Vlog: Recenzie „Fluturi” de Irina Binder (fără spoilere)

                                        DIANA

Proba 24 - Votați cel mai bun! Votați SuperBlog!

   De îndată ce am aflat de post am știut că îmi este destinat mie. Ideea de a deveni consilier de imagine îmi dă un imbold să dau tot ce am mai bun din mine pentru o asemenea ocazie. În plus de asta, este startul perfect al carierei mele! Pentru ca lucrurile să prindă viață trebuie să îmi folosesc abilitățile pentru a demonstra tuturor că SuperBlog este o competiție de top. Vreau să vă conving și pe voi că merită tot sprijinul nostru și o să mă asigur că iese învingător! 

   Totul este pregătit, am creat deja în minte un întreg scenariu, o campanie care să convingă pe oricine este interesat de blogging și scris să voteze SuperBlog. De ce? Deoarece prin probele sale te formează și devii capabil să treci peste orice provocare, te inspiră, te ambiționează. Am crescut alături de această competiție timp de trei ediții și fiecare m-a învățat câte ceva. Dacă enunțul probelor nu te împinge să scrii, atunci cu siguranță premiile oferite reprezintă o motivație pe măsură. Un lucru care nu ar trebui de asemenea uitat este comunitatea de bloggeri care se înscriu și care devin prieteni după ce au depășit atâta obstacole împreună. Let's be friends! 

   Se va putea vota pe Facebook, Twitter și YouTube pentru a avea acces orice persoană, și voi posta zilnic cele mai importante motive pentru care candidatul meu este potrivit pentru acest titlu, precum și mesaje de încurajare pentru a participa la vot. Nu mă opresc aici. Voi folosi flyere pe care le voi desena de mână pentru a fi originali, și voi agăța postere uriașe în centrul fiecărui oraș. Astfel vom invita cât mai multă lume să se implice, dar și prin clipuri despre beneficiile celor care au participat până acum și ce au învățat ei în urma acestei experiențe. Cred că ar merge și un cântec care să ne încânte auzul și să ne pună lumea în mișcare.

  Pentru că și Moș Crăciun are nevoie de ajutoare și pentru mine va fi greu să mă descurc singură. Voi apela la partenerii media care se ocupă de promovarea competiției să transmită vorba mai departe. Se va aduna atâta lume! Abia aștept! Pentru ca inițiativa mea să aibă succesul așteptat, lucru esențial într-o asemenea activitate, am nevoie de o persoană pe care să mă pot baza în momentele de cumpănă, de aceea sper că Pinky Rainbow, un proaspăt blogger partener, va lupta alături de mine să ducem la final ceea ce ne-am propus. Cum se spune: Unde-s doi puterea crește!

Și o scurtă poezie:

Ne-adunăm cu mic, cu mare

Fiindcă azi e sărbătoare.

La votare am pornit

Cum nu s-a mai pomenit.

Cum era de așteptat

De devreme ne-am sculat

Voturile-am numărat,

Hotărârea am luat
Cel mai bun a câștigat!

- Articolul este înscris în cadrul competiției SuperBlog 2014 - 

Proba 23 - Iarna aceasta curcubeul de la FARMEC este pregătit să îți ia ochii

  Nu îmi stă în caracter să mă laud, dar există anumite aspecte pe care le apreciez la mine și cu care mă mândresc. Bunica mea a fost prima care mi-a apreciat degetele și unghiile lungi și care a zis că am mâini de doctor. Dacă e întâmplare sau destin nu pot spune, dar mi-a plăcut mereu să pun în evidență și să am o grijă deosebită de unghiuțele mele. Printre activitățile care mă relaxează se numără și manichiura, căreia îi dedic timp prețios dar care merită. Am nevoie doar de: unghiuțe îngrijite, lacuri colorate, timp liber și magia își face apariția.  

  Nu pot explica cât de mult mă încântă să mă dedic designului pentru unghii, dar cel mai important lucru este ca opera mea de artă să iasă perfect. Pentru că rezultatul final reprezintă o oglindă a mea nu îmi permit greșeli, deoarece vreau să las o impresia bună celor din jur. Mai întâi de toate, mă asigur că au forma potrivită și că sunt curățate - nu sar niciodată peste acest pas. De cele mai multe ori sunt drepte, rar rotunde, deoarece astfel îmi pun în evidență degetele lungi și subțiri. În zilele când am manichiura făcută mă simt ca o actriță ce își joacă rolul, dându-mi eleganță și farmec. Asemeni lui Sailor Moon înainte de orice transformare! :D 

   Partea cea mai interesantă pentru mine este alegerea culorii, deoarece reprezintă de fiecare dată o provocare. De obicei, starea de spirit mă ghidează și prefer îmi urmez instinctul. În prezent am o slăbiciune pentru culorile intense care mă animă, mă inspiră în special iarna. Odată cu primii fulgi de nea satisfacția este mai mare și parcă nu mai simt frigul cu aceeași intensitate. În plus, când întreg universul este învelit într-un strat alb, pufos am nevoie în viața mea de un strop de culoare. Orice femeie consideră unghiile ca fiind elementul esențial în orice ținută, de aceea nu le neglijez. 

   Am și alte criterii după care mă orientez și anume evenimentele importante și specificul lor. Crăciunul îl sărbătoresc cu roșul aprins al moșului sau verdele bradului împodobit. Nu mă opresc aici însă, ci ador diversele desene minuscule și drăguțe care atrag toate privirile. La fel se întâmplă de Halloween când planul meu este să mă asortez cu costumul pe care îl port pentru a-i pune pe toți pe fugă. Fac acest lucru și într-o zi obișnuită în care vreau să îmi complimentez ținuta. Fiecare ocazie este specială în felul ei și îmi place să fiu atentă la detalii.

