Emoții, frustrări, suspans, dar și multă, multă veselie! Acestea sunt cuvintele care descriu cel mai bine competiția SuperBlog 2013, la care am fost încântată să particip. A
fost cea mai bună decizie luată, deoarece am învățat lucruri noi despre mine ca persoană și ca blogger, mi-am descoperit limitele (și le-am depășit mai apoi) și am intrat în contact cu oameni frumoși și talentați care mi-au ajuns la suflet.
Iată că au trecut cele două luni minunate, timp în care am scris articol după articol, 28 la număr, căutând inspirația în fiecare cotlon al minții mele, de cele mai multe ori cu două-trei ore înainte de termen. De câteva ori am și depășit acest termen spre nemulțumirea mea, cu doar câteva minute, dar regulile sunt reguli pentru toată lumea. Au fost momente în care m-am gândit să renunț, momente în care oboseala și-a pus amprenta asupra mea și orele de somn se împuținau, dar de fiecare dată ideile apărute pe ultima sută de metri, când mă așteptam mai puțin, m-au salvat și m-au motivat să scriu în continuare.
Încercările nu s-au oprit aici. Am realizat curând că există șanse slabe să ajung la Straja, la Vila Alpin unde s-a organizat Gala, dar cu ajutorul Claudiei, zâna noastră magică care mi-a oferit soluția salvatoare când m-a părăsit ultimul firicel de speranță, visul meu a devenit realitate.
O să trec peste orele nesfârșite petrecute în trenul din Brașov spre București și o să ajung la dimineața de 7 decembrie, ziua în care a avut loc Gala SuperBlog 2013. Cu noaptea-n cap, am luat metroul eu, prietenul meu și verișorul meu Bogdan spre Horoscop, unde i-am întâlnit pentru început pe Laurențiu și Dana Lalici, câștigătoarea noastră, cu care am mers în mașina SUV 4 de la Toyota spre Straja și ne-am mândrit că ”avem cu ce”. Sunt amândoi extraordinari și i-am îndrăgit de la primul contact, i-am simțit ca pe niște vechi prieteni, bucuroși să ne revedem și să
călătorim împreună pentru ore bune. Sper să păstrăm legătura pe viitor. Printre cei prezenți se afla și Vlad, unul dintre vitejii șoferi ai evenimentului.
La o porție delicioasă de mici la Dedulești (spre rușinea mea, pentru prima dată) i-am cunoscut cum se cuvine și pe Valy, domnul Christian, Emil, Iulia și Mădălina de la Vacanțe Speciale, Dan și soția lui Pati, Silvia, Andreea și Teodor, iar mai târziu ne-am fotografiat la Coloana Infinitului a lui Brâncuși (vezi dovada). Mai târziu, la Târgu-Jiu ni s-au alăturat domnișoara profesoară Minerva Lăcătușu și simpatica ei elevă, Daniela.
Drumul a fost lung, dar cu toate acestea nu m-am plictisit nicio secundă, într-o companie foarte plăcută și peisaje frumoase cu zăpadă, mai multă, mai puțină sau aproape deloc. Pe la ora 15 am ajuns la destinație, cu întârziere, iar acolo am
fost întâmpinați de o foarte drăguță și ospitalieră Claudia, pe care am
recunoscut-o imediat după zâmbetul ei plăcut și molipsitor. Ea a fost cea care mi-a dezghețat neuronii prin prezența ei și cuvintele calde și m-a făcut să-mi revin când
m-am blocat la vederea atâtor chipuri noi.
Prima privire ațintită asupra Vilei Alpin din Straja
Chiar dacă mi-a fost teamă de momentul în care o să fiu strigată pentru a primi diploma de finalist (prietenul meu, Laur și Dana știu cel mai bine), cred că am trecut testul. M-am gândit la Raluca Cincu și la ”criticile” ei constructive, când am greșit în exprimare, de emoții, cu speranța că nu voi fi taxată prea tare.
După prezentarea tuturor celor sosiți la Gala a urmat o petrecere pe cinste, unde am dansat, mâncat și discutat pe cât posibil cu fiecare pentru a ne cunoaște mai bine. Nu uit nici de Daniel Botea care ne-a arătat talentul lui la dans și norocul la brânză, haiosul Geordan și capra lui, Andrei, Traian Uries și căutarea lui de crăciunițe sau Raluca. Sper că v-ați simțit la fel de bine ca mine. Mă bucur enorm că v-am întâlnit, dragi SuperBloggeri și vă mulțumesc că m-ați primit atât de călduros printre voi, un boboc la prima participare SuperBlog!
Alături de verișorul meu Bogdan
Fetele de la Vacanțe speciale
Eu și domnișoara profesoară Minerva
Eu și Laurențiu la cruce
Prietenul meu, Claudia Pătrașcu și eu
