The nine lives of Chloe King de Liz Braswell- Traducere 2: Diana

         Unu

Chloe King

  De indata ce a deschis ochii in acea dimineata, Chloe a decis sa mearga la Turnul Coit, in locul liceului Parker S. Shannon, destinatia normala intr-o zi de marti.  
  Va avea 16 ani in mai putin de 24 de ore, fara nicio adevarata festivitate: Paul isi petrecea miercurile in casa tatalui sau din Oakland, si - mai rau - mama ei a mentionat ceva de "poate mergem la un restaurant dragut". Ce era un restaurant "dragut" pana la urma? Un loc unde serveau peste si foie gras (ficat de rata sau gasca)? Unde lista de vinuri era mai mare decat manualul ei de Civilizatie americana? Nu, multumesc. 
  Daca mama ar afla de expeditia din Turnul Coit, Chloe ar fi pedepsita, eliminand complet orice posibilitate de a cina in oras. Atunci Chloe ar avea dreptul sa se simta mizerabil de ziua ei, acasa, singura, pedepsita. Ideea era in mod straniu atragatoare. 
  A sunat-o pe Amy.
   - Hei, vrei sa mergem la turn astazi in loc de fizica?  
   - Categoric. Nu exista nicio ezitare, nicio pauza - nicio ameteala, de fapt. Pentru toate purtarile rebele ale lui Amy, cea mai buna prietena a lui Chloe era o persoana matinala. Cum s-a descurcat cu citirea poeziilor de la ora 2 A.M.? 
Ne vedem acolo la zece. O sa aduc chifle daca aduci tu restul.
 Prin "restul" Chloe se referea la cafeaua speciala Cafe Eland, care era pregatita cu cafeina. 
   - De acord.
   - Vrei sa-l sun eu pe Paul? 
  Asta era ciudat. Amy nu se oferea ca voluntara sa faca nimic, mai ales sa  ajute sa planuiasca intalnirile de grup.
   - Nah, lasa-ma pe mine sa-l anunt.
   - Treaba ta. Pa.
  S-a tarat jos din pat, infasurand cuvertura in jurul ei. Aproape fiecare lucru din camera era din Ikea. Gustul mamei ei trecea intre statuete abstracte kokopelli portocalii si turcoaz, si blocuri de gresie - niciunul dintre acestea potrivindu-se intr-o loncuinta saracacioasa din San Francisco. Si de cand Pateena Vintage Clothing platea 5.50 de dolari pe ora, bugetul lui Chloe era limitat. Blocuri scandinave colorate si mobila cu nume greu de pronuntat erau bune pentru moment. Orice intrecea Noul Sud-Vest.
  Ea s-a asezat in fata dulapului, purtand o pereche de boxeri si un maieu. Chiar daca inca nu era in perioada ciclului, talia lui Chloe incepuse sa se dezvolte, ca si cand pantecele ei era strans in jurul sanilor si in jurul fundului. Bun sau nu, nu era ca si cand ar fi contat cu adevarat:mama ei ar fi pedepsit-o numai daca ar fi mentionat un alt baiat in afara de Paul.
  S-a aruncat in fata calculatorului cu o larga saritura si a miscat mouse-ul. Doar daca Paul dormea sau era mort, nu putea fi localizat la calculator. Gata - numele lui a aparut in lista ei de prieteni.


 Chloe: Ame si cu mine mergem la Turnul Coit maine. Vrei sa vii? 
 Paul: [pauza lunga]  
 Chloe: ?
 Paul: Nu vrei sa ma implici in asta doar pentru ca nu o sa fiu prin preajma de ziua ta, nu?
 Chloe: :)
 Paul: *oftat* bine, o sa-i spun lui Wiggins ca am o excursie National Honor Society sau ceva.
 Chloe: TI (te iubesc), PAUL!!!
 Paul: dada. Ne vedem mai tarziu.   