   Pentru această iarnă am nevoie de ceva diferit, vreau să mă reinventez, să apelez la o paletă nouă de culori care să îmi dea inspirație pentru noi modele deosebite. Ojele noi de la Farmec conțin nuanțe jucăușe, potrivite pentru experimentele pe care le pun la cale în continuare, de aceea plănuiesc să îmi fac un cadou cu această ocazie. Din punctul meu de vedere o femeie nu are niciodată destule lacuri de unghii. 

Dacă nu este deja evident, toată lumea are nevoie de o manichiură cu lacurile din colecția Farmec Collection 2014! 

- Articolul este înscris în cadrul competiției SuperBlog 2014 -

Vlog: Top 5 cărți peste 500 pagini | Top 5 Wednesday

                             Diana 

Proba 22 - Nu-ți irosi viața! Don't text and drive!

 UPU - SMURD
   O altă zi petrecută de gardă la spital. Am început ziua fără prea mari evenimente, doar cazuri minore aș putea adăuga, astfel că spre seară eram încă în forță, verificând pacienții înainte de a lua o scurtă pauză de masă. Dar apele nu sunt niciodată limpezi la urgențe. De obicei calmul seamănă foarte mult cu liniștea dinaintea furtunii.  

   După ce am terminat de mâncat m-am întors la treabă, dar nici nu am apucat să fac prea multe pentru că i-am observat privirea colegei mele, Amalia. 

  - Avem un caz grav, Diana. Accident de mașină cu trei persoane rănite și un deces. Sunt în ambulanță, în drum spre noi. În maxim 5 minute ar trebui să fie aici.  
   Felul ei de a vorbi, scurt și la obiect în situații limită, mă făcea de fiecare dată să intru pe pilot automat. Știam deja că e de rău. 

  - Mă duc să mă asigur că avem paturi libere în spate, i-am spus imediat. Pregătește aparatele. Anunț eu asistentele și îl sun pe Ștefan. 
   În mai puțin de un minut totul era pus la punct. Aparatele de monitorizare pornite, la fel și electrocardiograful mobil, iar defibrilatorul la îndemână. Trebuia să fim pregătiți pentru orice. 

   Agitație, nervozitate și voci ridicate. Plânsete, durere, sânge, disperare. Aceasta este imaginea de ansamblu atunci când urmăresc unitatea de primire urgențe a spitalului județean. Cuvintele sunt de prisos în asemenea momente, importante sunt rapiditatea și competența actului medical, dar câteodată nici acestea nu sunt de ajuns. Încercăm totuși să facem față provocărilor.

   Haosul s-a răspândit repede de cum a început și curând munceam cu toții în echipă pentru a-i salva pe cei trei aflați între viață și moarte. Paramedicul venit cu ambulanța se străduia să ne dea detalii despre accident pentru a lua toate măsurile de siguranță.

  - Cum s-a întâmplat? l-am întrebat în timp ce îl ventilam mecanic pe bărbatul aflat în stare de inconștiență pe pat. Celelalte victime, două femei se vârstă mijlocie, se aflau în aceeași stare pe mâinile Amaliei și a lui Ștefan. 

  - Bărbatul se afla la volan. Cred că tasta sau vorbea la telefon pentru că a pierdut brusc controlul autovehiculului și a intrat în mașina de pe sensul opus. Am găsit mobilul lângă el și era aprins. Doamna care conducea nu a avut timp să îl evite și a decedat pe loc. Sora dânsei, alături de care se afla în mașină, a pierdut mult sânge și s-a lovit la cap. 

  - În regulă. Trimite-ți-o pe doamnă prima dată la CT, apoi la raze. Maria vreau un film separat pentru mâna dreaptă, este cu siguranță ruptă. Mersi. 

   După ce am schimbat locul cu una din asistente i-am pus branula, conectându-i serul fiziologic. Avea să fie o noapte lungă.  
   Au urmat tot felul de proceduri medicale și fiecare mișcare a noastră era calculată pentru a da rezultatele dorite. A fost cât pe ce să o pierdem pe soția domnului într-un stop cardio-respirator, dar cu ajutorul masajului cardiac am reușit să o stabilizăm la fel ca și pe restul. Nu pot spune același lucru despre pacienta care și-a pierdut viața fără a avea vreo vină. 

   Din nefericire situația aceasta se repetă în fiecare zi. Oameni neatenți, ce par că nu-și prețuiesc îndeajuns viața, ajung pe paturile de spital din urgențe. Imaginea e terifiantă și fiecare caz își lasă amprenta asupra noastră. Nu sunt doar fețele mutilate și rănile care sunt imposibil de vindecat. E fragilitatea ființei umane și teama că locul pacientului va fi ocupat într-o zi de o persoană apropiată. Ne dăm seama cât de periculos este jocul cu focul și ne dorim să îi avertizăm pe cei de la volan de riscurile pe care și le asumă folosind mobilul în timp ce conduc. 

