasupra norilor, căzând din înaltul cerului ca un vultur înspumat, ea și-a făcut loc spre bucuria inimii noastre uscate, adăpând-o cu o putere nemărginită. Și-a îngreunat șalul de dantelă albă, curățând tot ce era negru în calea ei, șoptindu-și voioasă la fiece colț de drum murmurul argintiu.

Răceala ei, jucându-se cu puterea oamenilor, viața ei scurtă dar ascuțită, țipătul ei prelung...E înghețată în timp, pierdută în veacuri, rămasă eternă în memoria ta și a mea, ca un Titan mirific.

3. Ramona Badea

In orice anotimp, Dambovita ma inspira sa fac fotografii, ca o Sena a Bucurestiului nostru trist. In fiecare anotimp ies la plimbare cu aparatul foto la gat si de fiecare data, incep cu Dambovita, mai exact podul din Centru, admirand una dintre putinele locuri frumoase ale Capitalei. Uneori este trista si tacuta, dar de cele mai multe ori, musteste de viata, adapostind ratuste si pescarusti, iar anul trecut era si o broscuta testoasa pe care o aruncase cineva si care reusise cumva sa supravietuiasca.

Ca un drum al Infinitului, apele ei se intind in zare, inspirand speranta si frumusete, o frumusete abstracta, pe care nu orice ochi o percep si nu orice suflet o admira.

4. Gheorghiev Alexandra Ioana

Aceasta poza reprezinta un pod acoperit cu o plapuma de zapada si copacii imi inspira atat de multa tristete deoarece au crengile aplecate, iar apa de sub pod pare atat de linistita….vremea pare sa fie calma.

Mie in general poza imi inspira tristete, singuratate si pustietate. Sentimentele mele sunt aruncate in raul linistit si calm, pozitia mea in poza ar fi foarte bine ca cea a unui inger trist cu aripile deschise catre cer si tipand la cat mai multa dragoste, libertate si curaj.

5. Katherine

Dar spunand ca iarna imi da un sentiment de singuratate, m`as considera o persoana singura. 

Uff, şi încă ce sentimente mă încearcă.

Un gând de iarnă care ţine morţiş să le bată pe toate celelalte.
Vantul, ravagiile si toata gasca care apartine iernii isi face loc si in micutul nostru  oras?!Am subliniat oras deoarece multi nu il considera astfel. La fiecare colt auzi :
-Negresti, oras? Serios? De cand?
Cei 10 000 de "supravietuitori" aflati inca in epoca ghetii, tot continua sa "migreze".
Privesc orasul. Nu vad decat oameni certandu`se intre ei ca unul a curatat mai multa zapada, ba altul laundandu`se ca si`a pus gaz.(care fac aici o scurta paranteza multumesc lui Dumnezeu ca a ajuns si la noi gazul).
Dar locuitorii "orasului" se mai gandesc si la altceva in afara de a fura si bani?
Sentimente fata de iarna?  Felicitari, Iarna a castigat anul acesta.! A invins! S`au noi nu am mai luptat..."Timpul le va rezolva pe toate numai el ne va putea spune adevaratul castigator , numai el va putea arata daca puterea afisata de sentimente acum are o baza reala sau e doar magie". 

6. Bianca Mandu

Poza este facuta de mine de la balcon. In poza sunt colindatorii cu Ursul. Ce pot sa spun..intotdeauna mi-au placut traditiile si am vrut sa imortalizez momentul. Chiar daca stau la bloc, acel moment mi-adus aminte de zilele de iarna petrecute la tara, cu bunicii mei cand stateam langa soba calda si le ascultam povestile, traditiile de pe la tara.

7. Marinela Caz

Iarna mi-a displăcut întodeauna și nu puteam înțelege de ce fulgii de nea nu se așterneau oriunde, ci doar deasupra mea. Era rece, iar lumii nu-i păsa, nu putea înțelege de ce singurătatea mă dobora. În ochii lor, eram doar o altă povară. Așa mi-am petrecut anotimpurile, îndurând atât frigul cât și căldura, privind cum totul prinde viață apoi se stinge sub privirea mea. Numai eu, cu tristețea mea, rămâneam nemuritoare. Într-un final, Dumnezeu mi-a oferit prieteni și atunci am știut că merită să îndur și gerul, pentru că, până și iarna a devenit mai blândă de când sunt cu ei.

8. Daiana Lorela

Sentimente de iarna, privind din unghiul meu era ca un ghem de suferinta si disperare. Si furie.

Ma imaginez inconjurata de zapada de 2 m inaltime. Daca as fi acolo, as fi icnit.

