Sunt sigură că ai încercat să scrii de toate până acum, iar prezentarea la persoana I singular ți se pare cea mai la îndemână. Într-adevăr, aceasta este perioada de timp - între preadolescență și adolescență, și chiar postadolescență - în care suntem tentați să valorizăm lucrurile și activitățile la care luăm parte prin raportare la persoana noastră. Nu este nimic greșit în asta, dar putem cu ușurință să pierdem esențialul și detaliile importante.
Este simplu să descrii totul prin prisma ochilor tăi și a prezenței tale și apartenenței unui loc anume, dar nu devine obositor să faci asta de fiecare dată? Câte persoane sunt ATÂT de atente la ceea ce le înconjoară în fiecare secundă a vieții lor? Mulți nici nu realizează îmbrăcămintea celui din fața lui decât mult mai târziu sau după ce întâlnirea a avut loc. Aici intervine persoana a III - a, cea care ușurează munca celor ca noi. Știe să facă de toate. Descrie foarte ușor și mereu, surprinde personajele în orice loc și moment al zilei, nu doarme niciodată și nu este părtinitor. Un singur lucru nu poate face: nu poate citi gândurile personajelor, dar tocmai de asta există temperamentul și caracterul lor care îi dă de gol.
Eu am început cu povestirea la persoana I și încă o mai folosesc, dar de curând m-am îndrăgostit de persoana a III - a, de libertatea pe care mi-o oferă. Pot surprinde orice eveniment important al personajelor mele și las cititorilor posibilitatea de a fi cei care evaluează și interpretează temperamentul și caracterul acestora. De asemenea, pot integra paragrafe întregi de descriere, care să zugrăvească universul creat de mine.
Mai există și nararea la persoana a II - a, însă mi se pare dificil de jonglat cu ea și nu mă atrage momentan. Poate într-un viitor apropiat...
Care este alegerea ta?
1 fantasies:
Uite ca ma pui pe ganduri. Parca nu am folosit prea des persoana a III-a...ori nu imi amintesc eu acum, nu stiu ce sa zic. De cele mai multe ori cred ca folosesc persoana I,uneori chiar si a II-a... :D
Trimiteți un comentariu