   Există persoane care au conștientizat aceste probleme cu care ne confruntăm și au făcut primul pas spre o lume mai sigură. Mă refer la campania inițiată de Toyota ce poartă numele Don't Text and Drive!, creată cu scopul de a trage un semnal de alarmă într-o perioadă când tehnologia a devenit o obsesie, mai mult decât o necesitate. Vreau să mă alătur și eu acestei mișcări tocmai fiindcă știu că avem nevoie să transmitem acest mesaj mai departe. Statisticile Comisiei Europene nu fac decât să sublinieze cât de gravă este situația țării noastre în comparație cu celelalte state. Trebuie să ne convingem odată pentru totdeauna că experimentele de genul celui organizat de cei de la Toyota nu își au locul în viața reală, într-o societate modernă, cu un asemenea potențial. Trebuie să ne punem prioritățile în ordine și să luăm decizii raționale! Dacă nu putem să facem acest „sacrificiu” pentru noi, poate cei dragi vor fi mai persuasivi, ne vor da un imbold.

   Sfatul meu este să conduceți cu grijă și să evitați să vă distribuiți atenția. Nu vă riscați viața prostește, prețuiți-o, deoarece o singură greșeală poate fi fatală. Nu uitați că avem timp pentru toate și că la sfârșitul zilei nu există nimic mai important decât siguranța noastră. Mai bine mai târziu decât să-ți pară rău.      

- Articolul este înscris în cadrul competiției SuperBlog 2014 - 

Vlog: The Ice Cream Book Tag

                                            Diana

Vlog: Cartepidemia lunii noiembrie

                                   Diana

Proba 21 - Emoțiile și rolul lor

   Toți vorbim despre sentimente și emoții, le recunoaștem,  dar prea puțini ne lăsăm conduși de ele sau reușim să le controlăm. Este „la modă” să fii rece, nepăsător, să întorci celuilalt faptele cu aceeași monedă. Preferăm să ne mascăm mânia, să ne spunem în gând „o să vezi tu”, în loc să spunem ce ne doare, ce ne deranjează și să rezolvăm discrepanțele dintre noi. Am devenit roboți care preiau comanda fără expresie, fără umbră de compasiune, pregătiți să atacăm pe oricine ne provoacă. Acesta ar trebui să fie oare viitorul nostru? 

   Înainte de a lua o decizie în acest sens trebuie să punem în balanță folosul pe care ni-l aduce această deschidere pe care noi am putea-o exprima față de persoanele cu care interacționăm, față de comunitate, și apatia la care apelăm în schimb. Credeți că ne place să trăim într-un mediu ostil, meschin, în care trebuie să ne uităm mereu peste umăr de teamă? În care stresul este la cote maxime și orice greșeală este aspru pedepsită? Răspunsul firesc este nu. Dorim să fim fericiți, împliniți din toate punctele de vedere, dovadă fiind încercările noastre neîncetate de a ne găsi sufletul pereche, concepție de care suntem strâns legați, chiar dacă cei mai mulți nu o recunosc. Totuși, dacă ne dorim atât de mult binele, de ce acționăm în direcția opusă? Oare pot locui aceste sentimente atât de diferite într-o singură persoană? Da, dacă ne folosim de ele și nu le lăsăm pe cele negative să-ți clădească culcuș în sufletul nostru. 

   Este uman să simțim, indiferent de felul în care sentimentele ne ating. Unele ne întristează, altele ne bucură. Trebuie să preluăm controlul asupra vieții noastre, pentru ca fiecare expresie a noastră să redea exact adevărata noastră stare. Nu invers. Fii propriul stăpân al emoțiilor tale! Schimbarea trebuie să vină de la fiecare dintre noi pentru a conta. Deoarece sunt conștientă de acest lucru știu ce aș putea face pentru ca viața mea să se îmbunătățească. Am nevoie de puterea de a spune lucrurilor pe nume. Vreau să fiu capabilă să fiu sinceră până la final, însă fără a jigni. Vreau să renunț la obiceiul de a acumula furia în interior până în momentul în care sunt gata să explodez. Vreau!    

  Buddha avea o zicală înțeleaptă ce reflectă tocmai acest lucru, un sfat din care avem ce învăța: „Să ţii furia în tine e ca şi cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi!” Nu există cuvinte care să descrie mai simplu și mai exact efectul sentimentelor negative asupra personalității noastre. Este asemeni unui foc ce arde tot ce avem mai bun în noi, iar în urma lui rămân cele mai întunecate gânduri și porniri pe care nu ar trebui să le cunoaștem sau să le folosim vreodată. Acesta nu este locul unde doresc să ajung, de aceea îmi impun să învăț să îmi exprim nemulțumirea, îndoiala, teama, să le înțeleg și să le accept înainte să mă acapareze și să mă controleze. Nu le voi folosi să le „arunc în altcineva”, ci să construiesc o cale de înțelegere între noi, un numitor comun.

   De astăzi vreau să fiu sinceră față de cei din jur și față de mine, să fiu atentă la detalii, să fiu sensibilă la nevoile lor. Vreau să simt, să transmit aceste sentimente mai departe fără să-mi fie teamă. Pentru că emoțiile ne fac puternici și avem nevoie de ele!  

- Articol înscris în competiția SuperBlog 2014 - 

Recenzie „Oceanul de la capătul aleii” de Neil Gaiman

Synopsis (Goodreads): 
Sussex, England. A middle-aged man returns to his childhood home to attend a funeral. Although the house he lived in is long gone, he is drawn to the farm at the end of the road, where, when he was seven, he encountered a most remarkable girl, Lettie Hempstock, and her mother and grandmother. He hasn't thought of Lettie in decades, and yet as he sits by the pond (a pond that she'd claimed was an ocean) behind the ramshackle old farmhouse, the unremembered past comes flooding back. And it is a past too strange, too frightening, too dangerous to have happened to anyone, let alone a small boy.