  Chloe zambi strengareste. Poate ca ziua ei nu va fi atat de rea.
  S-a uitat pe fereastra - da, ceata. Intr-un oras cu ceata, Inner Sunset era partea cu cea mai multa ceata din San Francisco. Lui Amy ii placea deoarece era fantomatic si misterios si ii amintea de Anglia (cu toate ca nu fusese niciodata acolo). Dar Chloe era deprimata de aceste umede si mohorate dimineti, seri si dupa-amiezi si prefera sa zboare spre locuri mai inalte, mai insorite - precum Turnul Coit - cu fiecare ocazie.
  A decis sa nu se dea de gol, asa ca s-a imbracat ca pentru scoala, in blugi si tricou si o jacheta de blug autentica de la Pateena din anii '80. Avea chiar si o strofa dintr-un cantec al formatiei Styx, incondeiata cu grija pe una dintre maneci. A scos din geanta manualele si le-a ascuns sub pat, apoi a coborat din camera ei, mimand fata ei obisnuita morocanoasa si obosita. 

Mama

   - Ai coborat devreme, a zis mama ei suspicioasa.
  Nedorind o cearta de dimineata, Chloe si-a ascuns oftatul. Orice facea diferit din ziua in care a implinit 12 ani era tratat cu neincredere. Prima data cand si-a tuns parul scurt - platit cu banii proprii, multumesc foarte mult - mama ei a intrebat-o daca avea o slabiciune pentru fete. 
   - Ma intalnesc cu Amy la cafenea mai intai, Chloe a raspuns cat se putea de politicos, luand o portocala din frigider.
   - Nu vreau sa par demodata, dar...
   - Imi va impiedica cresterea? 
   - Este o drog de inceput. Doamna King si-a asezat mainile in solduri. Imbracata asfel, mama lui Chloe nu arata ca o mama, ci mai degraba ca cineva dintr-o reclama la vinuri.  
   - Sper ca glumesti, nu s-a putut stapani Chloe sa spuna.
   - Este un articol aparut in ziarul Saptamana. Ochii albastrii ai mamei ei s-au ingustat si buzele perfect rujate s-au incretit. Cafeaua conduce la tigari, ele la      cocaina si metamfet-amina. 
   - Metamfetamina, mama. Asa se numesc. Chloe o saruta pe obraz dupa care se indrepta spre usa. 
   - Vorbeam cu tine ca sa nu fumezi, la fel ca in reclame!
   - Mesaj receptionat! Chloe i-a facut apoi semn cu mana, fara a privi inapoi.
  Merse in jos pe Strada Irving, apoi spre nord pe partea de sud al Parcului Golden Gate, oprindu-se la Cafe Eland pentru a lua cele doua cafele promise. Lui Paul i-a lua o Coca-Cola dietetica in locul cafelei. Amy se afla deja in statie, jongland cu un pachet de chifle, ghiozdanul in stil armata si un telefon. 

Amy

   - Stii, adevaratii punkeri nu...Chloe si-a pus mana in dreptul urechii, mimand telefonul.
   - Nu-mi pasa. Amy si-a deschis ghiozdanul si a aruncat telefonul inauntru, prefacandu-se napasatoare. [descrierea hainelor punk]
  Amandoua au fost foarte tacute in timpul calatoriei cu autobuzul, doar savurand cafeaua si bucuroase ca au prins cate un loc liber.Poate ca Amy era matinala, dar Chloe mai avea nevoie de inca o ora pentru a fi sociabila. Cea mai buna prietena a ei a invatat asta cu ani in urma si incerca sa se acomodeze. 
  Nu prea aveai ce sa privesti pe geamul autobuzului; inca o dimineata neagra-si-alba-si-gri din San Francisco, plina de oameni morocanosi mergand la servici si vagabonzii aflati la colturi lor de strada, reflectia lui Chloe in geamul prafuit era aproape monocromatica, in afara ochilor ei de culoare albastru-deschis. Acestia au devenit aproape portocalii in bataia luminii cand autobuzul a sosit pe Strada Kearny si soarele i-a luminat. 
  Chloe a simtit cum ii creste entuziasmul: aceasta era San Francisco plin de carti postale si vise, un oras al oceanului, al cerului si al soarelui. Era intr-adevar grozav.
  Paul era deja acolo, pe scarile turnului, citind o carte de benzi desenate. 
   - La multi ani, inainte de zi, Chlo, a spus el ridicandu-se si sarutand-o pe obraz, un act surprinzator de matur si induiosator. A ridicat la lumina o punga maro. 
  Chloe zambi curioasa si apoi o deschise - o sticla din plastic de votca Popov a iesit la vedere.  

