Ce ati dori sa imi transmiteti?

marți, 25 noiembrie 2014

Proba 22 - Nu-ți irosi viața! Don't text and drive!


 UPU - SMURD
   O altă zi petrecută de gardă la spital. Am început ziua fără prea mari evenimente, doar cazuri minore aș putea adăuga, astfel că spre seară eram încă în forță, verificând pacienții înainte de a lua o scurtă pauză de masă. Dar apele nu sunt niciodată limpezi la urgențe. De obicei calmul seamănă foarte mult cu liniștea dinaintea furtunii.  

   După ce am terminat de mâncat m-am întors la treabă, dar nici nu am apucat să fac prea multe pentru că i-am observat privirea colegei mele, Amalia. 

  - Avem un caz grav, Diana. Accident de mașină cu trei persoane rănite și un deces. Sunt în ambulanță, în drum spre noi. În maxim 5 minute ar trebui să fie aici.  
   Felul ei de a vorbi, scurt și la obiect în situații limită, mă făcea de fiecare dată să intru pe pilot automat. Știam deja că e de rău. 

  - Mă duc să mă asigur că avem paturi libere în spate, i-am spus imediat. Pregătește aparatele. Anunț eu asistentele și îl sun pe Ștefan. 
   În mai puțin de un minut totul era pus la punct. Aparatele de monitorizare pornite, la fel și electrocardiograful mobil, iar defibrilatorul la îndemână. Trebuia să fim pregătiți pentru orice. 
   Agitație, nervozitate și voci ridicate. Plânsete, durere, sânge, disperare. Aceasta este imaginea de ansamblu atunci când urmăresc unitatea de primire urgențe a spitalului județean. Cuvintele sunt de prisos în asemenea momente, importante sunt rapiditatea și competența actului medical, dar câteodată nici acestea nu sunt de ajuns. Încercăm totuși să facem față provocărilor.

   Haosul s-a răspândit repede de cum a început și curând munceam cu toții în echipă pentru a-i salva pe cei trei aflați între viață și moarte. Paramedicul venit cu ambulanța se străduia să ne dea detalii despre accident pentru a lua toate măsurile de siguranță.

  - Cum s-a întâmplat? l-am întrebat în timp ce îl ventilam mecanic pe bărbatul aflat în stare de inconștiență pe pat. Celelalte victime, două femei se vârstă mijlocie, se aflau în aceeași stare pe mâinile Amaliei și a lui Ștefan. 

  - Bărbatul se afla la volan. Cred că tasta sau vorbea la telefon pentru că a pierdut brusc controlul autovehiculului și a intrat în mașina de pe sensul opus. Am găsit mobilul lângă el și era aprins. Doamna care conducea nu a avut timp să îl evite și a decedat pe loc. Sora dânsei, alături de care se afla în mașină, a pierdut mult sânge și s-a lovit la cap. 



  - În regulă. Trimite-ți-o pe doamnă prima dată la CT, apoi la raze. Maria vreau un film separat pentru mâna dreaptă, este cu siguranță ruptă. Mersi. 

   După ce am schimbat locul cu una din asistente i-am pus branula, conectându-i serul fiziologic. Avea să fie o noapte lungă.  
   Au urmat tot felul de proceduri medicale și fiecare mișcare a noastră era calculată pentru a da rezultatele dorite. A fost cât pe ce să o pierdem pe soția domnului într-un stop cardio-respirator, dar cu ajutorul masajului cardiac am reușit să o stabilizăm la fel ca și pe restul. Nu pot spune același lucru despre pacienta care și-a pierdut viața fără a avea vreo vină. 


   Din nefericire situația aceasta se repetă în fiecare zi. Oameni neatenți, ce par că nu-și prețuiesc îndeajuns viața, ajung pe paturile de spital din urgențe. Imaginea e terifiantă și fiecare caz își lasă amprenta asupra noastră. Nu sunt doar fețele mutilate și rănile care sunt imposibil de vindecat. E fragilitatea ființei umane și teama că locul pacientului va fi ocupat într-o zi de o persoană apropiată. Ne dăm seama cât de periculos este jocul cu focul și ne dorim să îi avertizăm pe cei de la volan de riscurile pe care și le asumă folosind mobilul în timp ce conduc. 

   Există persoane care au conștientizat aceste probleme cu care ne confruntăm și au făcut primul pas spre o lume mai sigură. Mă refer la campania inițiată de Toyota ce poartă numele Don't Text and Drive!, creată cu scopul de a trage un semnal de alarmă într-o perioadă când tehnologia a devenit o obsesie, mai mult decât o necesitate. Vreau să mă alătur și eu acestei mișcări tocmai fiindcă știu că avem nevoie să transmitem acest mesaj mai departe. Statisticile Comisiei Europene nu fac decât să sublinieze cât de gravă este situația țării noastre în comparație cu celelalte state. Trebuie să ne convingem odată pentru totdeauna că experimentele de genul celui organizat de cei de la Toyota nu își au locul în viața reală, într-o societate modernă, cu un asemenea potențial. Trebuie să ne punem prioritățile în ordine și să luăm decizii raționale! Dacă nu putem să facem acest „sacrificiu” pentru noi, poate cei dragi vor fi mai persuasivi, ne vor da un imbold.


   Sfatul meu este să conduceți cu grijă și să evitați să vă distribuiți atenția. Nu vă riscați viața prostește, prețuiți-o, deoarece o singură greșeală poate fi fatală. Nu uitați că avem timp pentru toate și că la sfârșitul zilei nu există nimic mai important decât siguranța noastră. Mai bine mai târziu decât să-ți pară rău.      

- Articolul este înscris în cadrul competiției SuperBlog 2014 -