Trecutul dinaintea mea... - Partea 7

   In timpul primei pauze, dupa ce m-am plictisit de moarte la cursul de Arte, l-am vazut pe domnul B. stand pe acelasi scaun si servindu-se din acelasi lichid scarbos ca ultima data. Ieri mai exact. 
   Macar el parea el insusi.
   Am intrat in incaperea sa si am inchis-o cu grija. Cand m-a zarit ochii i s-au marit si l-a apucat din nou tremuratul.
  - Buna ziua. Cu ce te pot ajuta, copila?
  - Buna ziua. Domnule B, unde suntem? Este un vis sau...
   De ce nu ma gandisem pana atunci? Ar fi trebuit sa ma intorc la scoala si sa vorbesc cu portarul. Cu siguranta stia mai multe.
  - Nu stiu la ce te referi. Acum pleaca, este timpul pentru urmatoarea ora. Grabeste-te!
   Ma impinse usor de spate spre usa, dar eu nu m-am dat batuta.
  - Vreau sa ma intorc, va rog! Nu este locul meu aici.
  - Atunci nu ar fi trebuit sa pierzi timpul aiurea prin scoala dupa program. Am asteptat o jumatate de ora...
  - Ce vreti sa spuneti cu asta?
  - Scoala este un portal, Ema. Un portal spre trecut.
  - Cum este posibil? Cine mai stie in afara de dumneavoastra? De ce eu?
  - Prea multe intrebari, domnisoara. Putine lucruri sunt imposibile in lumea pe care o cunosc eu si nimic nu ma mai surprinde. Asa sa stii! Slujba mea este sa am grija sa nu se intample accidente de genul. Dar am fost neatent. Gata, pleaca. Deja stii prea multe!
  - O singura intrebare mai am. Va rog...Cum pot pleca de aici?
  - Nu poti. Portalul se deschide o data la 20 de ani. Imi pare rau. 
   Oh, nu!
   Am fugit trantind usa in urma mea. Nu-mi pasa ca toti ochii erau indreptati in directia mea. Ce facusem? 
   Telefonul meu nu avea bineinteles semnal, iar incarcatorul era DESIGUR acasa in sertarul de la birou. Ce-mi pasa pana la urma? Chiar daca l-as fi avut cu mine nu mi-ar fi fost de folos, asa ca l-am aruncat in fundul ghiozdanului pe care cu greu l-am adus la scoala. Nu era tocmai un accesoriu demn de o lady.

..........

   Dupa cum am spus l-am cunoscut pe James. Intr-adevar era foarte diferit de Nathaniel, insa nu intr-un sens bun. Hainele lui erau deosebit de fine, de calitate, dar nu puteau ascunde groaznicul caracter - era foarte increzut si arogant. Avea cum se zicea la noi - fite de baiat de bani gata. Cu toate ca era preferatul mamei trebuia sa fac putina ordine in viata mea. 
  - Buna, draga, rosti James incercand sa ma ia in brate. Ai dormit bine? Eu m-am gandit toata noaptea la tine...
  - Termina cu glumele! 
  - Credeam ca-ti plac glumele mele, ma trase el mai aproape de el. 
  - Ia-ti mainile, James! Vorbesc serios. 
   Nu mai puteam suporta aluziile lui. Toata ziua s-a purtat ca un nemernic, laudandu-se cu inteligenta sa in fata clasei si a profesorilor. 
  - Las-o in pace! l-am auzit pe Nate, apucandu-l de gulerul sacoului. 
  - S-a trezit si coate-goale asta sa vorbeasca. Cine te crezi sa-mi ordoni mie, James Crane? Ema este prietena mea si ma priveste pe mine cum ma port. Poate...
  - Ajunge! S-a terminat. Nu mai suntem impreuna. 
   M-am intors cu spatele la el, l-am luat pe Nathaniel de mana si am parasit sala de curs. Daca eram blocata aici trebuia sa fac cateva schimbari care incepeau acum.

- Va urma -