Paul

   - Hei, ma gandeam daca tot avem de gand sa fim chiulangii, de ce sa nu mergem mai departe? El ranji apoi, cu ochii aproape inchisi. Era un mic loc intre parul scurt, brunet, unde stateau castile.  
   - Multumesc, Paul. Ea ridica sticla. Ar trebui? 




   - Daca ar trebui sa alegem doar unul dintre aceste peisaje sa il privim pentru tot restul vietii, a spus Chloe, care ar fi acela?      
  Amy si Paul s-au privit, aproape intrigati. Cei trei statusera acolo intreaga ora ce-a trecut, fara a face mare lucru, iar cei doi prieteni ai lui Chloe isi aruncau priviri zambitoare din cand in cand. Au crescut atat de repede.
  Jumatate din ferestrele Turnului Coit infatisau privelisti impresionante din San Francisco, pline de soare, in timp ce cealalta jumatate prezenta partea abisala, plina de ceata a orasului, de culoare gri-alburie. 
   - O sa astept pana ce norii o sa descopere soarele inainte sa-mi spun parerea, spuse Amy, pragmatica cum era de obicei. Si-a rotit cana de cafea pentru accentuare, amestecand continutul. Chloe ofta; ea astepta raspunsul. 
  Paul se plimba la fiecare fereastra, jucaus. 
   - Ei bine, podul este frumos, cu toata ceata si norii si la apus si in zori.
   - Plictisitor, zise Amy, intrerupandu-l.
   - Cladirea Transamerica Pyramid este prea ascutita si ciudata...
   - Si falica.

   - Eu cred ca as alege portul, a decis Paul.Uitandu-se peste umarul lui, Chloe putea sa vada barci mici, colorate venind si plecand odata cu vantul, insule visatoare, nedeslusite in departare. Ea zambi. Era o alegere tipica lui Paul. 
   - Cu siguranta nu Russian Hill, a adaugat Amy, incercand sa preia controlul conversatiei. Extindere urbana cu un aer imbacsic.
   - Ti-ai exprimat alegerea exact la timp, Paul...
  In timp ce priveau, norii josi au venit si au acoperit ferestrele, blocand vederea in alb. Ce ar fi fost o zi frumoasa albastra, cu nori pufosi albi, trecuse deoarece si aici aveau parte de aceeasi vreme stupida. 
  Nu asta era viziunea lui Chloe pentru ziua ei de nastere in care lipseau de la scoala. 
  Sa fiu sincer, ea mereu astepta mai mult de la viata decat primea: in acest caz, sa cante in surdina melodia lui Ferris Bueller - Stand by me intr-o zi insorita, dovada a celei mai bune zile din viata ei. 
   - Asadar, spuse Amy, schimband subiectul, ce se intampla intre tine si tovarasul Ilychovich? 
  Chloe suspina si se aseaza langa zid, luand o ultima inghitiura din cupa sa. Ca si la Amy, era efectul bauturii primite de la Paul. Acesta isi terminase sticla de Coca-Cola dietetica si se servea direct din sticla cu votca. Chloe a privit visatoare la desenul de culoare negru si rosu de pe eticheta.  
   - El arata...atat...de...bine. 
   - Nu este deloc de nasul tau, sublinie Amy. 
   - Alyec are o privire rece, cu o fata tanara, atent sculptata, ruseasca, a zis Paul cu o voce rece, de razboi. Posibil cu un contract in modeling. Unele surse spun ca Agentul Keira Hendelson se ocupa de... imbracamintea lui.
   - Da-o naibii. Chloe isi arunca paharul in perete, imaginandu-si ca se lovea de fata micuta blonda ce era presendintele consiliului studentilor.
   - Ti-ar putea fi ruda, sa stii, sublinie Amy. Asta ar putea fi o problema. El ar putea fi un var sau nepot sau ceva parintilor tai biologici. 

