Ce ati dori sa imi transmiteti?

joi, 13 noiembrie 2014

Proba 17 - Cafeaua – licoarea magică a învingătorilor!

  Există foarte puține obiceiuri pe care să le păstrez și la care să apelez pentru a-mi face ziua mai senină, deoarece nu îmi place să depind de nimeni și de nimic. Totuși, unul dintre acestea are legătură cu licoarea minunată care ne alintă simțurile, ne înviorează, ne binedispune. Cafeaua este excepția mea și păstrează în sufletul meu un loc foarte special. Prin intermediul ei l-am cunoscut pe Liviu, prietenul meu, și voi fi veșnic recunoscătoare zeului cafelei pentru acest dar minunat. Să vă povestesc acum cum a început povestea noastră de dragoste. Enjoy! :)

   Se întâmpla cu câțiva ani în urmă, pe vremea când eram încă studentă la drept și petreceam foarte mult timp învățând într-un din cafenelele din apropierea garsonierei unde stăteam în chirie. Îmi era mai comod să îmi aduc uriașele cărți de legi și coduri și să mă las învăluită de aburii cafelei, de aceea mă prindeau aici ore târzii din noapte. Somnul nu mai era o problemă, îmi sărea iute și cursurile mergeau ca pe roate. Nu eram însă niciodată singură, ci alături de alte două colege, Adriana și Elena, de care sunt apropiată și astăzi. Mergeam acolo de mai bine de un an, până în ziua în care l-am întâlnit pe el. De cum am intrat am observat forfota de la bar și când l-am zărit privirile noastre s-au întâlnit. Era noul angajat, un tip foarte drăguț, și unul dintre colegi îi explica regulile de bază, ca un scurt training înainte de a se apuca de treabă. Eu și fetele ne-am ales o masă lângă geam, iar apoi m-am dus să comand cafelele după cum obișnuiam. Unul dintre vechii băieți s-a grăbit să îmi preia comanda, dar ... 
  - Lasă-mă pe mine, Mihai, i-a spus el băiatului venind spre mine. Obrajii mei au luat deja foc. Bună. Cu ce ai dori să te servesc? 
  - Un mocaccino și două macchiato cu caramel, te rog.   
  - Imediat sunt gata. Așteaptă la masă, o să le aduc eu. 
  - Mersi.   
   M-am întors la fete și pentru câteva clipe am uitat de băiatul cu ochi negri care ne prepara cafelele. Aveam atâtea probleme pe cap și oboseala mă dădea gata. Era vorba de stresul cu examenele din acel semestru, știind că sesiunea o să înceapă în câteva zile. Mă simțeam o bombă cu ceas pregătită să explodeze. 
  - Merg până la toaletă, le-am spus apoi, cu gândul să îmi stropesc fața cu niște apă să îmi revin. Nu era constructiv să intru în panică. Am făcut precum mi-am propus și m-aș fi simțit mai bine la final dacă nu aș fi ieșit ca o furtună pe ușa de la toaletă, dând peste tipul ce tocmai trecea pe acolo ducând tava cu cafele. 

   Vă puteți închipui ce a ieșit? Ei bine, a fost mai mult decât orice vă imaginați, a fost în primul rând cât se poate de hilar. Eu eram stropită de cafea pe puloverul alb pe care îl purtam, dar fără a mă arde, iar restul s-a împărțit între podea și pantalonii lui negri care erau acum plini de spumă de lapte. Singurul lucru bun din toată chestia era mirosul minunat pe care îl emana micul nostru incident în toată încăperea. Băiatul era foarte speriat, așteptând reacția mea, dar în loc să răbufnesc am început să râd în hohote și l-am asigurat că este în regulă. 
  - Îmi cer mii de scuze, am fost neatent. 
  - Încetează, te rog. Am ieșit din baie ca un accelerat. Nu e de mirare că s-a întâmplat asta. E și vina mea. 
  - Totuși insist să vă pregătesc din nou băuturile la expressorul de cafea, din partea mea de data aceasta.
  - Nu este nevoie, i-am spus. Mi-ai luat gândul de la facultate, cred că aveam nevoie de asta, oricât de ciudat ar părea.  
  - Insist, este plăcerea mea. Apropo, eu sunt Liviu. 
  - Carolina. Încântată.
  - La fel.   

   Am fost atât de impresionată de gestul frumos și de bunul lui simț, încât l-am invitat să se bucure de o cafea împreună cu noi după ce am scăpat de puloverul ud. Am început apoi să vorbim și am descoperit că era de asemenea student la drept, dar cu un an mai mare. Mi se părea atât de inteligent când discuta despre visele și planurile pentru viitor și avea de pe atunci capacitatea să mă inspire. Curând s-a alăturat grupului nostru de studiu, iar cu timpul am devenit din ce în ce mai apropiați. Mă îndrăgosteam din ce în ce mai mult de el. 

   Vacanța de vară ce a urmat ne-am petrecut-o împreună, îmi plăcea să citesc, în timp ce el prepara tot felul de licori magice cu care să mă cucerească. Talentul lui m-a fermecat, precum și plăcerea cu care crea diverse forme din spuma laptelui. Primul nostru sărut s-a întâmplat la aceeași cafenea, printr-o inimioară mi-a spus prima oară că mă iubește. De atunci relația noastră este cel mai frumos și cel mai important lucru pentru mine. Înțelegeți acum de ce este cafeaua ritualul nostru sacru. Nu numai că ne-a adus împreună, dar m-a ajutat să îmi ating potențialul și să reușesc la facultate. 

   În fiecare dimineața folosește expressorul Philips cumpărat de pe magazinul MarketOnline.ro pentru a-mi prepara cafeaua preferată, pe care mi-o aduce pe o tăviță în pat alături de micul dejun. Este un răsfăț de care mă bucur de fiecare dată și care îmi amintește întreaga noastră istorie. Cafeaua ne leagă, cafeaua ne amintește cine suntem separat, dar mai ales împreună.  
- Articolul este înscris în cadrul competiţiei SuperBlog 2014 -