Forty years earlier, a man committed suicide in a stolen car at this farm at the end of the road. Like a fuse on a firework, his death lit a touchpaper and resonated in unimaginable ways. The darkness was unleashed, something scary and thoroughly incomprehensible to a little boy. And Lettie—magical, comforting, wise beyond her years—promised to protect him, no matter what.

A groundbreaking work from a master, The Ocean at the End of the Lane is told with a rare understanding of all that makes us human, and shows the power of stories to reveal and shelter us from the darkness inside and out. It is a stirring, terrifying, and elegiac fable as delicate as a butterfly's wing and as menacing as a knife in the dark.

Recenzia mea: 
   O carte creepy, aceasta este senzația pe care am avut-o de la început până la final. Nu am știut înainte să mă apuc de ea despre ce este vorba, de aceea subiectul m-a surprins 100%. Evenimentele sunt relatate din punctul de vedere al personajului principal, ajuns în prezent la vârsta maturității, care își retrăiește amintirile odată ce se întoarce la „oceanul de la capătul aleii”. Dacă luăm în considerare coperta înainte de a comenta despre ce este vorba în roman trebuie să spun că a noastră mi se pare mai potrivită decât cea originală, deoarece transmite perfect ideea de bază. 

Cartea combină cu perfecțiune realul cu fantasticul, încât ai impresia că tot ceea ce se povestește este doar o parte ascunsă a realității de care tu nu ai habar. Nu totul are sens, dar o iei ca atare. Multe aspecte le-am sesizat abia la final, în special faptul că nu se menționează numele băiatului, deși toate celelalte personaje primesc o identitate aparte. 

Personajele sunt memorabile, iar preferatul meu este Lettie Hempstock, noua lui prietenă care îl ajută să depășească problemele care apar pe nepusă masă. În schimb am urât-o cu pasiune pe Ursula, care a devenit unul dintre cele am nesuferite și antipatice personaje din cărțile citite.  

Încercările sunt neobișnuite, dar m-au captivat, fiind dornică să aflu mai multe despre „ocean” și magia locului respectiv. Din nefericire universul acesta plin de creaturi ciudate, care pândesc la fiecare pas, nu a fost explicat foarte bine, încât la final am avut impresia că am sărit eu peste ceva, că am pierdut din informații. Aș fi vrut mai multe detalii pentru a înțelege pe deplin povestea.     

Mi-a plăcut:
- familia Hempstock
- relația dintre personajul nostru și Lettie
- misterul ce învăluie universul în care cei doi trăiesc 

Ce nu mi-a plăcut:
- Ursula și tot ce ține de ea
- relația personajului cu familia sa nu a fost suficient dezvoltată

Ce aș fi dorit în plus: 
- detalii despre „ocean” și univers
- un final mai explicit

Recomand această carte tuturor celor care găsesc plăcere într-un strop de fantasy. 

                                Urmăriți și discuția noastră cu ocazia cartepidemiei lunii octombrie:

Nota mea: 

4 fluturași din 5. 

Mi-a plăcut!

Despre Neil Gaiman:

Neil Richard Gaiman (n. 10 noiembrie 1960) este un autor britanic de povestiri și romane science fiction și fantasy, romane ilustrate, BD, teatru radiofonic și film. Printre lucrările sale de referință se găsesc seria BD The Sandman și romanele Pulbere de stele, Zei americani, Coraline și Cartea cimitirului. Scrierile lui Gaiman au câștigat numeroase premii, printre care Hugo, Nebula și Bram Stoker, precum și medalia Newbery în 2009 și medalia Carnegie în literatură în 2010. Este primul autor care a câștigat atât medalia Newbery cât și medalia Carnegie pentru aceeași lucrare. Entuziasmul în creștere al fanilor săi a făcut să fie numit un "star rock" al lumii literare.

Proba 20 - Aventurile mele ca promoter Fân Brânză

Sunt o persoană rațională, este felul în care funcționez. Calculez totul până la ultimul detaliu, iar când lucrurile sunt puse la punct acționez. Pe la vârsta de 6 ani am descoperit plăcerea mea pentru brânză. În perioada ce a urmat am încercat orice combinație posibilă și am descoperit că brânza face mâncarea mai delicioasă. Era o mare nebunie! Nu conta tipul de brânză, atâta timp cât se afla în farfuria mea pentru a fi gustată. Devenisem o gurmandă. 

Așa a început povestea noastră împreună, dar mai sunt multe de spus pentru ca să puteți înțelege câte ne leagă. Cunoașteți și voi genul acela de rude care își petrec o grămadă de timp întrebând toți plozii din familie ce doresc să se facă când vor fi mari. Unii spuneau astronauți, prințese, cântăreți și restul meseriilor care păreau minunate atunci când eram copii. Când a venit rândul meu să răspund am stat ceva timp să mă gândesc. Vroiam ceva care mai presus de toate să-mi placă. Mi-am amintit că sunt un fan înrăit al brânzei, așa că i-am zis promoter pentru brânză. Mătușa mea m-a privit suspicios și m-a întrebat cu ce se ocupă asta, iar când i-am explicat, cu emoție și dăruire visul meu de a gusta diversele sortimente existente pe piață imediat ce au apărut, de a dărui și celorlați bucăți din acest deliciu. Nu exista nimic care să împlinească mai mult. Ea doar mi-a zâmbit, trecând peste naivitatea mea și a schimbat subiectul, dar eu eram cât se poate de hotărâtă. 