Alyec

   - Vechea Uniune Sovietica este foarte mare. Din punct de vedere genetic, cred ca suntem in regula. Problema este sa iesi intr-adevar la o intalnire cu el.
   - Ai putea, nu stiu, sa mergi si sa vorbesti cu el, de exemplu, a sugerat Paul.  
   - Este mereu inconjurat de Aia Blonda si de Trupa celor Patru, Chloe i-a reamintit.
   - Nimic de pierdut, nimic de castigat. 
  Da, sigur. De parca el a invitat pe cineva la intalnire pana acum.
  Amy a sorbit ultima inghititura de cafea si a ragait.
   - Oh, la naiba, trebuie sa fac pipi.
  Paul s-a inrosit. El intotdeauna devenea nervos cand Chloe sau Amy discutau ceva despre functionarea corpului in prezenta lui - de aceea Chloe nu spune astfel de lucruri cand era si el. 
  Dar astazi se simtea...ei bine, ciudat. Iritabila, nerandatoare. Ca sa nu mentioneze ca era putin suparata pe el si pe Amy. Aceasta trebuia sa fie momentul de ziua ei. Pana acum era groaznic. 
   - Pacat ca nu poti face din picioare, ca Paul, spuse ea, vazand cum acesta se inrosi iarasi. 
  Totusi ce o facuse pe ea sa zica asta? 
  Ea s-a ridicat in picioare. Aplecandu-se spre zid, privi in jos. De acolo vedea doar vartejul albicios, iar in partea stanga, un pilon rosu al Podului Golden Gate. 
  Ce s-ar intampla daca ar arunca o moneda de acolo? s-a intrebat Chloe. Ar face un tunel prin ceata? Ar fi super.Un tunel de 60 de metri lungime si diametru de 2-3 centimetri. 
  Chloe s-a catarat pe una din ferestre, cautand in buzunarul de la pantaloni o moneda, fara a se tine de zid pentru echilibru. 
  Turnul parea dintr-o data ca se inclina inainte.
  Chloe incerca sa se restabileasca, lasandu-se pe spate, apucand zidul, insa ceata il facuse lipicios si alunecos. S-a inclinat apoi in fata, piciorul stang alunecand de langa ea. 
   - Chloe!
  Speriata, ea si-a aruncat bratele in cautare de sprijin. Pentru o secunda a simtit degetele calde ale lui Paul peste ale ei. Ea s-a uitat la el - un zambet de usurare i-a aparut pe fata, apoi urme rosii la nivelul obrajilor. Dar acest moment s-a terminat: Amy tipa si Chloe scapa din stransoarea lui Paul, fara a mai gasi altceva pentru a se prinde. Ea cadea - cadea - pe fereastra si de pe turn. 
  Asta nu se intampla, gandi Chloe. Asta nu este felul in care mor.
  Ea auzi tipetele prietenilor ei deja inabusite, din ce in ce mai indepartate. Ceva o va salva, nu-i asa?  
  Capul ei se lovi ultimul. 
  Durerea era insuportabila, oasele crapandu-se si vatamandu-se - ascutite cioburi a 100 de ace fiind fortate sa intre, in timp ce corpul s-a izbit de pamant. 
  Totul s-a facut negru si Chloe astepta sa moara.