Partea a 3 - a

   M-a privit uimita, insa fara a cere mai multe detalii. Trebuia sa ne apucam de lucru, imediat. Nu mai era foarte mult timp, iar ceva ma atragea spre partea de vest a casei, spre tufisuri.    

    - Unde mergem? mi-a spus Lisa, apucandu-ma de mana. Ar fi trebuit sa te incalti. Dupa ploaia de aseara sigur mai este ud. 

    - Nu conteaza, ne grabim.

    - Unde? Mai incet...Ce se intampla, Caroline? Ma sperii.

    - Nu pot sa-mi explic...Este ceva acolo. Ne asteapta. 

    - Cine? Nu este nimeni acolo. Doar niste balarii. 

    - Ai incredere in mine, i-am soptit, incercand sa o fac sa inteleaga. 

   O forta mai puternica decat mine nu imi dadea pace. Si din pacate nu renunta atat de usor.   

    Avusesem dreptate. Era intr-adevar cineva acolo. 

    - In sfarsit. Buna, Caroline. Lisa...

    - Si tu esti...?

    - Nu-ti amintesti de mine? M-ai lasat sa merg pe jos pana acum. Ti-era poate frica, poate, sa nu te musc. Ham - ham.

    - Poftim? Am intalnit doar un...

    - Un caine, da. Imi cer scuze, am uitat sa ma prezint. Foarte nepoliticos din partea mea. Numele meu este Brittany. Va caut de mult, am obosit. Vorbim la o ceasca de cafea. Sunteti de acord? 

    - Nu atat de repede, m-am rastit eu. Cum adica tu erai....tu erai cainele? Imposibil.

    - Mai aveti de invatat. Nimic nu este imposibil. Nu si acolo de unde vin eu. 

    - Si asta inseamna...ce?

    - Iadul.   

   Am inceput sa rad, insa mi-am dat seama ca nu era o gluma si zambetul mi-a inghetat pe fata.

    - Deci...cum ramane pana la urma? Faceti cinste?
                              Va urma...