Au trecut ani buni de zile până când am reușit ce mi-am propus atunci, dar răsplata a fost dulce. La început am fost cât se poate de umilă, am servit clienții cu cele mai apetisante aperitive, i-am convins să se alăture aventurii de a deveni și ei Fani Brânză, dar lucrurile au scăpat de sub control din momentul în care m-am lăsat acaparată de obsesia mea pentru brânzeturi. Pentru că așa am devenit după ce mi-am dedicat timpul ispitei.     

Mi-am zis de fiecare dată că încercarea mea repetată de a inventa jocuri pentru persoanele care treceau prin dreptul colțului meu de rai era în favoarea lor, dar pe furiș mai gustam câte un cubuleț de cașcaval. Pur și simplu nu mă puteam opri. Am jonglat chiar cu aceste cubulețe, în timp ce le aruncam unul câte unul pe gât. 

De asemenea am compus ghicitori, iar cei care răspundeau corect primeau ca premiu felul preferat de brânză... Până când au devenit prea grele și atunci primeam eu recompensa în locul lor. Ups!

Un lucru e sigur. La muncă sau acasă pasiunea pentru brânză nu poate fi suprimată sau pusă în lesă. Ea cere mai mult, din ce în ce mai mult. Pentru cei care nu știu deja, asta înseamnă să fii un adevărat Fan Brânză! 

- Articol înscris în cadrul competiției SuperBlog 2014 -

Proba 19 - Epilarea definitivă cu IPL - ce trebuie să știți:

   Dragilor și dragelor vreau să vă aduc în discuție un subiect foarte controversat și anume epilarea definitivă, astfel că am pregătit pentru voi un curs intensiv cu informațiile de care aveți nevoie. Lucrurile nu sunt atât de complicate cum par la prima vedere și dacă ținem cont de niște reguli de bază ne putem bucura de beneficiile acestei tehnici în cea mai mare siguranță, la noi acasă, la prețuri accesibile.  

   Ce este esențial să știți? Că cele mai bune din această gamă sunt epilatoarele Silk’N care se bazează pe o metodă specială cu impulsuri luminoase HPL (High Pulsed Light) care este foarte apreciată datorită rezultatelor sale deosebite. Minunea constă în reacția firului de păr în contact cu căldura, un proces simplu, dar benefic și fără reacții adverse asupra tegumentului nostru. Dacă luăm în calcul și lipsa durerii, atunci ne putem convinge că este cea mai așteptată și deșteaptă „invenție” în special din punctul de vedere al femeilor, care apelează cel mai des la epilare pentru a fi atrăgătoare, dorite. Acum că am descoperit o modalitate care să ne ușureze munca și să pună capăt suferinței noastre nu m-aș mai putea întoarce la aceeași tortură.

   O particularitate a aparatului este senzorul unic ce analizează culoarea pielii înainte de fiecare utilizare care are grijă ca impulsurile să fie potrivite pentru noi. În plus, un lucru absolut normal este senzația de căldură și furnicăturile pe care le veți sesiza în locul unde epilatorul acționează. Nu vă speriați nici dacă face puțin zgomot, asemănător unui uscător de păr, acesta este dovadă că funcționează. Atenție însă! Aparatul poate fi folosit la persoanele de sex feminin doar după primele menstruații, în timp ce la bărbați este recomandat după vârsta de 18 ani. De asemenea, le este interzisă epilarea definitivă prin această metodă celor care au boli de piele sau tatuaje din cauza diferenței de pigment (melanină).  

  

   Dacă vă gândiți să-l încercați, trebuie să aveți în vedere anumite aspecte pentru a nu fi dezamăgiți de rezultate. Veți sesiza schimbări începând cu sesiunea a 4 - a, dar acestea depind de la o persoană la alta și de la o zonă a corpului la alta, de aceea nu vă faceți griji dacă nu a ieșit cum vă imaginați din prima încercare. Tratamentul se va începe pe pielea curată, fără produse de orice fel. De asemenea, este important să aveți grijă la dereglările hormonale, deoarece pot avea ca efect creșterea părului. Un exemplu este perioada sarcinii (când nu este indicat să continuați să folosiți aparatului), când asemenea evenimente pot avea loc, dar este o reacție normală a organismului unei femei.

   Plusuri: 
- aveți confortul de a vă epila acasă;
- timpul dedicat epilării este redus;
- economisiți banii pe care i-ați fi cheltuit într-un salon specializat;
- metoda pe baza impulsului luminos nu afectează pielea;
- este folosit o dată la 2 săptămâni, iar apoi o dată pe lună pentru a întări efectul;
- poate fi folosit și la nivelul feței;
- procesul nu este dureros;
- funcționează doar atunci când ia contact cu pielea pentru a evita acțiunea accidentală a impulsului asupra ochilor;
- este mic și îl puteți lua oriunde.

   Minusuri:
- este contraindicat persoanelor cu tenul închis la culoare din naștere, deoarece pot apărea reacții de genul arsurilor, bășicilor și modificărilor de pigment;
- firele blonde, albe sau gri (cu melanină în cantități insuficiente) nu reacționează la fel de bine la tratament ca celelalte nuanțe ale părului;
- se interzice expunerea la soare cu trei săptămâni înainte și după tratament. 

   Odată ce am pătruns în lumea epilării eficiente alături de produsele Silk’N și avem toate informațiile pentru a obține rezultate pe măsură suntem pregătite 100% să înfruntăm orice obstacol, orice încercare, deoarece epilarea definitivă nu acționează numai asupra firelor de păr, ci și asupra încrederii în forțele proprii. Acesta distruge îndoiala, temerile și crește stima de sine.