Din moment ce eram redusa mai degraba la statutul de constiinta in stare de suspensie, aspectele fizice au devenit irelevante. Mintea a devenit adevaratul meu handicap, caci atat lipsa de energie cat si chinul provocat de zapada ca ma inconjura au inceput sa ma termine.

Gandirea mea rationala incepea sa aiba de suferit.

Sub toata mania aia se intrezerea disperare. Disperare si fustrare pentru ca ma aflam intr`o situatie in care nu gaseam raspunsuri si ma simteam lipsita de putere. Zapada m`a invins.

Iarna este unul dintre cele mai frumoase anotimpuri. Nu se enumera printre favoitele mele, dar...

Daca frumusetea iernii ar fi alcatuita doar din peisajul mirific, atunci am indrazni sa visam. Sperantele si fricile sunt cele care ii pun in primejdie, isi dau viata si sufletul de dragul unui vis. Daca intrii in lumea viselor e ca si cum ai intra in plin viscol.. Fiecare fulg de zapada este inchipuire unui om care trece asa de repede incat nici macar nu o poti vedea. Vezi doar o ceata, un ghem de dorinte si haos.

Da stiu, am scris prea poetic dar in concluzie acestea sunt sentimentele suferinta, disperare si teama. Si vise.

9. Paraschiv Laurentiu

Am surprins o frunză prizonieră într-un bulgăre de gheaţă. E ca o metaforă umană: de multe ori ne simţim asemenea ei, prinşi în mijlocul unui vârtej de sentimente apăsătoare, înconjuraţi de o ameţeală de sunete şi imagini, şi niciodată nimeni nu ne întinde o mână pe care să o apucăm strâns şi să ieşim din acel vis urât. Trecem pe lângă ea, îi admirăm frumuseţea şi ne gândim cum de a ajuns să fie aşa. Nu ne obosim prea mult să ne gândim la ea. Abia seara, când ne povestim în jurnal ziua ce tocmai a trecut, ne dăm seama cu adevărat de ceea ce am văzut dincolo de aparenţa înşelatoare. Ne dăm seama de urâţenia sufletească eclipsată de frumuseţea fizică a globului de sticlă. Am fi putut sparge gheaţa şi am fi reuşit să scoatem frunza afară, să îi dăruim căldura noastră, dar ne-am fi spus că şi aşa era uscată. Exact la fel se întâmplă şi cu oamenii! Au momente în care raţionamentul se dizolvă în nerăbdare, momente în care neuronii se lasă înecaţi într-un pahar de whisky şi gândirea îşi pierde logica. Ignoră totul, îşi pierd prietenii printr-o despărţire dureroasă, plină de certuri şi insulte, şi îşi spun că şi aşa nu aveau nevoie de ei. Abia dupa ce îi simte lipsa, îşi dă seama că a greşit şi cât de mult însemna pentru el acel suflet. Dar degeaba, e prea târziu. Concluzia? Înainte de a trece la fapte, mai bine ne gândim de două ori. Timp de gândire avem destul, cât se întoarce clepsidra din ceruri de două ori, timpul de acţionare e însă limitat, o secundă din viaţa unui muritor.

10. Oanaa 

Ce pot spune despre acel peisaj. Abia asteptam sa se topeasca zapada, sa iasa soarele, sa ne incalzeasca tuturor sufletele si iata, sa ne putem bucura de tot acest spectacol oferit de natura. De obicei, nu sunt prea atenta la cer. Dar uite ca a meritat sa ma holbez minute intregi la el. Pozele sunt facute undeva pe la ora 17. M-am deplasat putin din planul terestru clasic pentru fotografie spre cel cosmic. Mereu mi-a placut sa cred ca pot zbura, ca pot atinge acele inaltimi imposibile si ca am lumea la picioare . Nu ar fi grozav?

11. Prus Andreea 

Aceasta fotografie infatiseaza un trandafir de-abia imbobocit, prins de ger. Starea mea la acel moment era de tristete din cauza vederii naturii amortite. Gradina bunicii este locul in care a fost realizata aceasta fotografie, bunica fiind cea care se ingrijeste de toti trandafirii nostri. 

Trandafirii au fost intotdeauna florile mele preferate din cauza contrastului pe care acestia il reprezinta: pe de o parte frumusetea ireprosabila a florii si a parfumului seducator, si pe de alta parte, spinii de pe tulpina. De asemenea, trandafirul este considerat a fi regele tuturor florilor datorita popularitatii in toata lumea, un simbol al iubirii.

   Sa inceapa votarea! Mult succes!

- XOXO -