Pentru că merităm tot ce este mai bun! 

Încercați cu încredere. 

- Articolul este înscris în cadrul competiției SuperBlog 2014 -

Vlog: Fall Time Cozy Time TAG

                               Diana

Proba 18 - Prietenie, contribuție, COMUNITATE aplicate în viața mea

   Omul este fiinţă socială, cum spunea cândva însuși Aristotel. Avem nevoie să aparținem unei societăți, unui grup. Acest lucru este valabil şi astăzi, mai evident decât oricând. Dar ce am făcut în legătură cu asta? Am creat reţele de socializare care să ne ajute să comunicăm mai ușor, să păstrăm legătura la distanță, dar din ce în ce mai mult preferăm să ne ascundem în fața unui monitor, să evităm întâlnirile face to face. Astfel se face că unele prietenii și relații se dezvoltă și rămân virtuale. E adevărat că este mai puțin dureros și că nu suntem expuși la critici și răutăți, însă personalitatea noastră se comportă ca un fel de modelino, fiind capabilă să se transforme în funcție de semnalele pe care le primește din exterior. Devenim falși, nu mai facem diferența între realitate și ficțiune, iar de aici lucrurile nu pot evolua spre bine. 

   Să evaluăm puțin internetul prin site-urile pe care le accesăm. El are un rol important în viața noastră, nu îi putem întoarce spatele pentru că nu cred că este benefic să rămânem blocați în trecut. Trebuie totuși să știm când să ne separăm de lumea virtuală și să trăim în prezent alături de persoanele ce ne înconjoară. 

   Pe parcursul timpului am ajuns și eu să depind de internet și să mă simt prinsă ca-ntr-o lesă. Timpul meu era ocupat de tot felul de activități online și viața reală pierdea teren. De aceea a trebuit să găsesc o cale de mijloc, au fost ceva dificultăți, dar a meritat.   

Iată câteva dintre „locurile” unde socializez eu:

  Blogger este alături de mine de mai bine de trei ani, iar prin intermediul lui reușesc să îmi împărtășesc pasiunile și să discut pe diverse teme cu cei care mă urmăresc. Mă axez în special pe cărți, seriale și povești personale, dar nu ezit să explorez și alte posibilități. El m-a ajutat să mă descopăr, să mă exprim mai bine, să renunț la timiditate. Nu aș putea nicicum să renunț la el. Am cunoscut astfel foarte multe persoane de care m-am apropiat, pe care îi consider prieteni și cu care aș ieși cu drag la o cafea. Mai mult decât atât, pentru fiecare postare găsesc motive să ies cu prietenii, să ne distrăm împreună, să trăiesc experiențe pe care să le pot reda apoi ca fiind personale. Este un win-win.

  

  De aproape un an postez și pe Youtube clipuri ce se leagă tot de literatură, deoarece acesta mi s-a părut a fi pasul următor potrivit în ceea ce fac. Nu este o nișă foarte dezvoltată în România, dar eu și prietenii mei vloggeri sperăm ca pe viitor cât mai multă lume să se alăture grupului nostru Cartepidemia, să devenim o adevărată comunitate. Prin video-uri comunicăm cel mai bine și planurile noastre sunt mari pentru viitorul apropiat, inclusiv în offline. 

  Cum era de așteptat am și cont de Facebook ce datează încă de pe vremea liceului. Pe atunci nu mă interesa deloc, dar pentru că toate informațiile importante erau trecute pe grupul clasei a trebuit să mă alătur și eu mulțimii. Acum îl folosesc în special pentru publicitate și pentru problemele de la facultate, însă mă ține de asemenea la curent cu tot ce este nou. Apreciez foarte mult acest lucru, mai ales pentru că nu am televizor în camera mea.   

  Deoarece îmi place să scriu, a trebuit să îmi creez un cont pe Wattpad pentru a posta poveștile mele. Am primit aici foarte multe sfaturi ce m-au ajutat să mă dezvolt ca scriitor, de aceea cred cu tărie că internetul este un prieten bun dacă este folosit cu cap. Netgalley a fost și el util în cazul în care am rămas fără cărți de citit, deoarece ei oferă cele mai noi apariții în schimbul unei recenzii sincere și la asta mă pricep cel mai bine. În același fel, Goodreads mă ajută să descopăr cele mai bune cărți dintre cele publicate, un atuu deosebit pentru un iubitor al literaturii.   

  Pasiunea pentru fotografie îmi este satisfăcută prin Pinterest, unde găsesc ușor poze cât se poate de minunate care mă inspiră în tot ceea ce fac. Cum se spune: „O poză face cât o mie de cuvinte”. Există și alte site-uri pe care le folosesc, dar prea puțin pentru a merita menționate. 

   După toate cele spuse puteți vedea că mă implic mult în ceea ce înseamnă acest tip de socializare. Dar ceea ce întâlnesc aici eu implementez în realitate. Nu mă mulțumesc cu o îmbrățișare virtuală, cu o urare programată de Facebook, cu un smiley face. Fiecare sentiment ce mă străbate îl port cu mine și încerc să fiu sensibilă la tot ce mă înconjoară, să fiu onestă, dar caldă cu cei din jurul meu. Vreau să îmi petrec timpul cu familia, prietenele și iubitul meu, să am parte de bucurii, dezamăgiri, tot ceea ce-mi smulge lacrimi, să simt că trăiesc. Nu uit să râd, să plâng și mai presus de toate să fiu eu însămi. Iar în momentul în care voi privi în trecut să fiu mândră de ceea ce am devenit. 

 

- Articol înscris în cadrul competiţiei SuperBlog 2014 -

Vlog: Câștigător concurs Libris

Felicitări Lavinia Alexa! Aștept e-mailul tău cu numele, prenumele, adresa și un număr de telefon. 

                                                 Diana

Cum să îți organizezi biblioteca în 5 pași:

Bună dragilor! A trecut o grămadă de timp de la ultima postare Cum să...  de aceea am venit cu o nouă idee. Mie îmi place mereu să mă joc de-a organizarea și biblioteca este cea care se bucură de toată atenția mea. În această vară m-am ocupat și eu de ea și a fost un proces foarte satisfăcător. Vă las mai jos pașii pe care să îi urmați dacă doriți să vă apucați și voi de treabă. Nu uitați să vă înarmați cu niște cârpe, deoarece praful are un obicei enervant de a se strecura peste tot și cărțile nu scapă nici ele atât de ușor. Mult spor!  

De ce aveți nevoie:

1. bibliotecă
2. cărți
3. soluție de curățat și cârpe
4. multă răbdare
5. timp

Pasul 1
Scoate toate cărțile din bibliotecă pentru a face loc pe rafturi. O să fie puțină dezordine, dar nu îți face griji. Abia acum începe distracția.

Pasul 2 
Scapă de cărțile pe care nu le mai dorești. Dacă ai cărți care nu ți-au plăcut sau care au stat în biblioteca ta ani întregi fără a le băga în seamă și când te uiți la ele nu îți dau niciun impuls înseamnă că probabil nu te vei apuca de ele nici pe viitor. Întreabă-i pe cei din familia ta dacă le-ar plăcea să le aibă. Dacă nu găsești doritori, caută un anticariat din apropiere sau pune un anunț pe Facebook. Poate vei găsi pe cineva care să aprecieze acele cărți, iar tu vei avea bani pentru a cumpăra altele care să te intereseze. Dacă nu reușești nici așa, donează-le unei biblioteci. Sau păstrează-le și gata. :D 

Pasul 3
Alege metoda după care vrei să-ți organizezi cărțile. O să-ți dau câteva exemple: după autor, după genul cărților, după înălțime, după culorile curcubeului (așa cum este aranjată biblioteca mea în prezent), ficțiune/non-ficțiune sau citite/necitite. Depinde de tine și de preferințele tale. După ce te-ai decis, sortează cărțile pe categorii pentru a-ți ușura munca. 

Pe culori

Pasul 4
Transferă fiecare categorie pe rafturi. Dacă ai copii pune cărțile speciale pentru ei mai jos pentru a ajunge la ele. În plus, s-ar putea ca acestea să fie mai mari decât o carte obișnuită, așa că ține cont de asta când le aranjezi. Dacă nu găsești loc, pune-le deasupra celorlalte, culcat. Fii creativ!

Pasul 5
Dacă ai aranjat totul după cum discutam mai devreme și te-ai asigurat că poți vedea cotorul cărții (în cazul în care nu le-ai pus invers :D) ia un loc și bucură-te de priveliște.

Acum dacă ați terminat și rezultatul nu vă încântă, adăugați plante, bibelouri, fotografii și orice vă pasionează pe voi pentru a fi cât mai atractiv. 

 Felicitări pentru treaba făcută și lectură plăcută! 

Vă pup. 

                                                  Diana

About the past & future plans

   Au trecut mai bine de trei ani de când am înființat acest blog și trebuie să spun că a suferit numeroase schimbări, care și-au lăsat amprenta și asupra mea ca persoană. Voi cei care mă urmăriți de ceva vreme poate ați observat asta în postările mele. La început m-am axat pe recenzii și povești, activități care mă făceau fericită, dar apoi lucrurile au pornit pe diverse căi de care nu mă simt mândră. Simt că v-am dezamăgit, deoarece am deraiat din zona de confort spre ape mai tulburi, din dorința de a mă descoperi. Am vrut să încerc lucruri noi, din dorința de a fi pe placul tuturor. Dacă trebuie să știți nu am găsit deloc locuri mai frumoase, ci parcă sunt pierdută. Obișnuiam să vorbesc mai mult despre mine, îmi plăcea legătura noastră bazată pe sinceritate. Fiecare cuvânt din partea voastră era o bucurie, fiecare vizită mă inspira, mă stimula să scriu în continuare. 

   Odată cu SuperBlog, competiția la care particip de trei ediții, am devenit leneșă, scriu din obligație, ceea ce nu mă definește. Am început să observ asta și la notele pe care le-am primit în ultimul timp și nu sunt deloc mulțumită. M-am gândit să renunț de câteva ori, deoarece am fost dezamăgită de rezultate, dar eu nu renunț în fața încercărilor. Astfel, am de gând să termin și ultimele probe, iar apoi să revin la realitate, ca dintr-un somn lung. Vreau să mă implic mai mult, să scriu despre cărțile pe care le citesc și despre filmele care îmi plac, să discut părerile mele, să îmi redescopăr plăcerea, libertatea, inspirația. Vreau să mă întorc acasă. 

Veți fi aici să mă primiți înapoi? 

      

Proba 17 - Cafeaua – licoarea magică a învingătorilor!

  Există foarte puține obiceiuri pe care să le păstrez și la care să apelez pentru a-mi face ziua mai senină, deoarece nu îmi place să depind de nimeni și de nimic. Totuși, unul dintre acestea are legătură cu licoarea minunată care ne alintă simțurile, ne înviorează, ne binedispune. Cafeaua este excepția mea și păstrează în sufletul meu un loc foarte special. Prin intermediul ei l-am cunoscut pe Liviu, prietenul meu, și voi fi veșnic recunoscătoare zeului cafelei pentru acest dar minunat. Să vă povestesc acum cum a început povestea noastră de dragoste. Enjoy! :)

   Se întâmpla cu câțiva ani în urmă, pe vremea când eram încă studentă la drept și petreceam foarte mult timp învățând într-un din cafenelele din apropierea garsonierei unde stăteam în chirie. Îmi era mai comod să îmi aduc uriașele cărți de legi și coduri și să mă las învăluită de aburii cafelei, de aceea mă prindeau aici ore târzii din noapte. Somnul nu mai era o problemă, îmi sărea iute și cursurile mergeau ca pe roate. Nu eram însă niciodată singură, ci alături de alte două colege, Adriana și Elena, de care sunt apropiată și astăzi. Mergeam acolo de mai bine de un an, până în ziua în care l-am întâlnit pe el. De cum am intrat am observat forfota de la bar și când l-am zărit privirile noastre s-au întâlnit. Era noul angajat, un tip foarte drăguț, și unul dintre colegi îi explica regulile de bază, ca un scurt training înainte de a se apuca de treabă. Eu și fetele ne-am ales o masă lângă geam, iar apoi m-am dus să comand cafelele după cum obișnuiam. Unul dintre vechii băieți s-a grăbit să îmi preia comanda, dar ... 

  - Lasă-mă pe mine, Mihai, i-a spus el băiatului venind spre mine. Obrajii mei au luat deja foc. Bună. Cu ce ai dori să te servesc? 

  - Un mocaccino și două macchiato cu caramel, te rog.   

  - Imediat sunt gata. Așteaptă la masă, o să le aduc eu. 

  - Mersi.   

   M-am întors la fete și pentru câteva clipe am uitat de băiatul cu ochi negri care ne prepara cafelele. Aveam atâtea probleme pe cap și oboseala mă dădea gata. Era vorba de stresul cu examenele din acel semestru, știind că sesiunea o să înceapă în câteva zile. Mă simțeam o bombă cu ceas pregătită să explodeze. 

  - Merg până la toaletă, le-am spus apoi, cu gândul să îmi stropesc fața cu niște apă să îmi revin. Nu era constructiv să intru în panică. Am făcut precum mi-am propus și m-aș fi simțit mai bine la final dacă nu aș fi ieșit ca o furtună pe ușa de la toaletă, dând peste tipul ce tocmai trecea pe acolo ducând tava cu cafele. 

   Vă puteți închipui ce a ieșit? Ei bine, a fost mai mult decât orice vă imaginați, a fost în primul rând cât se poate de hilar. Eu eram stropită de cafea pe puloverul alb pe care îl purtam, dar fără a mă arde, iar restul s-a împărțit între podea și pantalonii lui negri care erau acum plini de spumă de lapte. Singurul lucru bun din toată chestia era mirosul minunat pe care îl emana micul nostru incident în toată încăperea. Băiatul era foarte speriat, așteptând reacția mea, dar în loc să răbufnesc am început să râd în hohote și l-am asigurat că este în regulă. 

  - Îmi cer mii de scuze, am fost neatent. 

  - Încetează, te rog. Am ieșit din baie ca un accelerat. Nu e de mirare că s-a întâmplat asta. E și vina mea. 

  - Totuși insist să vă pregătesc din nou băuturile la expressorul de cafea, din partea mea de data aceasta.

  - Nu este nevoie, i-am spus. Mi-ai luat gândul de la facultate, cred că aveam nevoie de asta, oricât de ciudat ar părea.  

  - Insist, este plăcerea mea. Apropo, eu sunt Liviu. 

  - Carolina. Încântată.

  - La fel.   

   Am fost atât de impresionată de gestul frumos și de bunul lui simț, încât l-am invitat să se bucure de o cafea împreună cu noi după ce am scăpat de puloverul ud. Am început apoi să vorbim și am descoperit că era de asemenea student la drept, dar cu un an mai mare. Mi se părea atât de inteligent când discuta despre visele și planurile pentru viitor și avea de pe atunci capacitatea să mă inspire. Curând s-a alăturat grupului nostru de studiu, iar cu timpul am devenit din ce în ce mai apropiați. Mă îndrăgosteam din ce în ce mai mult de el. 

   Vacanța de vară ce a urmat ne-am petrecut-o împreună, îmi plăcea să citesc, în timp ce el prepara tot felul de licori magice cu care să mă cucerească. Talentul lui m-a fermecat, precum și plăcerea cu care crea diverse forme din spuma laptelui. Primul nostru sărut s-a întâmplat la aceeași cafenea, printr-o inimioară mi-a spus prima oară că mă iubește. De atunci relația noastră este cel mai frumos și cel mai important lucru pentru mine. Înțelegeți acum de ce este cafeaua ritualul nostru sacru. Nu numai că ne-a adus împreună, dar m-a ajutat să îmi ating potențialul și să reușesc la facultate. 

   În fiecare dimineața folosește expressorul Philips cumpărat de pe magazinul MarketOnline.ro pentru a-mi prepara cafeaua preferată, pe care mi-o aduce pe o tăviță în pat alături de micul dejun. Este un răsfăț de care mă bucur de fiecare dată și care îmi amintește întreaga noastră istorie. Cafeaua ne leagă, cafeaua ne amintește cine suntem separat, dar mai ales împreună.  

- Articolul este înscris în cadrul competiţiei SuperBlog 2014 -